Consideri că ai o cultură muzicală vastă? În acest caz, următoarea listă nu ar trebui să te surprindă. Și totuși… cine și-ar fi imaginat (sau cine-și mai aduce aminte) că faimoasa „Twist and Shout”, cântată de trupa The Beatles, e de fapt o reinterpretare a cântecului original, cu același titlu, apărut cu doar doi ani mai devreme, în interpretarea trupei de care mai că nimeni n-a auzit: The Top Notes? „Piece of My Heart” de la Janis Joplin trebuie să fie varianta originală, nu? Greșit! Piesa a fost lansată, cu doar un an mai devreme, de cântăreața de culoare Erma Franklin. Situația, însă, nu stă diferit nici în cazul în care varianta originală îi aparține unui artist la fel de (sau și mai) celebru: zi la repezeală o piesă arhi-cunoscută de la Guns’n’Roses! „Knockin’ on Heaven’s Door”? Puțini știu că originalul îi aparține nu mai puțin celebrului Bob Dylan! Avem 90 (!) astfel de exemple și chiar de mănânci muzică pe pâine zi și noapte, s-ar putea să rămâi mască!

În primul rând, se pune întrebarea dacă e vorba de plagiat aici. Nu, în mare parte nu. Începutul comercializării în masă a discurilor de gramofon și apariția radiourilor comerciale, la începutul secolului trecut, au însemnat o adevărată explozie muzicală în Statele Unite ale Americii și în lume, însă regulile drepturilor de autor nu au fost foarte bine stabilite. Nici măcar creșterea impresionantă în număr a caselor de discuri și nici apariția televizoarelor în aproape fiecare casă nu a dus neapărat ordine în industria muzicală, astfel încât „împrumutul” unei piese de la un artist la altul era un fenomen extrem de obișnuit în acea perioadă alb-negru, atât la concerte, cât și pe albumele discografice. Piesa îi aparținea, practic, celui care a reușit să o facă celebră. Nu de puține ori, acest lucru s-a întâmplat chiar la insistența caselor de discuri, care au „sacrificat” un cântăreț sau o trupă care nu vindea, în favoarea celor „pe val”. Desigur, de multe ori artiștii au fost corecți și au menționat artistul de la care au împrumutat piesa, doar că după un timp nici dracu’ nu-și mai amintea de acest lucru. Și nici nu-i păsa nimănui, din moment ce muzica, pentru prima dată în istorie, a început să curgă și din robinet.

Marea inovație pe scena muzicală a fost apariția postului MTV, care a introdus lumii videoclipurile. Începând din anul 1981, artiștii nu mai ofereau oamenilor doar un produs auditiv, ci și unul vizual, astfel încât erau mult mai ușor de reținut și de identificat. Așadar, s-a oprit aici „ciordeala”, fie și legală? Deloc. Cu suma corectă, orice drept asupra unei piese se poate cumpăra, iar cu o casă puternică de discuri în spate, asta nu a fost și nu e nici astăzi o problemă!

Nu se pune nici problema că nu mai există destule combinații de note muzicale pentru invenția unor cântece noi, ci pur și simplu oamenii tind să rețină o piesă atunci când primul gând al lor e „parcă știu piesa asta de undeva”, fie că au auzit-o la radio sau la TV cu o săptămână în urmă, fie cu 50 de ani în urmă. Astfel, singura problemă e că într-un ocean interminabil de melodii e un adevărat efort să identifici un singur peștișor, mai ales când vremurile – inevitabil – trec, se schimbă, se reinventează și se amalgamează… și doar cel mai celebru, cel mai frumos, ori cel mai norocos dintre toți #rezistă.

Iată piesele despre care e puțin probabil să fi știut că nu sunt cele originale:

(E de menționat că lista următoare NU este un clasament, rămâne la latitudinea fiecăruia să aranjeze piesele în funcție de „WOW”, „OMFG” sau „de gustibus”)

1. Mahmut Orhan & Colonel Bagshot – 6 Days (2018) / DJ Shadow – Six Days (2002)

Începem cu cea mai proaspătă reinterpretare, o piesă difuzată în heavy rotation pe toate radiourile și posturile TV de muzică. DJ-ul turc Mahmut Orhan a fost chiar ieri seara (15 septembrie) și la Arad, la Arad Open Air Festival, fiind unul dintre capetele de afiș. Dar în afară de piesa „6 Days”, este foarte posibil și probabil că n-ai auzit în viața ta de el. Și piesa nici măcar nu e originală. Primul remix celebru e din 2002 și îi aparține lui DJ Shadow, însă piesa originală e și mai veche.

