Ceea ce trebuia să fie un „galop de sănătate” pentru actuala administrație municipală s-a ondulat brusc și pare un pariu pierdut înainte de vreme.

Ambițiosul proiect de infrastructură urbană, moștenit de la administrația Falcă – care viza modernizarea și amenajarea infrastructurii rutiere pentru transport public modern (cu autobuze electrice) pe traseul UTA, Piața Spitalului, str. Șaguna, Calea Timișorii, intersecția cu strada Ștefan cel Mare – și care includea și construirea unui nou pod peste Mureș, hobanat, se scufundă tot mai mult sub apăsarea incompetenței.

Din proiect aducător de multe voturi fără mari eforturi, iată, s-a ondulat brusc și ar putea fi groparul administrației Bibarț.

Sigur, câteva lopeți de pământ vor veni în groapă și de la un alt „strălucitor eșec” ce poartă numele rău-famatei străzi Mărului și, pentru cei mai pretențioși, pavajele cu care a fost „zugrăvit” centrul municipiului și Piața Catedralei. Dar astea-s probleme de discutat cu altă ocazie.

Există proiecte de infrastructură care devin simboluri, nu atât datorită costurilor necesare edificării, cât a valorii pe care acestea o adaugă valorii generale a comunității. Neputința, incompetența, eșecul lamentabil nu devin simboluri. Chiar dacă și astea costă cât un proiect valoros.

Poate, o vreme, mai rămân în memoria colectivă, cel puțin cât durează recuperarea prejudiciului – atunci când se recuperează. Apoi, pe deplin meritat, intră în abisul uitării. Atât proiectele eșuate, cât și cei care le-au „ondulat” spre eșec.

Obiceiul de a te plimba fără noimă prin sat, numai prin locurile fără probleme și de a râde tâmp la orice, neavând absolut nicio valoare, nu va fi niciodată simbol. Iar dacă vă veți gândi că am descris, cumva, obiceiul primarului Bibarț de a umbla prin rondurile din Arad, vă privește. Dar e clar că el va rămâne în istoria tristă a Aradului prin podul ondulat pe care-l va lăsa în urma sa.

În mare – mai exact, în forma prezentată de primar și de reprezentantul proiectantului – faptele sunt cunoscute. Licitația pentru selecția constructorului a fost câștigată, deloc surprinzător, de firma PAB România, care, desigur, a subcontractat anumite lucrări. Apoi, înainte de a se pune problema recepției lucrării, a intrat în obișnuita, la noi, insolvență.

O mișcare prin care a pus administrația arădeană într-o situație cel puțin delicată, în condițiile în care podul nu poate fi recepționat. Or, dacă podul nu este recepționat până la sfârșitul acestui an, se pierd banii europeni, plus, cu siguranță, și banii necesari refacerii lucrării „ondulate” de PAB.

De altfel, acest termen cam descurajator este motivul pentru care primarul Bibarț refuză să facă expertiza independentă care ar lămuri lucrurile în ce privește vinovăția pentru calitatea lucrărilor și ondularea podului. Dar, dacă nu vrea șeful, nu se face, chiar dacă este singura soluție logică și, la urma urmei, legală.

Cum s-a ajuns aici?

În primul rând, trebuie să spunem că felul în care primarul a încercat să ascundă gunoiul sub preș nu a contribuit la creșterea gradului de încredere în cele ce erau transmise arădenilor. Dimpotrivă.

Una dintre primele explicații a fost aceea că, din vina constructorului, au fost îndepărtați prea repede paleii de susținere (acești palei sunt stâlpi de susținere provizorii care susțin structura în construcție până când aceasta capătă rezistență proprie) și, astfel, greutatea structurii s-a transferat spre hobane și tablier, motiv pentru care tablierul s-a ondulat.

