Scena 1, actul 1

Personaje: Ghiță Falcă Brucslesianul

                   Oana Blaghi

O.B. : Trimitem acuma?

G.F: DA!

O.B. : Dar e 3 noaptea!

G.F. : La mine în Brucsles e numa 2!

O.B. : Păi și nu ne blastămă ăștia că le sună telefoanele la ora aia?

G.F. : Lasă să vadă că muncim neîncetat. Cum ai scris?

O.B. : Păi am scris „Vă invităm…”

Se aude fâșâit în telefon, ceva neinteligibil cu pizza și niște traNvaie, ceva „i”-uri căzute pe jos… Apoi revine vocea:

G.F : ‘Tu-i mama mă-sii și milioanele pesedeului! Parcă e prima oară când trimiți un mail. Trebuia să bagi aia cu „dragi colegi”! Hai, pune-te și trimite încă o dată, dar să bagi și aia cu „colegii” !

O.B. : Offf, să mai trimit încă o dată? Dar le sună din nou telefoanele și ne facem de râs că noi chemăm lumea la conferințe așa.. noaptea…

G.F : Lasă că altă dată le trimiteam mail la 12 fără 16 (milioane ale pesedeului) și le spuneam că e la 12 conferința… ce mai alergau proștii. Făceau sport. I-am regenerat și pe ei. Sunt mai fit acuma, se aud râsete în telefon de ambele părți.

O.B. : Na, am trimis așa cum mi-ai zis. E bine?”

G.F : DA! La ce oră ai pus-o? La 11 sau la 15?

…..Fâstâcit în telefon, niște „ăăă”-uri, după care vine răspunsul:

O.B. : DA!

G.F : Perfect!

Conversația este pur ficțională, la fel ca și ăia patru oameni care împărțeau o pizza, ca și titulatura de „cel mai verde oraș” după un studiu făcut de InfoCons (care au băgat și ditai Pădurea Ceala în calcul), la fel ca și ‘jde miile de locuri de muncă create.

Râdem, glumim… dar murim de somn și nu știm la ce oră e conferința de presă, chit că am primit două mail-uri pe același subiect, nu știm pe care să îl luăm în considerare. Nu de alta, dar s-au mai întors cu orele. Facem media și amușinăm pe acolo pe la 13?

P.S. În prima fază ne-am trezit cu plăcere pentru că tocmai visam că ne invită Halep la conferință de presă. Ulterior ne-am enervat că nu era vorba de marea noastră campioană, ci de h…europeanul Falcă.