Originala: Colonel Bagshot – Six Day War (1971)

2. Elvis Presley – Hound Dog (1956)

E Regele Rock’n’Roll-ului, dar cine a spus că asta îl oprește să șterpelească un cântec? Poate tocmai de aia, a fost și este Regele, deci și-a permis! Astfel că în ziua de azi, după prima căutare pe Google după titlul piesei, îți apare videoclipul lui, iar originala se menționează mai jos, mai mic, la rubrica „Alte versiuni ale acestui cântec”.

Originala: Big Mama Thornton – Hound Dog (1953)

3. Freddy Mercury – The Great Pretender (1987)

Bine, Freddy! „Marele prefăcător”, într-adevăr. La 32 de ani după cea originală, cine mai băga de seamă că piesa care a răvășit toate topurile vremii nu era tocmai originală? Dar… așa e când vrei tot (aluzie, în caz că nu v-ați prins, la piesa Queen – „I Want It All”)…

Originala: The Platters – The Great Pretender (1955)

4. The Beatles – Twist and Shout (1963)

Trupa The Beatles a înregistrat LP-ul „Please Please Me” din 1963 într-o singură zi, astfel că înainte de ultima piesă de pe proaspătul album, John Lennon a răgușit în ultimul hal. Nu prea l-a ajutat nici gargara cu lapte, nici pilulele anti-tuse, așa că „Twist and Shout” s-a înregistrat așa cum a ieșit. Lui Lennon nu i-a plăcut rezultatul, deși tocmai acea parte brută și forțată face piesa atât de memorabilă. Culmea, ei credeau că fac un cover după piesa apărută cu un an în urmă, cântată de The Isley Brothers. De fapt, și aceasta a fost doar o altă variantă la originala apărută cu încă un an mai devreme, adică 1961.

Originala: Top Notes – Twist and Shout (1961)

5. Joe Cocker – With A Little Help From My Friends (1969)

E una dintre cele mai memorabile imagini de la Woodstock: Joe Cocker, atât de drogat încât abia stătea în picioare, cânta celebra melodie de la The Beatles, „With A Little Help From My Friends”. Interpretarea lui Cocker a vrăjit publicul, iar ulterior a devenit o secvență cheie în documentarul din 1971 despre Woodstock, transformând instant piesa în compoziția proprie a celui din urmă. La finele anilor ’80, când producătorii serialului „The Wonder Years” căutau o singură melodie care să reprezinte anii ’60, au ales varianta lui Joe Cocker.

Originala: The Beatles – With A Little Help From My Friends (1967)

6. Janis Joplin with Big Brother and the Holding Company – Piece of My Heart (1968)

Nu și Janis Joplin! Nu și piesa asta! – parcă urlă acum toți cei care iubesc melodia și… muzica bună în general. „Piece of My Heart” este o parte din discografia nemuritoare a faimoasei artiste, chiar dacă originala îi aparținea altcuiva și apăruse cu doar un an mai devreme.

Originala: Erma Franklin – Piece of My Heart (1967)

7. The Jimi Hendrix Experience – All Along The Watchtower (1968)

Ok, despre această piesă se cam știe, poate mai ales de când Dylan a câștigat recent premiul Nobel pentru Literatură. Însă Dylan nu văzuse inițial potențialul piesei. A înregistrat-o în 1965, dar nu a cântat-o la concerte până în anul 1974, după ce o preluase deja Hendrix. „Jimi Hendrix a reușit să găsească anumite lucruri în interiorul piesei și le-a prelucrat cu vigurozitate”, a spus Dylan pentru ziarul Fort-Lauderdale Sun Sentinel în 1995. Desigur, Dylan deține dreptul de autor și câștigă până și în ziua de azi inclusiv de pe urma piesei cântate de Hendrix.

