Zdreanță cel cu fluieriță, fură de la UTA puncte pentru o oiță

    de Valer Mărginean | 7 decembrie 2021, 8:18 AM | Opinii | Recomandările editorilor

    3

    (foto: capital.ro)

    Ajunul de Sfântul Nicolae ne-a adus una dintre cele mai mari umilințe trăite în ultimii ani. Nouă ne-a adus, celor care trăim și trudim în Arad, celor pentru care UTA – echipa de fotbal, pentru că uzina este demult doar o tristă amintire – înseamnă mai mult decât oricare alt simbol local. Nu înfrângerea a fost umilitoare – în fond, înfrângerile fac parte din întrecere. Umilitoare a fost însă maniera în care UTA a fost învinsă. Nu de adversar – care putea fi mai bun, doar că de data asta nu a fost, și s-a-nfruptat din punctele furate de la UTA ca o oiță din fânul vecinului – ci de acela care ar fi trebuit să fie „judecătorul” imparțial, acela care ar fi trebuit să asigure desfășurarea întrecerii dintre cele două echipe în conformitate cu regulamentele competiției și legile jocului, arbitrul. Prestația incalificabilă a acestui personaj a fost umilitoare pentru UTA și, evident, pentru noi. Nu greșelile lui ne-au umilit, ci aroganța cu care a decis că UTA trebuie înfrântă, siguranța cu care a decis strâmb, în cunoștință de cauză și având liniștea celui care își știe spatele asigurat. Atitudine de sicario din organizațiile narco-traficanților sau de soldato din cele ale Mafiei italiene, care ucid la ordinele superiorilor știind că au spatele asigurat de aceștia, atitudine arogantă și cinică a celui care a „executat” UTA având liniștea că nu va păți nimic. Eventual, va fi recompensat, și nu doar cu mia de euro primiți ca barem pentru arbitraj (se câștigă bine din arbitraj la fotbal!).

    Sigur, au mai fost greșeli de arbitraj în fotbal și nu numai la noi. Oameni fiind, și arbitrii sunt supuși greșelilor. Ce a făcut însă acest arbitru cu UTA nu a fost din greșeală. Nu poate fi greșeală. Nu a fost „ucidere din culpă”, ci „omor cu premeditare”.

    Pentru cei mai puțin familiarizați cu fotbalul, trebuie spus că activitatea arbitrilor este condusă, monitorizată și evaluată de Comisia Centrală a Arbitrilor (CCA), un organism independent aflat în structura Federației Române de Fotbal. CCA este condusă de un președinte și un vicepreședinte. Ca la nimeni în lume, CCA are un președinte străin (un grec pe nume Kyros Vassaras), plătit regește, cu 8.500 de euro lunar, net, plus cheltuieli de masă, transport, cazare, dar astea sunt mai mici pentru că omul vine foarte, foarte rar pe la noi.

    Vicepreședinte este un fost arbitru român care a jucat atât de bine teatru la un meci în care spectatorii au aruncat în teren cu tot felul de obiecte, încât fostul președinte Băsescu l-a decorat! De atunci i se spune „arbitrul brichetă” dar nu-l interesează ce crede și spune lumea despre el, de vreme ce, ajutat și susținut de cine trebuie, face și desface tot în arbitrajul românesc. Și, foarte important, nu dă nimănui socoteală!

    De aici ajungem direct la președintele FRF, un fost consilier al aceluiași fost președinte Băsescu, susținut puternic de un guru al politicii românești, actualul ministru al Apărării, Vasile Dîncu.

    Ce legătură au toate acestea cu UTA și, mai ales, cu înfrângerea și cu umilința din ajunul de Sfântul Nicolae? Au multe, dar în principal faptul că, dacă fotbalul nostru ar fi fost lăsat în pace, dacă politicul nu și-ar fi băgat coada și aici, nu s-ar mai fi ajuns la astfel de arbitri-sicario, nu s-ar fi ajuns la acest adevărat gansterism prin care sunt umiliți, săptămână de săptămână milioane de români amatori de fotbal. Pentru că nu doar UTA a fost furată, ci și alte echipe care nu contează în lupta pentru putere în fotbalul românesc.

    Sentimentul de umilință este alimentat și susținut de tăcerea care înconjoară activitatea arbitrilor și a Comisiei lor. Evident, și a forului conducător suprem, FRF. Sigur, șefii federației au scuza că nu pot încălca independența CCA, de parcă marțienii au venit și i-au pus șefi peste arbitri pe acel grec și „bricheta” autohtonă, nu ei, conducătorii FRF! Evident, ar putea face câte ceva „federalii”, poate chiar să schimbe conducerea CCA, doar că asta ar fi ca și cum ar băga un băț în propriul stup de viespi și trântori. Așa că, în frunte cu pilosul președinte, „federalii” tac și susțin tăcerea capilor arbitrajului.

    Cunoscătorii fenomenului vor spune că federațiile europeană și internațională de fotbal au luat decizia de a interzice arbitrilor să vorbească. Așa este, doar că măsura asta a fost luată pentru a-i proteja pe arbitri, de exemplu de insistențele ziariștilor care puteau să-i pună, cu întrebările lor capcană, în situații delicate. Nicidecum nu s-a urmărit mafiotizarea arbitrajului în fotbal, ascunderea mărșăviilor comise de arbitri în spatele unei „legi a tăcerii” pe lângă care mai celebra omerta este o baladă de greier mic.

