vineri, 4 iulie, 2025

Special Arad Logo
Google play App store

    Opinii

    Găzduire web de la

    Articole similare

    Distribuie articolul

    Comentariile portalului

    Enola Day: La loi qui rit

    de E. Nola | 20 august 2015, 12:14 PM | Opinii

    9

    Crin, neimportant, a uitat între timp.
    Este el prof. de istorie dar asta a fost de mult. Că de n-ar fi, nu s-ar povesti.
    Ar mai fi și Alexandru Florian. Președinte al Institutului Elie Wiesel. Fiul lui Radu Florian. Tatăl atunci, fiul acum. Atâta ar trebui să ajungă. Dar nu ajunge.
    Ar mai fi și problema evreiască. O problemă ciudată, nedeterminată în timp și spațiu. Eternă, dacă asta n-ar ajunge.
    Ar mai fi Codreanu. Corneliu Zelea. Și Garda lui de Fier. Și o pleiadă de tineri intelectuali interbelici. Eliade, Cioran sunt cei mai cunoscuți. Și profesorul lor: Nae Ionescu.
    Ar mai putea fi și Mihail Sebastian. Steaua fără nume.
    Toate astea împreună cu Hitler, Himmler și ceilalți. Mussolini și Ciano. Dictatul de la Viena. Ip, Trăsnea. Horthy și hortiștii lui. Apoi Basarabia.
    Mareșalul și Regele.
    Și Stalin, desigur. Stalingrad, mai exact.
    Și evreii care sunt de vină. Pentru aproape orice. Normal.
    Pentru toate acestea și altele care n-ar încape nici în Cântarea Cântărilor a fost nevoie de o lege.
    O lege care distinge între vinovați și victime.
    Între cei care trăiesc în istorie și cei care trăiesc înafara ei.
    O lege despre părinți și copii, tați și fii.
    Mamele și fiicele nu se pun. Ele sunt victime de-a valma. Nu contează.
    O lege despre istorie, despre învingători și învinși.
    Legea nu ar trebui să facă distincții fără importanță.
    O lege despre viață.
    O lege despre moarte.
    O lege despre viața de după moarte, dacă se poate.
    O lege despre nume.
    Antonescu. Nu Crin. Mareșalul. Corneliu. Nu Coposu. Codreanu. Mihai. Nu Antonescu. Sebastian. Numele sunt importante. Ele decid între viață și moarte.
    Legea până la urmă s-a întrupat în vorbe.
    Cuvintele s-au dovedit neputincioase în fața ororii, au fugit lașe, s-au ascuns înfricoșate.
    În față au rămas doar oamenii. Fără chip, fără expresie. Doar nume care nu spun nimic despre cei care îi poartă. Indică doar spaima de care se lasă cuprinse.
    Iar legea râde.
    Se distrează.
    Face oameni.
    Este chiar nemaipomenit.
    Nu oamenii mă fac pe mine, pare a spune între sughițuri.
    Eu îi fac pe ei.
    Crin doarme. Își amintește în somn de istorie.
    Alexandru Florian nu-și amintește nici în somn. Este doar un fiu.
    Ceilalți sunt morți cu toții.
    Învinși și învingători.

    Lajos Notaros

    Urmărește Special Arad și pe Google News, Twitter, LinkedIn și Instagram!

    Distribuie articolul

    Comentarii

      • enola
        Răspunde

        Ar fi multe de zis. Mi se pare ciudat ca n-ati observat, dar am spus, inclusiv de Ip si Trasnea. N-am facut o lista, am scris un text publicistic.
        Telul meu n-a fost sa vorbesc de atrocitati, indiferent din care parte au venit, ci de memoria despre ele, respectiv modul in care posteritatea incearca sa-si dea seama de ele. Concret vizam legea care a nascut atatea controverse.
        Incercand sa insinuati ca prin apartanenta mea etnica – vad ca apartenenta culturala nu va intereseaza – as avea prejudecati, incercand sa ocultez fapte ale etniei de care credeti Dumneavoastra ca apartin, nu va onoreaza.
        Nici intelectual, nici etic, nici psihologic.

        0 voturi
        +1
        -1
        • A.Rădeanu
          Răspunde

          Tipic pentru minoritari: te iei de mine că-s ungur/ţigan/altă etnie. Mi-ar fi jenă să vorbesc de intoleranţa românilor şi de legi care interzic cultul dictatorilor şi al regimurilor totalitare, când Horthy (conducător al unui regim fascist cu sute de mii de victime de toate etniile) este omagiat la Cluj pe banii statului român. Acolo unde românul Raoul Şorban a salvat de la holocaust sute de evrei prigoniţi din ordinul celui omagiat. Degeaba vă ascundeţi voi, ungurii, după găselniţe culturale, visul permanent al maghiarilor este Ungaria mare, a cărei bijuterie este Transilvania. Şi acest vis nu este nici intelectual, nici etic, poate doar psihologic.

          +1 voturi
          +1
          -1
          • enola
            Răspunde

            O prima observatie:nu cred ca ati prins foarte exact sensul textului meu.
            A doua: nu m-am simtit vizat de abordarea Dumneavoastra. Am punctat doar linia atacului care, fara sa aprofundeze textul, a vizat doar presupusa mea apartenenta etnica.
            In consecinta: cel care „se ia” de etnie sunteti Dumneavoastra, nu eu. Iar in ceea ce-l priveste pe amiralul fara flota, locul sau in istorie este deja clarificat. Poate mai putin in mintea celor care folosesc istoria pentru a plati polite.
            In ceea ce ma priveste nu deschid polemici cu astfel de persoane.