Originala: Bob Dylan – All Along the Watchtower (1965)

8. Nina Simone – Sinnerman (1965)

„Sinnerman” e o piesă arhi-cunoscută pe care mulți au interpretat-o și reinterpretat-o, însă varianta Ninei Simone rămâne evergreen până și în ziua de azi. Melodia este un cântec spiritual de tradiție printre afro-americani, însă primul care a înregistrat-o, cu 9 ani înaintea cântăreței de culoare Nina Simone, a fost cântărețul american Les Baxter. Un alb.

Originala: Les Baxter – Sinnerman (1956)

9. Michael Bublé (2005) / Muse (2001) / Nina Simone – Feeling Good (1965)

Câți ați exclamat plini de sine în 2005, atunci când Michael Bublé a scos acest cover „ha! Știu piesa asta! A furat-o de la Muse!”? Felicitări! Ați greșit. Și nu, nici măcar varianta cântată de Nina Simone în 1965 nu e cea originală.

Originala: Cy Grant feat. Bill LeSage – Feeling Good (1964)

Melodia a fost compusă de Anthony Newley și Leslie Bricusse pentru musicalul „The Roar of the Greasepaint – The Smell of the Crowd”, care s-a jucat prima oară pe scenă în 1964, în interpretarea lui Cy Grant și Bill LeSage, în cadrul turneului în Marea Britanie, iar un an mai târziu, pe Broadway-ul american, în interpretarea lui Gilbert Price alături de actorii din distribuția originală.

10. The Animals – The House of the Rising Sun (1964)

Când spui „The House of the Rising Sun”, spui „The Animals”, cu toate că nu ei au compus melodia. În schimb, faza e că… nu se știe cine. Este un cântec folk tradițional de origine incertă și se știe doar cine a înregistrat-o prima oară într-un studio. Nu, nu animalele.

Prima înregistrare: Tom Clarence Ashley & Gwen Foster: House Of The Rising Sun (1933)

11. Lenny Kravitz – American Woman (1999)

Deja șocat după atâtea revelații? Abia am trecut de primele zece din cele 90!

Originala: The Guess Who – American Woman (1970)

12. Michael Jackson (1995) / Aerosmith (1978) / Ike & Tina Turner – Come Together (1970)

Înregistrată inițial pentru filmul „Moonwalker” din 1988 (alături de Sean Lennon, fiul lui John Lennon), Michael Jackson a lansat acest cover după Beatles pe albumul său din 1995, „HIStory”. L-a mai cântat și John Lennon după ce legendara trupă s-a destrămat, iar Paul McCartney a lansat alături de Noel Gallagher și Paul Weller o variantă actualizată a piesei pe albumul caritabil „HELP” din 1995, solistul fiind Weller, iar McCartney și Gallagher la backing vocals, chitară solo, chitară ritmică și bas. Au mai preluat-o în anii ’70 și Aerosmith, Ike & Tina Turner și The Brothers Johnson, iar mai târziu, după 2000, Joe Cocker, Arctic Monkeys, Godsmack și Soundgarden.

Originala: The Beatles – Come Together (1969)

13. The Verve – Bitter Sweet Symphony (1997)

Aici avem o problemă. Piesa nu intră neapărat la categoria cover, ci aproape chiar la plagiat, pentru care trupa a fost dată în judecată. Ce-i drept, cei de la The Verve au obținut drepturile pentru folosirea versiunii orchestrale a compozitorului Andrew Loog Oldham (o reinterpretare destul de diferită a piesei „The Last Time” de la The Rolling Stones) și i-au introdus pe albumul lor, în lista de compozitori ai piesei, pe Mick Jagger și Keith Richards… însă fără acordul oficial al ABKCO Records, deținătorul drepturilor pieselor The Rolling Stones. Până și în ziua de azi, „Bitter Sweet Symphony” este una dintre cele mai profitabile piese pentru ABKCO Records, după ce casele de discuri Hut Records și Virgin Records au fost obligate să le cedeze toate drepturile asupra piesei.