    De altfel, Federația germană, scăpată, se pare, de intervențiile politicienilor, a permis unui arbitru acuzat că ar fi favorizat pe Bayern să explice public deciziile controversate. Asta, deși este la fel de afiliată la UEFA și FIFA ca și FRF, iar arbitrii lor sunt ținuți să respecte aceleași regulamente ca și ai noștri. Prin urmare, se poate! Și ar fi cazul chiar să poată, pentru că, Doamne ferește!, cine știe ce mai pot să facă arbitrii ăștia și ne vom trezi cu spectatorii în teren căutând să facă ei dreptate – „noroc” că pandemia îi cam ține acum departe de stadioane… Oricum, mult nu cred că mai poate dura acest sistem gangsterizat de arbitraj și de stabilire a ierarhiilor competiției prin birouri.

    Ciudat și suspect, forurile conducătoare ale fotbalului european și mondial interzic imixtiunea politicului în fotbal, dar interdicția asta nu le creează insomnii șefilor FRF și CCA. Ba dimpotrivă, profită de prieteșugurile cu politicienii, de suportul acestora și, mai mult, li se subordonează, făcându-le jocurile. Pentru că astfel, au și ei, capii fotbalului și ai arbitrajului imunitate, ba în fața publicului (de care-i doare fix deloc!), ba chiar și în fața unor organe ale statului. Mă opresc aici, dar nu înainte de a sublinia că tăcerea federalilor și a arbitrilor pe tema arbitrajelor scandaloase este deloc surprinzătoare în aceste condiții. Este o lege a tăcerii geamănă cu aceea respectată de politicieni, având drept unic scop ascunderea celor implicați în spatele tăcerii, în speranța că tăcerea va ascunde și mârșăviile. Iar când, totuși, trebuie să vorbească, povestesc despre planuri și implementări, despre viziuni și viitor, schimbări de sistem preconizate într-un viitor neprecizat și, neapărat, despre investiții. Recunoașteți stilul aleșilor noștri, nu-i așa? Europarlamentari, parlamentari, președinți de consilii județene, primari, viceprimari, consilieri se adresează alegătorilor doar când și cum vor ei. Temele care ar interesa cetățenii sunt ocolite și lăsate spre uitare. Dacă lumea este curioasă de ce s-a plasat în ofsaid când trebuia să marcheze la Teatrul Vechi, ți se sugerează că, de fapt, a vrut să centreze spre un brad frumos și artificial care costa jumătate din Teatrul lăsat Aradului de Hirschl, dacă-l întrebi de ce a faultat Filarmonica, pune o rezervă să sară la cap că vrea un parc. Asta, în general pentru că în particular, se știe că PNL Arad de exemplu, are ordin de zi pe unitate să nu răspundă la „provocări”…

    Fotbalul (de fapt, sportul în general) și politica sunt activități care n-ar trebui să se intersecteze niciodată. Decât dacă a urmări din tribună întrecerile sportive sau a vota pot fi considerate activități, și nu prea pot, pentru că a privi o întrecere sportivă nu înseamnă participare activă, iar votul este expresia unei opinii. La noi însă, iată, se pot nu doar intersecta, ci chiar îngemăna. Semn că sportul în general, fotbalul în special, încă mai produc bani. Sigur, mai produc și notorietate, dar asta nu pare să intereseze politicienii, altfel n-ar acționa din umbră.

    În fotbalul nostru se așteaptă implementarea sistemului video assistant referee (arbitru asistent video), adică VAR-ul cel care ține trează speranța suporterilor în asanarea fotbalului, în eliminarea mârșăviilor comise de arbitri ca aceea căreia i-a căzut victimă, acum, UTA. Din păcate nu cred că VAR-ul va scoate și influențele politicului din fotbal. Și-apoi, să nu uităm că și asistenții ăștia video, care manevrează sistemul VAR, sunt tot arbitri români, care vor trece de la fluier, direct la butoane…

    Poate mai mult decât în fotbal, am avea nevoie de un sistem VAR pentru politicieni. De toate culorile politice, de toate orientările, un sistem care să-i semnalizeze în ofsaid atunci când își bagă cozile în orice pot „mulge” de bani și putere. Poate așa vom fi scutiți de umilințe ca aceasta, trăită de noi, arădenii, împreună cu UTA noastră, în ajun de Moș Nicolae.

    Distribuie articolul

    Comentarii

    Scrie un comentariu

    3 + 4 =

    Redacția Special Arad își rezervă dreptul de a selecta și a modera comentariile în funcție de relevanța lor față de subiect. Comentariile care nu fac referire la subiectul prezentat nu vor fi aprobate. De asemenea, răspunderea juridică aparține autorului comentariului.

    Acest site folosește cookies. Prin navigarea pe acest site, vã exprimați acordul asupra folosirii lor. Am actualizat politicile în conformitate cu Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Detalii.