În mai mică sau mai mare măsură, într-adevăr, vinovați suntem cu toții, nu doar cei direct implicați, nu doar artizanii, păpușarii și paiațele lor – ci noi, toți ceilalți, pentru ignoranță, pentru nepăsare, alții pentru a lor tăcere (complice sau nu), pentru că am acceptat (fie doar și tacit), pentru că am suportat și suportăm în continuare.

MADONA STOIAN – noul administrator public al Județului Arad este (și) articolul care ne-a determinat să scriem prezentele rânduri. Acest articol, coroborat cu altele, care ni-l prezintă pe numitul GHEORGHE STOIAN (actualul/ultimul administrator public al Județului Arad și respectiv soțul MADONEI STOIAN) ca ”deja viitor” prefect al Județului Arad.

Scriem aceste rânduri ca arădean autentic (născut și crescut aici), ca avocat al unei dreptăți/justiții superioare, ca autor de carte și articol. Scriem în ciuda faptului că: știm că și celor mai sus nominalizați li se vor aplica fatalmente, cu verdictul lor necruțător, legile imuabile ale Universului (îndeosebi aici Legea Cauzei și a Efectului).

Mai știm cum la Roma, în carul triumfal, în spatele eroului învingător, un sclav îi șoptea neîntrerupt acestuia: memento mori (nu uita că vei muri/amitește-ți că vei muri) – cunoscând astfel ceea ce spectrul morții induce în toți acești oameni mici, în cei ahtiați de obținerea și păstrarea funcțiilor și a puterii, în cei îmbuibați de propriul eu, în imunzii slugarnici față de potentații zilei și deopotrivă tirani față de cei mai slabi/inferiori, în cei lipsiți de spiritualitate, verticalitate umană și demnitate. Am învățat și am înțeles astfel că toate ființele vii sunt muritoare deoarece viața poartă în ea germenele morții, dar astăzi (toate acestea) nu ne-au mai fost de ajuns. Să fi fost oare recent cititele cuvinte ale lui Nicolae Steinhardt: ”Soluția în fața injustițiilor e una singură: eroismul. Să nu taci, să vorbești, să lupți, să te afli în treabă.” – cele care ne-au ”învinovățit” ?

Pregătind apărarea unui ziarist (acționat în judecată pentru scrierea unui pamflet – procesul este deja finalizat definitiv) am dat atunci peste următoarele minunate rânduri, rânduri care ne caracterizează acum (mai bine ca orice) starea de spirit: ”Condiția nașterii pamfletului e, așadar, dublă: conștiința autorului său că universul e stricat (…) alături de convingerea că numirea vinovaților e singura posibilitate de a sancționa dezastrul ireversibil. (…) pamfletul este un discurs exasperat în care sunt denunțate culpabilitățile: singur martor, și încă neputincios, al iremediabilului dezastru, pamfletarul nu poate fi altfel decât atroce și spumegat. El stă singur în colțul adevărului neascultat de nimeni, și cu atât mai vehement cu cât dezastrul e mai întins.” [v. M. Răduță (ed.) Îi urăsc, mă! O antologie a pamfletului. De la cronicarii munteni la Pamfil Șeicaru, Ed. Humanitas, 2017]

Oare chiar nimeni nu mai vede (și în cazul de față) disprețul feroce al autorităților publice față de noi cetățenii ? Chiar nimeni nu (mai) conștientizează cât de revoltătoare, dizgrațioasă și deopotrivă penibilă este situația acestor soți STOIAN care ne vor influența negativ (volens nolens) viețile prin puterile lor publico-administrative? Condensat totul într-o frază: tu STOIAN GHEORGHE (administrator al Județului Arad) îți ”angajezi” soția (care se suspendă din profesia de avocat) ca jurist într-un compartiment din subordine, după care aceasta este pusă pe locul tău (de administrator public), iar tu STOIAN GHEORGHE ”avansezi” la demnitatea de prefect.

Să dăm mai departe cuvântul scris Maestrului Arghezi, următoarea descriere potrivindu-se ”mănușă” situației aici în discuție:”rareori s-a putut ivi, în patologie, o figură atât de înspăimântător derivată de la modelul ei uman, un hibrid monstruos și imposibil, o corcitură mai fenomenală, ca dintre un cimpanzeu retras în scorbura lui cu o broască îndelungat fornicată, și cu burta-n sus și culcată pe burtă.”

Soții STOIAN sunt arhetipali pentru administrația publică românească, putând să fie dați ca exemplu de manual și pentru ceea ce înseamnă camarila politică. NU credem că lucrurile se vor îndrepta vreodată, dimpotrivă. Cei ce sunt acum copii, dar și copiii copiilor lor vor trăi într-o lume/societate și mai coruptă decât prezenta, și mai depravată, și mai imundă, mai vulgară, mai pestilențial-degradată, mai lipsită de valori, de repere autentice, de lumina spiritualității, de demnitate umană.

Somn ușor, somn al rațiunii…

 – Avocat Bogdan Ionescu –

Foto de articol:  WILLIAN HOGARTH – Gin Lane (Sursa: Wikimedia Commons)

Foto 2: FRANCISCO GOYA – El sueño de la razón produce monstruos (Sursa: Wikimedia Commons)

P.S. – orice fel/tip de răspundere pentru acest pamflet aparține exclusiv autorului.