Bazată pe versiunea orchestrală compusă de Andrew Loog Oldham a piesei The Rolling Stones, „The Last Time” (1965)

Originala: The Rolling Stones – The Last Time

14. Guns N’ Roses (1990) / Eric Clapton – Knocking On Heaven’s Door (1977)

Înaintea celor de la Guns cu 13 ani, și Clapton a avut o tentativă (nu prea reușită) de a-și însuși piesa „Knocking On Heaven’s Door”. Încă o bilă albă pentru Dylan, pentru un cântec care rămâne în istorie.

Originala: Bob Dylan- Knockin’ on Heaven’s Door (1973)

15. Rufus Wainwright (2001) / Jeff Buckley – Hallelujah (1994)

O știți din „Shrek”, desigur, în interpretarea lui Rufus Wainwright, care e o reinterpretare a versiunii cântate de Jeff Buckley în 1994. Dar știm cu toții (să sperăm!) că originala îi aparține lui Cohen.

Originala: Leonard Cohen – Hallelujah (1984)

16. Nirvana – The Man Who Sold The World (1994)

Până ca Nirvana să-și înregistreze pe un album discografic concertul MTV Unplugged în 1993, „The Man Who Sold The World” era cunoscută ca una dintre primele piese ale lui Bowie. Kurt Cobain chiar a menționat înaintea piesei că „This is a Bowie song”. Însă după sinuciderea solistului Nirvana, fanii au catalogat-o drept piesa lui Cobain, căci o poveste despre un om care a avut lumea întreagă și a aruncat-o cu nonșalanță suna fabulos de profetic. Potrivit revistei Rolling Stone, când Bowie a reînviat piesa în cadrul turneului său cu Nine Inch Nails din 1995, fanii tineri din public habar n-aveau că piesa era a lui, crezând cu entuziasm că e vorba de un tribut Nirvana.

Originala: David Bowie (1970)

17. Nirvana – Where did you sleep last night (1994)

Cântată la același concert MTV Unplugged în New York, piesa este astăzi considerată fără echivoc o piesă Nirvana. Varianta originală e, în schimb, învăluită în ceață. Este (din nou) un cântec folk de un autor necunoscut, care datează din jurul anului 1870. Cea mai veche înregistrare rămasă este interpretată de Lead Belly în 1940.

Prima înregistrare: Lead Belly – Where Did you Sleep Last Night (1940)

18. Elvis Presley (1977) / Frank Sinatra – My Way (1969) / Claude François – Comme d’habitude (1968)

Celebra piesă „My Way” a fost inițial scrisă în limba franceză, cu versuri complet diferite, de Jacques Revaux și cântărețul Claude François, având titlul „Comme d’habitude”. Cel care a cântat-o prima oară a fost Hervé Vilard, însă compozitorul Revaux a fost nemulțumit de rezultat, așa că i-a cerut lui Claude François să relanseze piesa. Această variantă semăna deja cu cea adaptată de Paul Anka și cântată de Frank Sinatra în 1969, care a devenit un hit internațional și a stat 75 de săptămâni în UK Top 40, un record neclintit nici în ziua de azi. Piesa cea din urmă a avut și alte cover-uri, cele mai celebre fiind ale lui Elvis Presley și Sid Vicious (fostul basist al trupei Sex Pistols).

Originala: Hervé Vilard – Comme d’habitude (1967)

19. Eric Clapton – Cocaine (1977)

Una dintre cele mai celebre piese care au marcat cariera solo a lui Clapton din anii ’70 nu putea să fie despre altceva decât ceea ce îi marca și viața personală, adică dependența de droguri. „Cocaine” este, de altfel, a doua piesă a lui Clapton preluată de la J. J. Cale, după „After Midnight”.

Originala: J.J. Cale – Cocaine (1977)

20. Simon & Garfunkel – El Condor Pasa (If I Could) (1970)

Compusă de Daniel Alomia Robles (1913) și bazată pe un cântec tradițional peruvian

21. Righteous Brothers – Unchained Melody (1965)

Este una dintre cele mai celebre piese din lume și una dintre cele mai grele de reprodus, dar are – chiar și așa – peste 1000 de coveruri. În caz că mai era nevoie, piesa a mai primit o infuzie de celebritate după apariția în filmul „Ghost” din 1990. Melodia frațiilor Righteous din 1965 se bazează, în schimb, pe varianta instrumentală compusă de Alex North, apărută cu zece ani mai devreme, în 1955.

