Zora nu mai e… de găsit! A dispărut în noaptea dintre ani, iar Cipri o caută peste tot. Puteți să-l ajutați? (Foto)

    Totul a plecat de la o statistică apărută la Pro TV cu câteva ore înainte de Revelion. „Șase români din zece își vor petrece noaptea dintre ani acasă…” Cumva m-a lovit aceea știre și imediat mi-a sunat telefonul. Era un prieten, care îmi făcea o invitație: „Haideți la noi”.

    Evident că am acceptat-o. În primul rând că îmi plăcea ideea și compania, dar undeva și pentru a nu mă număra printre cei care făceau parte din majoritate: nu voiam să fiu printre cei șase români din zece care își petrec Revelionul acasă 😊 A durat puțin până când să ajungem la Vladimirescu, dar acolo ne-am lovit de o dilemă. Ce facem la ora 0:00? Mergem undeva în oraș să vedem artificiile sau stăm să le vedem pe cele din Vladimirescu. Și pentru că era cald și la propriu și la figurat la Vladimirescu, și ne era atât de bine, am ieșit la 11.45 în stradă.

    Vladimirescu părea în vreme de război. Se trăgea de peste tot, atât de mult și atât de tare că nici la Revoluție când aveam 14 ani nu am auzit atâtea bubuituri și pocnituri. Nu știam că voi râde atât de mult în noaptea dintre ani, dar două momente ne-au rămas pe retină tuturor.

    Ne aflam la o intersecție de drumuri și oriunde ne uitam vedem artificii. Deasupra noastra o superbă lună plină care, ca niciodată, era înconjurată de un superb cerc. Eram toți „în colț”, așa cum ne place că spunem, cu privirea spre Moară și brusc ne-am uitat în dreapta. Un grup de oameni, să fi fost vreo opt, poate zece, au încercat să dea drumul la artificii. Ori nu le-a ieșit, ori au fost greșit alese, dar cert este că s-au auzit zeci de pocnituri și un mic spectacol de lumini la nivelul solului, iar cei opt sau zece oameni au sărit instantaneu și ei ba după mașini, ba după porți, ba la nivelul solului, foarte speriați de ceea ce au văzut sau au făcut. A urmat tura a doua, a doua încercare, și din nou totul a fost la sol, iar oamenii aceeași recție: urlete, aruncat pe jos, ascuns supă mașini sau fugit efectiv în curți. Parcă era o fază din „Cascadorii râsului” pe care îi vedeam la „Album duminical” din perioada pre-decembristă. „Nu știu ce fac ăștia că nu au arme decât sol-sol. În aer nimic”, spunea prietenul meu, care avea lacrimi în ochi de râs.

    Și s-a făcut ora 0:00… Ne-am urat, ne-am pupat, am băut fiecare paharul său de șampanie care cu participarea Deei erau pline de confetti și dintr-o dată a apărut Zora. În acel moment nu știam cine e Zora, dar ceva îmi spunea încă de atunci că voi mai auzi despre ea. Zora nu e deloc vreun personaj din celebra piesă sârbească „Zora je”. În fond, „zora je” nu e vreun nume ci se traduce prin „zori de zi”. Aici se face legătura între Zora pe care am văzut-o și „Zora je”. Zora nu a mai fost găsită la zori de zi…

    Zora este un câine frumos, din rasa metis border collie. Chiar la trecerea dintre ani, privind spre cei care făceau exerciții de culcat-drepți ca în armată încercând să aprindă artificiile, am văzut un câine alergând în sprint printre artificiile sol-sol, printre oamenii ieșiți în stradă să vadă spectacolul de lumini. Și a trecut și pe lângă noi într-o viteză care aproape că l-ar fi făcut invidios pe un ghepard, regele vitezei în regnul animal. „Mami, așa viteză a avut câinele acela care a trecut pe lângă noi că nici măcar nu a mai apucat să spună La mulți ani”, a exclamat Deea. De acolo, noi am dezvoltat: „Sigur nu se oprește până la Sibiu. La cum a fugit, câinele ăla e la Deva deja”, râdeam noi. Părea un fel de Forrest Gump al câinilor. L-am urmărit cu privirea și nu s-a oprit deloc, iar viteza era constantă, adică maximă…

    Acum, la trei zile după, ieșim din efectul de glumă. Vorbim serios și așa cum mi-am imaginat când am văzut-o alergând, am mai auzit despre Zora… S-a pierdut! Am văzut o postare pe Facebook și am recunoscut-o imediat. A fugit extrem de speriată de pocnituri și de artificii și nimeni nu știe unde s-a oprit sau dacă s-a oprit. După toate glumele care s-au făcut în noaptea de Revelion, în urma lor a rămas o familie care își face griji pentru Zora: Ciprian și familia lui care acum o caută disperată pe cățelușa Zora și dorește să ofere și recompensă. A postat și pe Facebook fotografii cu cățelușa și telefonul la care poate fi contactat.

    „Pierdut in comuna Vladimirescu catea metis border collie in noaptea de revelion, are o zgarda rosie la gat si raspunde la numele de zora.in cazul in care o vedeti va rog sa sunati la nr 0723588634- Raileanu Ciprian.

    Rog share!” (postarea lui Ciprian Răileanu pe Facebook).

    „Pierdut catelusa metis border collie in comuna Vladimirescu.Raspunde la numele de Zora si are o zgarda rosie la gat.
    S-a speriat de artificiile din noaptea de revelion si a sarit gardul.
    Ofer recompensa!!!
    Rog share!!!” (a scris Ciprian ieri pe Facebook)

    Noi putem da doar un detaliu: Zora alerga dinspre cartierul nou din Vladimirescu pe strada Vasile Roaită în direcția Mândruloc. La cumera de speriată, cu siguranță câțelușa nu a oprit în localitate ci probabil undeva pe câmp, unde era mai liniște.

     

    Distribuie articolul

    Scrie un comentariu

    4 + 0 =

    Redacția Special Arad își rezervă dreptul de a selecta și a modera comentariile în funcție de relevanța lor față de subiect. Comentariile care nu fac referire la subiectul prezentat nu vor fi aprobate. De asemenea, răspunderea juridică aparține autorului comentariului.

    Acest site folosește cookies. Prin navigarea pe acest site, vã exprimați acordul asupra folosirii lor. Am actualizat politicile în conformitate cu Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Detalii.

    Logo Aplicatie Special Arad

    Special Arad