În momentul de față, în România există 11 orașe care se „bat” pentru bombasticul titlu de Capitală Culturală Europeană. Unele s-au înscris în cursă de ceva vreme, iar altele pe ultima sută de metri. Platforma online Vice, care și-a făcut un obicei din a-și scoate cititorii „din zona de confort”(așa cum le spune și sloganul), a luat la rând fiecare oraș în parte și le-a analizat la rece, pentru a scoate la iveală plusurile și minusurile, dând și un verdict în ceea ce privește șansele de câștig a titlului.

Autorul, Mihai Popescu, a pus Clujul în fruntea clasamentului, iar Aradul îl lasă undeva la capătul listei, acolo unde „barometrul succesului” e mult sub zero. Numai Sfântul Gheorghe și Baia Mare stau mai prost decât orașul nostru. Până și orașul Botoșani ne-a luat-o înainte, conform jurnalistului Vice.

Dar să vedem ce anume l-a determinat să privească astfel lucrurile. Redăm, mai jos, partea din articol dedicată Aradului.

ARAD

Aradul se promovează cu-n clip de la Zilele Aradului din 2013, care-mi aminteşte de ce concertele pe bani publici sunt naşpa.

Prezentare

N-am găsit site (n.red. există site, însă e prea nou și Google încă nu l-a indexat), dar există o asociaţie (n.red. Vice citează Special Arad) dedicată transformării în capitală culturală, lansată în martie 2015. Au şi o pagină de Facebook, unde-s cinci poze cu oameni bătrâni care vorbesc la microfon.

Plusuri şi minusuri

+ Centrul Aradului arăta destul de bine şi aproape toate bodegile îşi lăsaseră wi-fi-ul fără parolă, acum trei ani, când am fost acolo.
+ La fel ca-n Timişoara, stă bine la multiculturalism. Vin trupe străine mici, care n-ajung la Bucureşti.
+ Au o ceainărie unde se bea bere şi se fumează.
– Evident, nu există o campanie reală pentru proiectul ăsta.
– Sunt puţine lucruri pe care poţi să le zici despre Arad, pe care nu le poţi spune şi despre Timişoara.
– E mai mic decât Timişoara.

Şanse: Dacă mâine ar dispărea Timişoara de pe faţa globului, Aradul ar avea şanse medii să devină capitală culturală.

 Notă Special Arad:

În mod evident, articolul are lacune, însă dacă Bucureștiul ne vede așa, e ușor de concluzionat cum ne văd cei din Uniunea Europeană… Dacă am avea o strategie culturală bine pusă la punct și dacă am ști să ne promovăm valorile așa cum trebuie, am evita apariția unor asemenea articole. În schimb, Mihai Popescu a pus punctul pe „i” când a spus că „Evident, nu există o campanie reală pentru proiectul ăsta.”