Așa să fie, doar că într-un astfel de caz ar fi trebuit să intervină dirigintele de șantier…

Dirigintele de șantier, marele absent

Interesant și ciudat în același timp, primarul nu a vrut în ruptul capului să vorbească despre răspunderea dirigintelui de șantier în toată această poveste cu podul hobanat care s-a ondulat. Mai mult, la o conferință de presă, întrebat direct cine este dirigintele de șantier a spus că este „o firmă”. Iar înainte de asta a spus, doct, că „dirigintele de șantier nu este al primăriei”, ci a câștigat licitația.

Sigur că nu „este al primăriei”, așa cum sunt angajații, ci este persoana autorizată de stat care reprezintă interesele beneficiarului sau investitorului (de exemplu, Primăria) pe tot parcursul unei construcții. O fi sau n-o fi „al primăriei” dacă reprezintă interesele acestei instituții?

Ce ascunde, de fapt, primarul? De ce nu vrea să se știe cine este dirigintele de șantier? Nu știm.

Cert este că identitatea acestuia este protejată de primar de parcă ar fi un secret de stat, pe care îl dezvăluim noi acum. Firma Initiative Exclusiv Consulting Management (IECM) este cea care a câștigat licitația pentru dirigenția de șantier a întregului proiect, ca lider al unei asocieri, apoi ca „asociată” cu firma Gotracam, aceasta din urmă fiind subcontractoare.

Problema în cazul acestor asocieri este că beneficiarul, chiar dacă este înștiințat de subcontractare, nu are relații contractuale decât cu firma care a câștigat licitația. În acest caz, cu IECM, care ar trebui să răspundă în fața beneficiarului pentru nerespectarea atribuțiilor sale legale privind lucrările pentru care s-a angajat ca diriginte de șantier.

Dacă totul ar fi atât de simplu cum încearcă să spună (fără să arate cu degetul) atât primarul, cât și proiectantul, vinovat ar fi dirigintele de șantier, care nu a oprit constructorul să demonteze acei stâlpi provizorii de susținere. Doar că, iată, primarul nici măcar nu vrea să spună cine-i dirigintele de șantier, necum să-l tragă la răspundere pentru neîndeplinirea atribuțiilor.

Așadar, conform atitudinii primarului și a proiectantului, totul s-a întâmplat pentru că așa a fost să fie, nu pentru că ar fi cineva vinovat…

Ce o fi având de ascuns domnul primar Bibarț? Nu știm.

Totuși, s-ar putea ca dirigintele de șantier să-și fi făcut treaba și să fi atras atenția cu privire la nereguli și chiar să fi dispus măsurile adecvate (de oprire a lucrărilor pentru demontarea prematură a paleilor provizorii), pe care însă constructorul, cu aprobarea beneficiarului (Primăria), să le fi ignorat. Dar, dacă-i așa, de ce nu se prezintă în fața arădenilor și să se apere? Ce-or fi având de ascuns și diriginții ăștia de șantier?

Poate să fi existat un „complot” al dirigintelui de șantier, împreună cu managerul de proiect, Sorin Gurban, sau cu responsabilul tehnic, Puiu Adrian, ambii din cadrul Primăriei? Noi nu știm, dar primarul ar trebui să știe și să spună public ce s-a întâmplat cu această construcție făcută prost, din banii arădenilor.

Iată câte motive ar avea primarul Bibarț să nu dorească să vorbească despre activitatea dirigintelui de șantier.

Evident, activitatea dirigintelui de șantier nu este un secret. În cartea tehnică a construcției și în procesele-verbale de fază determinată se vede clar cine și-a făcut sau nu treaba. Pentru asta însă, cineva (fie Parchet, fie Curtea de Conturi) ar trebui să înceapă să facă niște cercetări sau verificări. Că, după cum v-am spus, nici măcar numele dirigintelui de șantier nu au vrut să ni-l spună, darămite să ne arate documente!