            --1 voturi
            +1
            -1
            • A.Rădeanu

              Abureli. „Amiralul fără flotă” a fost ofiţer de marină al Imperiului Austro-Ungar, care avea flotă în Marea Adriatică. El îşi are locul lui (damnat) în istorie, pentru toată lumea, mai puţin pentru unguri, care l-au înhumat cu onoruri la Budapesta şi-l omagiază periodic. În schimb românii, la presiunea ocultei evreieşti victimizante, adoptă legi absurde, care contravin spiritului ştiinţei istorice. Dar cu minoritarii vindicativi şi neloiali statului în care trăiesc, ca şi cu pocăiţii, nu poţi vorbi logic şi argumentat. Eu închei aici dialogul şi vă doresc sănătate.

              +1 voturi
              +1
              -1
    2. Parneava
      Răspunde

      Stimate domn,
      Simt o adevarata placere sa citesc randurile dumneavoastra. Consider ca impotriva tuturor parerilor pro si contra,sunteti un adevarat gentleman al presei scrise aradene,chiar daca prin poza pe care o afisati,sau mai degraba prin modul in care ati asociat papionul la pulovar, doriti probabil sa minimalizati naturaletea nobiliara ce deriva din aceasta.Scrieti in continuare la fel de direct,ca si in anii tineretii jurnalistice aradene,atat pentru cei care inteleg editorialul,pamfletul,sau stirea,cat si pentru cei care se limiteaza la a imparti lumea in doua:romani si restul.Calde multumiri.

      --1 voturi
      +1
      -1
    3. nola
      Răspunde

      Mă văd obligat să fac câteva precizări pentru Domnul A Rădeanu:
      Amiralul fără flotă este o expresie ironică intrată de peste șaizeci de ani în literatura despre Horthy.
      Amiralul n-a fost îngropat la Budapesta, ci, mult mai aproape de noi, la Kenderes. Înmormântarea n-a fost cu onoruri, mai degrabă un eveniment controversat al Ungariei de atunci(1993).
      Acolo mai este înmormântată și soția, Magdolna Purgly din Șofronea, cu care s-a căsătorit în 1901 la Arad.
      Horthy a fost martor la Nurenberg, n-a fost incriminat ca și criminal de război. Desigur, se pune problema ce se întâmpla dacă rămânea în Ungaria.
      N-avea cum, el fiind îndepărtat în toamna lui 1944 de germani prin șantaj. Vestita grupă a lui Otto Skorzeny i-a răpit fiul rămas în viață – cel mare murind pe frontul sovietic – obligându-l să aleagă între abdicare sau moartea acestuia.
      A plecat în Portugalia unde a trăit la Estoril, o vreme vecin cu Carol al II-lea.
      Pentru naționaliștii unguri Horthy este un erou datorită iredentismului său, pentru cei români, firesc, dracul în persoană. Stânga maghiară însă are o poziție clar anti-Horthy, condamnând iredentismul său oportunist.
      Precum vedeți, locul său în istorie este foarte precis stabilit.
      Legi de condamnare a Holocaustului există în mai toate țările europene, inclusiv în Ungaria iar ungurii naționaliști consideră, aidoma Dumneavoastră, că a fost adpotată la presiuniile ocultei evreiești.
      Budapesta este în continuare unul dintre cele mai importante centre europene evreiești, numărul evreilor de acolo fiind peste 100000, de peste zece ori mai mare decât populația evreiască actuală a întregii Românii.
      În fine, textul meu nu ridică în slăvi aceste legi, dimpotrivă: arată caracterul mult mai complicat, de necuprins în formule juridice, al istoriei, atenționând asupra superficialității vinovate ale unor abordări simplificatoare.

      0 voturi
      +1
      -1
    4. Da, chiar e de ras, ...
      Răspunde

      … ca si initiatorul ei, Crin, zis ”a lui Cacarau” din Tulcea.Acest Crin este unul dintre cele mai elocvente exemple despre caracterul oamenilor politici romani: tradatori, hoti, parveniti, plini de vicii, needucati, grobieni, lasi, mincinosi, lenesi, lacomi, fara cuvant, manevratori, miserupisti, nesimtiti, prosti, oligofreni, burtosi, agramati, semianalfabeti, manelisti,cu facultati facute la 50 de ani si bacalaureat luat la 45, turnatori, securisti si clantai!Asta-i Crin si clasa politica din Romania, caci daca ar fi fost altfel, n-ar fi existat legea asta de rasul lumii.Dar, trebuie precizat ca ei sunt dupa chipul si asemanarea celor care i-au pus acolo!

      0 voturi
      +1
      -1

    Scrie un comentariu

    5 + 2 =

    Redacția Special Arad își rezervă dreptul de a selecta și a modera comentariile în funcție de relevanța lor față de subiect. Comentariile care nu fac referire la subiectul prezentat nu vor fi aprobate. De asemenea, răspunderea juridică aparține autorului comentariului.

    Ultimele articole

    Din aceeași categorie

    Ziare Ziar

    © 2025 Copyright specialarad.ro. All rights reserved. Politica de confidențialitate