90 de piese celebre despre care habar n-aveai că nu sunt cele originale | Partea a doua

de Tomck@t | 16 septembrie 2018, 6:38 PM | Educaţie | Muzică | Pop Culture

Consideri că ai o cultură muzicală vastă? În acest caz, următoarea listă nu ar trebui să te surprindă. Și totuși… cine și-ar fi imaginat (sau cine-și mai aduce aminte) că faimoasa „Twist and Shout”, cântată de trupa The Beatles, e de fapt o reinterpretare a cântecului original, cu același titlu, apărut cu doar doi ani mai devreme, în interpretarea trupei de care mai că nimeni n-a auzit: The Top Notes. „Piece of My Heart” de la Janis Joplin trebuie să fie varianta originală, nu? Greșit! Piesa a fost lansată, cu doar un an mai devreme, de cântăreața de culoare Erma Franklin. Situația, însă, nu stă diferit nici în cazul în care varianta originală îi aparține unui artist la fel de (sau și mai) celebru: zi la repezeală o piesă arhi-cunoscută de la Guns’n’Roses! „Knockin’ on Heaven’s Door”? Puțini știu că originalul îi aparține nu mai puțin celebrului Bob Dylan! Avem 90 (!) astfel de exemple și chiar de mănânci muzică pe pâine zi și noapte, s-ar putea să rămâi mască!

• VEZI AICI PRIMA PARTE (1-30)

31. Nancy Sinatra – Bang Bang (My Baby Shot Me Down) (1966)

Bang! Blondina Sinatra ne-a împușcat pe toți cu una dintre cele mai mari atribuiri greșite din lumea muzicală. Confuzia e, în schimb, mai recentă și nu se datorează fiicei legendarului Frank Sinatra, ci lui… Quentin Tarantino! Asta după ce piesa a fost remixată de Audio Bullys și inclusă pe coloana sonoră a filmului „Kill Bill Volume 1” din 2003. Varianta cântată de Nancy Sinatra nici măcar nu a avut același succes la început, deoarece se știa clar că este un cover. Pe deasupra, piesa a apărut în același an…

Originala: The Sonny Side of Chér – Bang Bang (My Baby Shot Me Down) (1966)

32. Sinéad O’Connor – Nothing Compares 2U (1990)

În anul 1985, The Family – o trupă de muzică funk, creată ca un proiect secundar pentru piesele compuse de Prince – a lansat primul și singurul album numit, simplu, „The Family”. „Nothing Compares 2U” a apărut pe acest album, dar nu a fost lansat ca un single și, astfel, nici nu a avut parte de o vizibilitate prea mare. Versiunea coprodusă de cântăreața irlandeză Sinéad O’Connor și Nellee Hooper a devenit un hit internațional în 1990, videoclipul fiind difuzat în heavy rotation pe MTV. Într-un interviu pentru postul de radio norvegian NRK, Sinéad O’Connor a vorbit despre părerea lui Prince despre piesa interpretată de ea și despre „relația” lor: „Ne-am întâlnit de câteva ori, dar n-am avut defel o relație. De fapt, ne-am și luat la bătaie o dată, după ce am făcut piesa fără el. Altfel nu l-aș fi întâlnit niciodată. M-a chemat în casa lui – și e prostesc să-i faci una ca asta unei femei irlandeze – ca să-mi comunice că nu i-a plăcut că am spus chestii urâte în interviuri, deci i-am zis să se ducă dracului. A devenit destul de violent. A trebuit să evadez din casă, la cinci dimineața. El a lovit mai tare, dar a primit și el un pumn în moacă”.

Mai târziu, Prince a lansat o altă versiune a cântecului, alături de Rosie Gaines. Piesa a fost inclusă pe albumul „The Hits/The B-Sides” în 1993. Cea mai recentă variantă a lui Prince a atins locul 62 în topul R&B la începutul anului 1994. Varianta originală, înregistrată în studio de către Prince în 1984, nu a fost lansată decât abia în anul 2018, la doi ani după moartea artistului.