Originala: Alex North – Unchained Melody (1955)

22. Mariah Carey (1994) / Harry Nilsson – Without You (1971)

În caz că nu v-ați împușcat deja și chiar vă interesează, piesa asta de suflet de căprioară inocentă în suferință insuportabilă nu-i aparține cântăreței Mariah Carey, contrar așteptărilor și opiniei publice, și nici lui Harry Nilsson, care a cântat-o cu mult înaintea ei.

Iată varianta originală:

OK, A FOST O GLUMĂ!

Originala: Badfinger – Without You (1970)

23. Smokie – Living Next Door to Alice (1976)

Originala: New World – Living Next Door to Alice (1972)

24. Scorpions – White Dove (1995)

Nu a fost niciodată un secret că „White Dove” de Scorpions, lansată în 1992, a fost preluată de la trupa maghiară Omega, care a lansat piesa originală „Gyöngyhajú lány” (fata cu păr de perlă) în 1969. A fost compusă de Gábor Presser, cel mai vechi și cel mai celebru compozitor maghiar, fost membru al trupelor Locomotiv GT și Omega. Piesa maghiarilor a avut un succes neașteptat nu doar în Ungaria, ci și în Germania, Marea Britanie, Franța, Polonia, România, fosta Cehoslovacia, fosta Iugoslavia și Bulgaria, astfel că trupa Omega a lansat ulterior și două versiuni noi, în engleză („Pearls in Her Hair”) și în germană („Perlen im Haar”). Trupa Scorprions a preluat și a prelucrat piesa cu acceptul trupei Omega în ’95.

Funny fact: În 2013, artistul hip-hop Kanye West a folosit o mostră din melodie în piesa „New Slaves” fără să ceară personal permisiunea trupei, deși secvența muzicală primise deja undă verde pentru refolosire gratuită de către Casa de Discuri Hungaroton. Cu toate acestea, în mai 2016, compozitorul Gábor Presser a cerut în instanță despăgubiri de 2,5 milioane de dolari pentru copyright.

Originala: Omega – Gyöngyhajú lány (1969)

25. Boogie Pimps (2002) / Jim Carrey (1996) / Great White (1989) / Jefferson Airplane – Somebody To Love (1967)

E o pasăre? E un avion? E Jim Carrey??? OK… Boogie Pimps sar clar din schemă, pentru că au făcut doar un remix. Am introdus și această variantă aici doar ca un memento pentru cititorii mai tineri care, poate, au prins prima dată piesa din 2002. Cei puțin mai în vârstă (subsemnatul inclus) s-ar putea să fi auzit prima oară varianta parodică a lui Jim Carrey din filmul „Cable Guy”… însă cei și mai în vârstă știu, desigur, că originala nu-i aparține nici trupei Great White, ci trupei reprezentative a perioadei Hippie, Jefferson Airplane!… Stai un pic…

De fapt, este doar pe jumătate adevărat. Piesa a fost compusă de Darby Slick și a fost cântată prima oară în 1996 de fratele său, Jerry Slick, și soția acestuia, Grace Slick, toți trei fiind membri ai trupei The Great Society. Mai târziu în același an, solista Grace Slick s-a alăturat trupei Jefferson Airplane și a cunoscut un succes și mai mare, poate mai ales datorită preluării piesei la care a fost și ea coproducătoare, „Somebody To Love”.

