Mi-am permis acest titlu, având în vedere sezonul Oscarurilor, traducând filmul mult lăudat Knives Out!

Următorul gând m-a dus la articolul colegului Fuliaș de vineri, bun cunoscător al culiselor liberale arădene, articol care a stârnit parcă un stol de păsări nu neapărat albe, ca să parafrazez un al titlu celebru al literaturii contemporane.

Realizez desigur că mă aflu pe terenuri străine unora despre care voi vorbi în continuare: cultura, arta, literatura fiind domenii la auzul cărora ei vor zâmbi superior și nu scot pistolul doar pentru că nu îl au deocamdată în dotare.

Articolul pomenit a explicat în amănunt rațiunea și mecanismul luptei din PNL Arad, drept urmare cel în cauză a ținut să confirme analiza, obligând pe cei din subordine să se pronunțe pe FB.

E vorba de Gheorghe Falcă, desigur, cel care face și drege, fiind foarte atent să nu ajungă nimeni din PNL Arad în situația să-i pericliteze lui poziția. Soluția e simplă: promovează băieți și fetișcane de curte, „yesmani”, ca să folosim un termen dintr-o limbă de largă circulație mondială pe care el nu o vorbește, oameni fără calități și dimensiuni, singura lor calitate fiind să zâmbească cu toții în fotografiile cu șeful de parcă tocmai li s-ar fi scos morcovul din posterior.

În fond în PNL-ul lui Falcă chestiunea e simplă: trebuie neutralizat Călin Bibarț, alintat mai nou drept Bibi de către arădeni, cel care, având în vedere nașul Coldea și cercurile obscure din jurul său, e singurul care poate să-l încurce deocamdată. Glad Varga, chiar dacă este mai răsărit, pare recunoscător și la locul lui în continuare, Geanina Pistru are interesele ei feminine, Cristina numără norii de pe cer la umbra lui Orban, despre ceilalți ce să mai vorbim: nu sunt în stare să scoată un aer fără aprobarea lui Falcă.

Nici nu merită să consumi spațiu cu ei, în fond au șanse foarte mici să intre în Parlament dacă sunt mai în spate de locul doi-trei pe listă, rolul lor fiind cam asemănător cu al personalului internațional de pe nava din Constanța: să-l felicite de ziua lui pe șeful și să zâmbească orgasmic ori de câte ori ăsta scoate ceva inteligibil pe gură.

Mult mai gravă – și pentru ei, dar mai ales pentru noi, arădenii – mi se pare situația din USR-PLUS Arad.

Indiferent cu cine ții, dacă ești democrat pe bune știi că fără opoziție nu se poate, democrația fără opoziție fiind asemenea bălții de pescuit fără apă. Desigur, atacul furibund la opoziție este semnul sigur al celui care vrea puterea doar pentru el, al falsului democrat, iar din acest punct de vedere la Arad este nevoie stringentă de o alternativă la falca și gașca, fiindcă, indiferent cât vezi și cât te interesează, atunci când un om nu mai face diferența dintre el și Geniul Carpaților (vezi video), a sosit momentul să-l dai la o parte.

Problema cea mare este însă cum și pentru cine.

PSD-ul din Arad există doar ca să ofere ceva oportunități naționale liderilor săi, după 2000 n-a contat cu adevărat în politica locală, celelalte partide sunt prea mici și mult prea oportuniste pentru a fi capabile de a declanșa o schimbare adevărată.

USR-PLUS, coagulată cât de cât în ultimii ani părea singură capabilă, însă ultimele evenimente pun un mare semn de întrebare la capătul propoziției.

Și cu atât mai mult aici la Arad.

PLUS-ul de fapt nici nu a existat până la sosirea lui Sebastian Bulumac, USR-ul lui Botoș, Vlad și doctorul Wiener reprezentând singura formație care părea că ar putea contesta dominația penelisto-fălcistă. Erau probleme deja și la acest nivel, cei trei venind din direcții diferite, Botoș din multe alte partide, Vlad din mișcarea civică din care s-a deprins și Bulumac, iar doctorul Wiener din administrația medicală nemulțumită de tratamentul administrat sistemului de către politic.

Există marele pericol, pe modelul hărțuielilor de la centru între Barna, Cioloș și Nicușor Dan, ca printre atâtea moașe să se piardă copilul, adică ca alianța să nu fie în stare să propună un candidat puternic și credibil care să pună măcar în dificultate candidatul puterii.

Spun putere, dar la alegerile locale puterea este întotdeauna reprezentată nu de guvern, ci de primarul în funcție și echipa sa. Dacă la București treaba este mai simplă, acolo adversarul fiind Doamna Firea și PSD-ul, PNL-ul putând fi considerat aliat la o adică, aici la Arad este deosebit de complicată și sensibilă fiindcă adversarul este penelistul Falcă și candidatul său.

USR-ul Arad a ieșit deja la înaintare, lipind afișe cât casa cu deputatul Sergiu Vlad candidat la primărie, în situația în care PLUS-ul arădean, în care personalitatea cea mai puternică este și cel mai nou membru în persoana lui Bulumac, nu a trecut nici de alegerile interne.

Ar fi chiar penibil ca alianța să meargă cu doi candidați sau să desemneze candidatul din poziții de forță, nu cântărind șansele reale ale fiecăruia în fața candidatului lui Falcă (nu spun PNL, la Arad nu PNL-ul local decide, ci Falcă sau conducerea de la centru).

Este cât se poate de evident că va fi o noapte a cuțitelor lungi la Arad în care vom afla dacă cel care va candida de la PNL va fi Bîlcea sau Bibarț și dacă li se va opune de la USR-PLUS Vlad sau Bulumac sau amândoi ca proștii.

Până când aceste incertitudini nu se vor rezolva, nu știm mai nimic. Ceea ce știm este că pentru PNL alegerea realistă și cu șanse de câștig ar fi Bibi Bibarț, pentru USR-PLUS evident Bulumac, cu tot balastul invocat aiurea al trecutului său.

Orice altă variantă este neserioasă, servind interese personale, nu ale arădenilor…