Originala: The Family – Nothing Compares 2 U (1985)

33. Beyoncé – If I Were A Boy (2008)

Iată o prezență în această listă despre care nu prea se vorbește, deși ar trebui. Albumul „I Am… Sasha Fierce” al cântăreței Beyoncé a fost primită de fani și de critici cu ovații, piesa „If I Were A Boy” a încasat o grămadă de premii, iar Beyoncé a fost catalogată artista anului, dacă nu chiar a deceniului. Puțini știu însă că piesa a fost scrisă de Tobey Gad și de o anumită BC Jean, cea care a și înterpretat-o într-un studio exact în același an, în 2008. Nu e vorba de un furt, ci mai degrabă de o colaborare (probabil foarte) bănoasă, asta pentru că BC Jean și Tobey Gad au lucrat ulterior cot la cot cu Beyoncé la această piesă. „If I Were A Boy” este una dintre cele mai recente dovezi că faima și banii surclasează orice talent nou într-o industrie muzicală în care promovarea e cheia succesului.

Originala: BC Jean – If I Were A Boy (2008)

34. The Atomic Kitten (2002) / Blondie – The Tide Is High (1980)

Diferențe prea mari între varianta Atomic Kitten și Blondie nu sunt, decât o distanță în timp de 22 de ani. E o diferență sesizabilă, în schimb, în cazul celei originale, cântate de trupa jamaicană The Paragons, deoarece refrenul „I’m not the kind of girl who gives up just like that” era, de fapt, „I’m not the kind of MAN who gives up just like that”. Varianta masculină nu a primit însă o atenție internațională în acei ani, de aceea este cea mai cunoscută piesa cântată de Blondie.

Originala: The Paragons – The Tide Is High (1966)

35. Bananarama – Venus (1986)

Girl power și un sound inconfundabil de anii ’80. Partea vocală a variantei originale este tot feminină, însă piesa n-avea nicio treabă cu era disco. Asta în ciuda faptului că valul care a schimbat din temelii industria muzicală era deja acolo, gata să cucerească o lume întreagă. Din fericire, nu pentru mult timp.

Originala: Shocking Blue – Venus (1969)

36. Ace of Base – Cruel Summer (1998)

Rămânem în era disco (cel puțin cu varianta originală a piesei „Cruel Summer”), însă de data aceasta Bananarama este de partea celalată. Nu ele au preluat o piesă, ci Ace of Base a reînviat o piesă de-a lor, în ’98.

Originala: Bananarama – Cruel Summer (1983)

37. Ace of Base – Don’t Turn Around (1994)

Tot Ace of Base, tot un cover. Șocat/ă că piesa nu e a lor? Atunci pregătește-te să te șochezi încă o dată, pentru că sigur ai auzit de cântăreața căreia îi aparține varianta originală…

Originala: Tina Turner – Don’t Turn Around (1986)

38. Whitney Houston – I Will Always Love You (1992)

Este destul de probabil și chiar mai mult ca sigur că piesa asta te scoate din sărite (și ar fi în stare să scoată și mortul din tine), dar punem pariu că nu ți-a trecut niciodată prin cap să pui la îndoială originalitatea operei semnate de doamna Houston. Și pentru asta… doamna Houston te va iubi pentru o eternitate, de acolo, din ceruri.

Originala: Dolly Parton – I Will Always Love You (1974)

39. Myley Cyrus (2012) / The White Stripes – Jolene (2000)

Când asculți această piesă, îți dai seama că proasta de Myley Cyrus chiar are voce, iar când asculți coverul lui Jack White îți dai seama că textul nu pușcă nicicum în varianta masculină, dar tot e faină. Originala îi aparține (și de data aceasta) „păpușei” anilor ’70, Dolly Parton.