Originala: Grace Slick & the Great Society – Somebody To Love (1966)

26. Benny Benassi (2004) / The Beach Boys (1986) / The Mamas and Papas – California Dreaming (1966)

„Traseul” acestei piese este oarecum similară cu „Somebody to Love”. Remixul lui Benny Benassi se exclude categoric, la fel și coverul din anii ’80 al trupei The Beach Boys, până și varianta Jefferson Airplane, așa că, în mod normal, rămâne varianta – de altfel cea mai celebră – cântată de trupa The Mamas and Papas. Doar că… înaintea lor, a fost cântată de Barry McGuire, soții John și Michelle Philips, compozitorii piesei, făcând backing vocals pentru Barry McGuire! Mai târziu în același an, John și Michelle Philips au înființat trupa The Mamas and Papas, au preluat piesa (sau mai degrabă au revendicat-o) și au înregistrat un succes răsunător.

Originala: Barry McGuire – California Dreaming (1965)

27. The Mamas & Papas (1968) / Ella Fitzgerald cu Louis Armstrong – Dream a Little Dream of Me (1950)

„Dream a Little Dream of Me” a fost un subiect de dispută încă de la început. A fost compusă de Fabian Andre și Wilbur Schwandt (text de Gus Khan) și a fost înregistrată de Ozzie Nelson și orchestra sa, pe 16 februarie 1931, la Brunswick Records. PESTE DOAR DOUĂ ZILE, piesa a fost înregistrată în studio și de Wayne King și orchestra sa și cu vocalistul Ernie Birchill, la Victor Records.

De-a lungul timpului, s-au făcut peste 60 de versiuni înregistrate, cea mai înaltă poziție în topul Billboard fiind atinsă în 1968 de trupa The Mamas & Papas. Anul 1950 a fost vârful pentru acest cântec, fiind înregistrate ȘAPTE versiuni, cea mai bună poziție în topul american fiind atinsă de varianta cântată de Frankie Laine cu Jack Owens (locul 18). Celelalte coveruri au fost interpretate de Cathy Mastice, Ella Fitzgerald cu Louis Armstrong, Louis Jordan, Vaughn Monroe, Dinah Shore și un duet de Bing Crosby și Georgia Gibbs. Cea mai recentă reinterpretare a fost realizată de Robbie Williams în anul 2013.

Originala: Ozzie Nelson – Dream a Little Dream of Me (1931)

28. Johnny Cash – Hurt (2003)

Pentru titlul de „cea mai tristă melodie celebră” ar putea concura și ar câștiga detașat ultima piesă a marelui Johnny Cash, înregistrată în 2003, la vârsta de 71 de ani a artistului. Piesa originală aparține trupei Nine Inch Nails și a apărut în anul 1994, dar nu a atins succesul realizat de Cash. Solistul trupei, Trent Reznor, a declarat că i-au dat lacrimile când a văzut videoclipul lui Cash. „Mi-am dat seama că nu mai era piesa mea de atunci încolo”, a spus Reznor.

Originala: Nine Inch Nails – Hurt (1994)

29. Johnny Cash – Ring of Fire (1963)

Un alt „clasic” al lui Cash este „Ring of Fire”, pe care a „șutit-o” de la Anita Carter, o melodie apărută în același an pe albumul ei numit „Folk Songs Old and New”, piesa având inițial titlul „(Love’s) Ring of Fire”. Doaaar că… piesa a fost scrisă de June Carter Cash, soția lui Johnny Cash și sora Anitei Carter, așa că… râmâne cumva în familie.

Originala: Anita Carter – Ring of Fire (1963)

30. Natalie Imbruglia (1997) / Ednaswap – Torn (1995)

Un „one-hit wonder” veritabil, atât de celebră însă, încât toată lumea îi atribuie melodia cântăreței-actrițe Natalie Imbruglia. Piesa e difuzată în continuare destul de des pe posturile de radio. Extrem de puțină (spre deloc) atenție a căpătat varianta rock alternativ a trupei Ednaswap, apărută cu doi ani mai devreme, deși unii o consideră varianta originală. De fapt, nu e nici asta!

Originala se numește „Brændt” (ceea ce înseamnă „ars/ă”) și aparține cântăreței daneze Lis Sørensen!

Originala: Lis Sørensen – Brændt (1993)

•  VEZI PARTEA A DOUA (31-60)

Surse: FAMOUS SONGS THAT ARE COVERS (YouTube), „Top 80 Songs You Didn’t Know Were Covers and Their Originals” (YouTube), Rolling Stone, Wikipedia