Împrumut formula cu filmul de la Tifi Grădinaru, cel care, exasperat de câte nu i se întâmplă în vreme de carantină, cheamă arădeanul la pagina sa despre cărți cu titlul „Cartea bate filmul” sau, oricum, ceva pe această idee.

Tifi, ca și Arpi sau Dani, dincolo de toate calitățile sale bune sau rele, este un personaj, un tip cu care îți place să te intersectezi chiar dacă nu aveți nimic de împărțit împreună.

Oraș mic, pretenții pe măsură, ne bucurăm când mai apare câte ceva, câte unul care vorbește în numele său și încearcă să spună lucrurilor pe nume. Pare atunci că filmul reușește să ne captiveze, ne bine dispunem pe moment, în fond nu este de ici-colo în aceste vremuri crunte în care cei chemați să te apere și să te liniștească vorbesc și acționează de parcă li s-ar fi rupt filmul imediat după apăsarea pe butonul de pornire.

Oricum, în săptămâna care a trecut mare lucru nu s-a întâmplat în oraș, oamenii stau în case și se exteriorizează din ce în ce mai plictisiți pe FB. Ministrul sănătății a mai făcut o escală cu elicopterul și ne-a declarat focar controlat, au mai murit câțiva, chiar dacă nu suntem sigur dacă de covid, dar mult mai important este că se vindecă din ce în ce mai mulți.

Păcat că doar de covid. Și doar unii…

Pentru că, pe de altă parte, cei mai mulți dintre noi insistăm în vechile deprinderi, indiferent de pacostea care plutește deasupra noastră.

Încep cu un personaj pe care l-am mai pomenit aici și cu pozele căruia de pe FB ilustrez textul. E vorba de liberalul arădean de excepție, Dorin, asta ca să nu fie Dorel, Stanca, cel care, netulburat de câte ni se întâmplă, se promovează în continuare pe FB sub genericul „Dialog cu Stanca”, alternând, mai nou, pozele cu propria imagine suprapusă pe tot felul de fundaluri impresioniste, cu cele ale Mântuitorului și ale mormântului său gol de la Ierusalim.

Aflat într-un monolog etern cu orgoliul propriu interesat, proprietarul firmei Stacons, beneficiar de bază al comenzilor administrației locale, ne oferă efectiv lecții de egolatrie inconștientă, punând cumva cireașa pe tortul liberalismului arădean patronat de cunoscutul om din umbra Bruxelles-ului.

Este un exercițiu de prost gust în care filmul – mai precis imaginea stângaci confecționată – bate viața, arădeanului simplu aflat pe FB rămânându-i o singură alternativă: să decidă dacă idiotul este el sau dialogul său imaginar cu o secvență de film prost.

În această dilemă a imaginilor false se așează comod și ultima manifestare a omului pomenit mai sus, cel în care, chiar ieri, s-a declarat, pe Facebook – vezi și site-ul de casă -, solidar cu Marius Lazurcă.

Pentru arădenii adormiți de tot în carantină, Marius Lazurcă este fratele mai mare nițel al lui Cătălin, actualmente ambasador al României la Budapesta. Omul, având deja o carieră diplomatică serioasă în spate, și-a permis să-și exprime, – în cerc închis diplomatic și pe WhatsApp – solidaritatea cu o parlamentară de opoziție din Ungaria care a criticat transportul de măști al lui Viktor Orbán în Secuime.

Problema e că a făcut-o pe WhatsApp, nu oficial, iar ministrul de externe al Ungariei, unul cu înfățișare de model ratat, Szijjártó, s-a arătat oripilat de gestul ambasadorului României, tot așa, pe FB, nu oficial.

Film de spionaj în toată regula, ce mai!

Ce s-a gândit omul nostru din Bruxelles? Păi, dacă mai nou așa se face politica, pe FB și pe WhatsApp, nu în cancelarii, online, nu față-n față, în asta se poate băga și el, având în vedere datoriile sale incomensurabile pe care le are față de fratele mai mic al ambasadorului.

Ce mai, dă bine, e ca în filme: îți faci imagine fără să trebuiască să riști ceva ca în viața reală. Stai frumos la izolare, rogi pe cineva să-ți scrie un text mișto, acel cineva poate fi chiar fratele ambasadorului, dă bine și nici măcar nu trebuie să te speli pe mână după toate astea.

Și nici nu ar fi de condamnat dacă toate astea s-ar întâmpla pe pagina cu cărți și filme a lui Tifi Grădinaru. Dar se întâmplă pe FB, acolo unde un politician care se respectă trimite doar felicitări și condoleanțe, nu se apucă precum subsemnatul sau Tifi, Arpi ori Dani, să se exprime plenar, din moment ce altundeva oricum nu au cum.

În timp ce realitatea este că regimul lui Orbán Viktor se folosește de orice să-și facă imagine, indiferent dacă asta deranjează sau nu opoziția sau pe cineva de la Bruxelles – nu, nu vorbim de omul nostru de acolo –, iar dacă diplomația românească este deranjată că o face folosindu-se și de secui, trebuie să o spună oficial, negru pe alb, nu pe Facebook.

Iar dacă nu o face, ne aflăm din nou în film și nu în realitate.

Pe FB poate scrie oricine, orice, fără să mai vorbim că o face pe gratis, nu pe salarii și venituri de zeci de ori mai mari decât noi ăștia cu expresiile și pluralul la noi, cei care nu avem nevoie de scribălăi plătiți pentru a exprima corect o idee.

Pentru exemplu, iată o întrebare reală și cu care cred că ar fi de acord și Tifi și Arpi și Dani și pe care diplomația română ar fi trebuit să o formuleze oficial: cum își permite guvernul de la Budapesta, cel care încă se proclamă democratic și de drept, să-și facă imagine electorală și să-și anihileze propria opoziție internă folosindu-se demagogic de cetățeni români?