Originala: Dolly Parton – Jolene (1973)

40. No Doubt – It’s My Life (2003)

A apărut în toamna anului 2003 și a rămas un superhit aproape un an întreg în 2004. Nimeni nu și-a mai adus aminte de varianta trupei synthpop din anii ’80, Talk Talk. Și… cumva… era mai bine așa.

Originala: Talk Talk – It´s My Life (1984)

41. Britney Spears (2002) / Joan Jett & The Blackhearts – I Love Rock’n’Roll (1982)

Ok… Britney chiar că nu are ce căuta în această ecuație, oricum nimeni nu credea că e piesa ei atunci când a încercat să se dea mare roacheriță, în 2002. Mult mai bine sună varianta din 1982, cu Joan Jett & The Blackhearts, însă varianta originală nu e asta.

Originala: The Arrows – I Love Rock’n’Roll (1975)

42. Limp Bizkit – Behind Blue Eyes (2008)

Cea mai celebră baladă Limp Bizkit a avut și păreri pozitive, dar și negative. Mai ales negative. Rockerii înrăiți oricum nu-l suportau pe Fred Durst de la bun început, iar cei care-l înghițeau au vrut să-l scuipe între și dincolo de ochii săi albaștri când au auzit că va lucra împreună cu Britney Spears pe noul ei album. Revista Rolling Stone a catalogat această piesă al doilea cel mai prost cover din toate timpurile, după Miley Cyrus – „Smells Like Teen Spirit”. Cu toate că atât Durst, cât și presa a evidențiat pe atunci că este vorba despre un cover, mulți puștani au rămas cu impresia că este o piesă originală Limp Bizkit.

Originala: The Who – Behind Blue Eyes (1971)

43. Marilyn Manson (2003) / Soft Cell – Tainted Love (1981)

Dacă dai o căutare după „Tainted Love” pe YouTube, este foarte posibil să-ți apară mai întâi varianta lui Manson, apoi Soft Cell, probabil în funcție de accesări. Adevărul e că după ce asculți această variantă, ți-e destul de greu să dai click pe varianta disco-synthpop a duetului Soft Cell. Oricum, varianta originală e mult mai veche și e cântată de o femeie.

Originala: Gloria Jones – Tainted Love (1965)

44. Sonique (2000) / Creedence Clearwater Revival (1968) / Nina Simone – I Put A Spell On You (1965)

Nu doar Sonique, Creedence Clearwater Revival și Nina Simone au preluat și adaptat această piesă. Au mai cântat-o și Bryan Ferry, Marilyn Manson și Annie Lennox, ca să-i enumerăm doar pe cei mai celebri. Originala a fost inclusă în lista „Rock and Roll Hall of Fame” – 500 de piese care au format Rock and Roll-ul, iar revista Rolling Stone a clasat-o pe locul 313 în topul „500 Cele mai bune piese din toate timpurile”.

Originala: Screamin’ Jay Hawkins – I Put A Spell On You (1956)

45. Metallica – Whiskey In The Jar (1999)

Aici este iarăși „cu cântec”. Cu cântec străvechi și cu un autor necunoscut, mai exact. „Whiskey In The Jar” este un cântecel tradițional irlandez despre consumul responsabil de băutură spirtoasă, înregistrat de o mulțime de artiști de-a lungul timpului, cea mai celebră în ziua de azi fiind cea a trupei Metallica, pentru care a câștigat și un premiu Grammy. Au mai cântat-o înaintea lor trupele The Highwaymen, Thin Lizzy și The Pogues.

Prima înregistrare: The Dubliners – Whiskey In The Jar (1968)

46. Robbie Williams – She’s The One (1999)

O diferență de doar 4 ani. Cu toate astea, varianta originală (foarte similară) a trecut aproape neobservată, chiar dacă a câștigat un premiu la Ivor Novello Awards. Apoi a fost eclipsată definitiv de varianta și de faima lui Robbie Williams, așa că el îi „the one”… Ghinion!