Parchetul European nu a primit încă documentația podului hobanat de la Arad, deși solicitarea a fost trimisă în urmă cu o lună

Soluția propusă de „asocierea” primărie – proiectant este cel puțin dubioasă: „ușurarea” podului cu peste 1500 de tone. Ceea ce înseamnă că proiectantul (!) a observat o anumită încărcare suplimentară care, practic, a ondulat podul. Oare cum o fi observat proiectantul ce n-a observat dirigintele de șantier? Ciudat, tare ciudat…

1500 de tone de „umplutură” pe care nimeni nu a observat-o până acum, deși mulți au semnat procese-verbale și facturi. Păi nu are dreptate premierul când vrea să reducă din personalul ce doarme prin primării? Are!

Aceste încărcări sunt abateri de execuție (s-a turnat un strat de asfalt mai gros decât cel prevăzut, de exemplu) sau „inovații” care nu figurează în proiect (elemente „pentru siguranță” sau „pentru estetică”) care îngreunează construcția și cresc costurile.

Dar trebuie să revenim iarăși la dirigintele de șantier care avea obligația legală să verifice grosimile de asfalt sau beton și soluțiile în șantier, să aprobe materialele și fazele determinante. Mai mult, ca și în cazul paleilor de susținere, ar fi trebuit să oprească lucrările dacă constructorul nu se conforma să rezolve deficiențele care au dus la încărcarea suplimentară.

A făcut-o? Nu știm. dar primarul știe sigur, doar că ascunde adevărul. De ce și de cine îl ascunde?

Prejudiciu și posibile fapte penale

De aici se naște o altă întrebare la care trebuie să răspundă domnul primar: activitatea dirigintelui de șantier a fost verificată de primărie? Pentru că, dacă primăria nu a făcut-o și nu a verificat periodic nici stadiul lucrărilor, se poate vorbi despre infracțiunea de abuz în serviciu în sarcina funcționarilor publici vizați (Sorin Gurban și/sau Puiu Adrian?).

De altfel, toată povestea acestui pod ondulat are un puternic iz penal. Poate chiar de la atribuirea contractelor, fie de lucrări, fie de dirigenție de șantier. Dar ce a urmat după aceea, cel puțin în ce privește execuția podului, ca parte a întregului proiect, are conotații penale.

Curios, de exemplu, domnul primar nu vorbește despre prejudiciu, deși acesta este tot mai evident. Iar domnul primar ar trebui să fie primul interesat de recuperarea prejudiciului de la vinovați.

Iată câteva elemente care ar putea atrage răspunderea penală:

Dacă nu a existat proiect sau aviz pentru demontarea prematură a paleilor provizorii iar această manevră a dus la deformări vizibile, ar fi neglijență în serviciu.

Dacă dirigintele de șantier a fost prezent și nu a consemnat, posibilă neglijență în serviciu.

Dacă s-au executat lucrări suplimentare fără avizul proiectantului și fără dispoziție de șantier validă, este încălcare a normativelor poate fi încadrată ca abuz sau neglijență.

Desigur, în timpul cercetărilor ar putea apărea ceva fals și uz de fals sau infracțiuni la legea 10 privind calitatea în construcții. Problema este că numai bunul și dreptul Dumnezeu știe când sau dacă se va începe vreodată o cercetare serioasă a faptelor legate de povestea acestui pod.

Deocamdată, deși PNL Arad dă semne tot mai vizibile că nu mai este ce-a fost, este clar că nu se poate începe nicio cercetare penală, știut fiind că organele judiciare au probleme mult mai importante, cum ar fi angajarea, pe „pile”, în urmă cu nu știu câți ani, a doi muncitori la CTP.

Anticorupția în Arad, o neînțelegere sau cum e când hoții strigă: hoțul!

Evident, aceste fapte sunt extrem de grave și urgente, nu ca un pod construit prost, pe bani mulți, cu complicitatea unor incompetenți sau leneși, poate chiar a primarului, în detrimentul comunității arădene. O construcție pentru care se vor pierde banii europeni, dar, cum spuneam, toate astea sunt nimicuri față de grozăvia angajării celor doi muncitori la CTP…