Urbanul este mai frumos lăsat așa… dacă tot nu te pricepi!
Sunt rare… tot mai rare oazele de copaci cu covor de verdeață în orașul ăsta.
Ceea ce pentru toate primăriile orașelor care-și respectă natura, concitadinii, copiii… viitorul, reprezintă tema numărul unu a oricărui mandat, aici, în orașul ăsta politizat până la greață, e sarcină colaterală și victimă colectivă implicit… În minunata Luncă a Mureșului, unde, practic, ai cel mai bun sol posibil de pe planeta asta, tu ciuntești copacii, intubezi șanțuri naturale, bordurezi poteci, pui giratorii în curțile blocurilor și spargi după ce ai asfaltat… că ai uitat să bagi conducta. Pe lângă că o faci scump și fără rost – o faci și prost. Nu lași orășenii să calce iarba dintre liniile de tramvai! – vezi-Doamne, fac mizerie, dorm sau… care o fi pericolul?!… că pentru iarbă e bine… dar în schimb organizezi festivaluri de grătare și câmpenisme în parcuri abia plantate!
Știi ce? – tu, ăsta de ai de gând să mai faci treabă: aia pe care ai făcut-o fiind ireparabilă, hai de ia o pauză și nu mai fă nimic! Urbanitatea are nevoie mai mare de copaci decât de ciment… cine te-a învățat că progresul constă în a te încimenta, te-a învățat prost, interesat – și aici vorbim inclusiv despre instincte criminale. Nu umbla la ce nu te pricepi… angajează un pensionar horticultor care să stea toată ziua în birou și să spună „nu” la orice tâmpenie care conține în ea substantivele „drujbă”, „tăiat”, „ciment”… și ține-o așa vreo 10 ani cu administrația spațiilor verzi.
Poate după deceniul ăla de respirație o să ne trezim într-un oraș mai fain…
(Poza e făcută la doi pași de centrul Aradului, dar nu am să dezvălui unde… dintr-un soi de superstiție… deși, cei care ar putea atenta și la poiana asta, știu unde e…)
Comentariile portalului
Aradul e sat fără câini! A se înțelege conducători! Totul e pentru voturi : spatii cedate da'moca pe zeci de ani unor culte,terenuri la fel, lucră (...)
TOTUSI. CAND REUSITI SA PUNETI MACAZE AUTOMATE ???
Acest repetent notoriu trebuie să stea în pușcărie pentru toate câte am făcut nu să planteze rudele și prietenii din copilărie La conducerea Aradului că (...)