Originala: World Party – She’s The One (1995)

47. Michael Andrews feat. Gary Jules – Mad World (2001)

O baladă reprezentativă a supersensibilității mondiale de la începutul anilor 2000, mai exact anul 2001… când știm foarte bine ce s-a întâmplat. 9/11, World Trade Center… remember? De atunci, piesa aparține, practic, duetului Michael Andrews și Gary Jules, chiar dacă, de fapt, provine din epoca de glorie a postului MTV.

Originala: Tears For Fears – Mad World (1982)

48. Smash Mouth – I’m A Believer (2001)

Tot anul 2001, însă înainte de tragedia cu World Trade Center. Primăvară, bucurie, flori, fete și băieți… și nu în ultimul rând, personajul SHREK a văzut lumina zilei! Piesa trupei Smash Mouth a fost inclusă pe coloana sonoră și a fost difuzată în prostie și pe MTV. E normal, așadar, că toată lumea a uitat de varianta originală din 1966, chiar dacă pe vremea aceea cucerise toate topurile muzicale din lume, clasându-se pe primul loc în Statele Unite ale Americii, Marea Britanie, Australia, Austria, Belgia, Canada, Germania, Irlanda, Olanda, Norvegia și Noua Zeelandă.

Originala: The Monkees – I’m a Believer (1966)

49. Sandra – Everlasting Love (1987)

A cântat-o înaintea ei și trupa Love Affair și Carl Carlton, iar după ea Gloria Estefan și U2, însă cea mai celebră variantă rămâne în ziua de azi cea cântată de nemțoaica Sandra, fiind una dintre cele mai reprezentative piese ale perioadei disco. Varianta originală e nițel mai diferită…

Originala: Robert Knight – Everlasting Love (1967)

50. Cyndi Lauper – Girls Just Wanna Have Fun (1982)

O să începem să credem că toată era disco a fost, de fapt, o reinterpretare radical diferită a muzicii de dinainte, ceea ce nu e foarte departe e adevăr. Un alt exempu e „Girls Just Wanna Have Fun”, însă adevărul e mai înșelător în acest caz. Piesa a fost scrisă de Robert Hazard în 1979, dar a fost înregistrată doar o versiune demo a piesei. Trebuia să fie o piesă rock, apoi a (inter)venit Cyndi Lauper…

Cvasi-originala: Robert Hazard – Girls Just Wanna Have Fun (1979)

51. Kylie Minogue – The Loco-motion (1987)

Înainte ca micuța Kylie Minogue să se reinventeze în anii ’90 și 2000 (de fapt, să se adapteze vremurilor), era și ea o micuță emblemă a erei disco. Șlagărul „The Loco-motion” însă nu îi aparține, ci unei alte micuțe: Little Eva.

Originala: Little Eva – Loco-motion (1962)

52. Boney M. – Sunny (1976)

…Și dacă tot vorbim despre disco în stânga și disco în dreapta, se poate fără Boney M? Nu se poate, dom’le! La fel cum „Nu se poate, dom’le! Cum? «Sunny» nu e piesa lor???”. Nope!

Originala: Bobby Hebb – Sunny (1966)

53. Phil Collins – You Can`t Hurry Love (1982)

A fost odată ca niciodată o trupă numită The Supremes, un fel de „Destiny’s Child” din anii ’60-’70, care le-a creat bătăi serioase de cap celor de la… The Beatles. Asta pentru că ori de câte ori englezii au ajuns pe primul loc în topul american, Billboard Hot 100, au fost detronați în scurt timp de trio-ul feminin din Detroit. Supremația și ordinea în lume a fost restabilită într-un final, The Beatles având în total 20 de piese care au prins fruntea topului Billboard, The Supremes dispărând în negura timpului cu doar 12 (după ce Diana Ross a plecat din trupă și și-a început o carieră solo). Ca o ultimă lovitură, în ziua de azi, „You Can`t Hurry Love” e cunoscută de lumea întreagă ca fiind piesa lui Phil Collins…

Originala: The Supremes – You Can`t Hurry Love (1966)

54. Kim Wilde – You Keep Me Hangin’ On (1986)

Poate că în ziua de azi Kim Wilde nu vă mai spune nimic, dar dacă ați auzit piesa pe undeva, din greșeală, cu siguranță ați auzit varianta aceasta disco. Istoria se răzbună cu sălbăticie pe The Supremes, probabil pentru că și-au permis să se bată în topuri cu The Beatles. Sau pentru că lumea și-a dat seama între timp că nu au fost chiar atât de „supreme”…

Originala: The Supremes – You Keep Me Hangin’ On (1966)

55. UB40 – Red Red Wine (1983)

Tragic. Mai ales dacă vă place UB40, ceea ce e și mai tragic.

Originala: Neil Diamond – Red Red Wine (1968)

56. UB40 – Kingston Town (1990)

Încă o dată… tragic. Mai ales dacă vă place UB40, ceea ce e în continuare și mai tragic.

Originala: Lord Creator – Kingston Town (1970)

57. Mr. Big – Wild World (1993)

Originala: Cat Stevens – Wild World (1970)

58. Jennifer Lopez – Waiting For Tonight (1999)

Trupa 3rd Party s-a înființat în 1997 și s-a destrămat în același an. Nu e de mirare, astfel, că a venit diva Jennifer Lopez, un fel de Rihanna a anilor ’90 (asta menționăm pentru cei născuți în anii 2000), le-a șutit piesa și a spart toate topurile. Piesa a fost, de asemenea, cireașa de pe tort după lăsarea nopții la fiecare party, în mod special la „petrecerea mileniului”. Vorbim de sfârșitul anului 1999, când toată lumea era în extaz pentru venirea acelui doi și trei de zero.

Originala: 3rd Party – Waiting For Tonight (1997)

59. Glenn Medeiros – Nothing Gonna Change My Love For You (1987)

Atmosfera devine deja prea melodramatică, ba chiar lacrimogenă, nu-i așa? Mai ales pentru că un puștiulache deosebit de romantic a reușit să-și însușească (în opinia publică, cel puțin) piesa „Nothing Gonna Change My Love For You”, deși aceasta apăruse cu doar doi ani mai devreme, cântată însă de un negru numit George Benson. Păi unde-i egalitatea de șanse???

Benson a avut, totuși, anii săi de glorie, doar că lumea, încet și sigur, uită de el. Albumul lui din 1976, „Breezin’”, a primit triplul certificat de platină, atingând fruntea clasamentului Billboard la categoria Albume. Are și o stea pe Hollywood Walk of Fame. Faima lui a început să pălească după anii ’80. Nu neapărat din cauza puștiului romantic de mai jos…

Originala: George Benson – Nothing’s Gonna Change (1985)

60. George Harrison – Got My Mind Set On You (1987)

Ca s-o spunem pe aia cinstită, exemple cu piese cântate de negri și devenite superhit-uri abia după ce au fost preluate de către niște albi sunt o grămadă, mai ales în anii ’80. Ori e doar o altă simplă și nefericită coincidență și piesa „Got My Mind Set On You”? Nu prea. Începând cu anul 1981, MTV a fost cel care a dictat industriei muzicale ce piese pot ajunge hit-ui și ce nu, iar până în 1983, foarte puțini artiști negri au prins spațiu pe celebrul post TV, printre aceștia numărându-se doar Prince, Eddy Grant, Donna Summer, Joan Armatrading, Musical Youth, Herbie Hancock și Michael Jackson, la început până și viitorul „Rege al muzicii Pop” fiind acceptat cu o destul de mare dificultate. Problema s-a remediat după 1983, înainte ca revoltele să prindă amploare, după ce David Bowie a întrebat în direct un VJ MTV de ce nu prea sunt băgați în seamă artiștii negri..