L-ați mai văzut pe primarul Bibarț prin oraș, după ce s-a terminat numărătoarea voturilor? L-ați mai văzut „inspectând marile șantiere” cu pavaj din Arad, cu acea tristețe artificială a candidatului „preocupat”? L-ați mai văzut zâmbind din mijlocul mulțimilor adunate să-l aclame, prin fum de grătare și miros de sarmale? Nici noi. Acum vedem doar tristețea unui oraș văduvit pe nedrept de câteva mii de pavele tradiționale.

„Ești media celor cinci persoane cu care petreci cel mai mult timp”, spunea Emanuel James „Jim” Rohn, un antreprenor, scriitor și vorbitor motivațional american care a cunoscut viața nu din poveștile altora, ci așa cum a trăit-o el, cum a simțit-o în timpul urcușurilor sale spectaculoase și a căderilor răsunătoare – fiu de fermier nu neapărat bogat, a renunțat la facultate după un an, a ajuns milionar la 30 de ani, pe puterile lui, și-a pierdut toată averea până la 33 de ani, pentru ca în următorii ani să redevină milionar și așa a rămas până în 2009, când a murit.

Acum să știți că nu se va face gaură-n cer dacă cel mai mult timp ni-l petrecem cu patru, șase sau chiar mai multe persoane. Oricum, tot media persoanelor cu care ne petrecem cel mai mult timp vom fi, indiferent de numărul lor. Oricât de puternici (ni se pare că) suntem și oricât de sus suntem situați pe scara ierarhică, suntem influențați de ceea ce ne înconjoară, oameni sau stare de spirit. Bucurie sau tristețe.

Încercați să vă imaginați că în locul atmosferei de la serviciu, tot mai încărcată din cauza unor șefi tot mai puțin pregătiți, dar tot mai pretențioși, ați fi înconjurați, zilnic, de niște artiști ai sufletului, apolitici, liniștiți, profesioniști, bine dispuși.

Imaginați-vă cum v-ar fi viața dacă în locul „prietenilor” facebook sau tik-tok, a manelelor, telenovelelor și a tot felul de emisiuni imbecile cu care ne otrăvesc televiziunile, v-ați împrieteni cu plimbările în aer liber, cu spectacolele de teatru, chiar cu filmele din cinematografe…

Imaginați-vă că într-o bună zi nu ne-am mai întâlni cu prietenii cu care dezbatem mereu și mereu aceleași subiecte, în timp ce bem aceeași vodcă sau bere. Ar fi goală viața, nu-i așa? Tristețea ne-ar cuprinde, de parcă s-ar întrerupe internetul.

Dar dacă ați cunoaște alte persoane care, chiar fără să vă fie „pretini”, v-ar învăța lucruri noi, dacă v-ar povesti cum este viața în alte părți ale lumii sau chiar cum arată acele alte părți ale lumii, cum sunt, ce fac și cum se comportă oamenii pe-acolo?

Da, avea dreptate Jim Rohn, suntem media a ceea ce primim de la cei ce ne înconjoară, a ceea ce ne umple timpul. Adevăr valabil atât pentru noi, oamenii de rând, cât și pentru ceilalți, tot oameni, dar ieșiți din rând, odată ce-au fost aleși. De noi.

„Războiul de gherilă” al primarului Bibarț cu PNL îi sărăcește pe arădeni și falimentează firmele locale

Primarul Aradului pare un om fericit, împlinit, lipsit de griji. Nu arată nici împlinirea, nici fericirea, chiar dacă, parcă ostentativ, așa pozează pe rețelele de socializare.

Totuși, dincolo de zâmbetul afișat, pare un om apăsat de griji și adâncit în tristețe.

Cu cât este mai disperat să se înconjoare de oameni, cu atât pare mai singur. Și cu cât i se vede mai tare nefericirea, cu atât mai puternică-i este disperarea de a se arăta altfel decât este.

Trebuie că așa-i este mediul, așa-i sunt cei ce-l înconjoară cel mai mult timp, până, iată, l-au transformat într-un cavaler al tristei figuri, măcinat de frământări ce-i par străine și-i depășesc puterile.

La drept vorbind, oricâtă înțelegere am avea pentru tristețea ce-l macină pe acest Don Quijote rătăcit prin Arad, nu putem să nu spunem că, la urma urmei, este vina sa. El este singurul vinovat pentru ceea ce i se întâmplă și pentru calitatea celor care-l înconjoară. De fapt, cu care s-a înconjurat, pentru că n-au năvălit peste el, ca hoardele barbare, ci au venit la chemarea lui, a tristului primar de Arad.

Sursa: Instagram

Și este tot vina lui că singura treabă pe care le-a dat-o înconjurătorilor săi a fost aceea de a-i lăuda inițiative. Oricât de greșite sau chiar aberante ar fi acestea. Este greu de crezut că niciunul dintre cei ce zac la umbra edilului de Arad nu a observat cât de penibile, triste și nefolositoare au fost toate plimbările primarului „în cerc”. Adică, acele ronduri inutile și prost regizate.

Și totuși, nimeni nu a avut curajul să i-o spună verde-n față, cum se zice. Câtă tristețe, totuși, să fii singur, înconjurat de atâția oameni.

Dar să zicem că penibilul a fost doar al lui, nu a afectat populația Aradului. Bine că a renunțat la ele. Din câte știm, „sfatul” i-a fost dat chiar de cel ce l-a susținut pentru un nou mandat în fruntea primăriei, chiar împotriva voinței partidului. Pentru cât timp a renunțat, nu se știe. La câtă tristețe îl macină, este posibil să le reia după reinvestire.

21.900 de lei – rezervarea unui loc de parcare în centrul Aradului. Subiectul a încins internetul

Deși, s-ar putea să nu mai aibă curaj să pornească fleaura prin oraș. Pentru că după creșterea taxelor și impozitelor locale, dar și după creșterea tarifului pentru parcări, s-ar putea ca rondurile să fie adevărate aventuri. N-ar fi exclus ca prin unele cartiere să-i fie greu chiar dacă ar fi escortat de întreaga Poliție locală…

Sigur, poate fi înțeles că are nevoie de bani pentru municipiu. Și de unde bani, dacă nu din taxe și impozite, plus parcări? Doar n-o să renunțe la hrănirea prietenilor, a administratorilor, a pensionarilor, a adulatorilor, a votanților. Așa se câștigă mandatele, cu sarmale date gratis… Și cu festivaluri, cu cât mai multe festivaluri. Așa evită încă o tristețe în primărie, căreia i-ar cădea victimă administratorul public de-ar fi să rămână fără festivalul berii, de exemplu.

Măcar pentru aceste mărețe realizări, necontestate de înconjurătorii lui, primarul merită recompensat cu două proiecte mari: de creștere a taxelor și impozitelor locale și, cum spuneam, de „actualizare” a regulamentului de parcări. Recompensat pe consilierii locali, cu votul lor, așa, ca măsură reală a grijii lor pentru cetățenii Aradului.

Chiar suntem curioși cum vor reacționa și cum vor vota consilierii locali. Mai ales consilierii PNL, partid care a tot spus că nu este de acord cu creșterea taxelor locale.

Percheziții la Cantina Municipală și la firma directoarei Szucs, în urma investigației Special Arad

Până atunci, desigur, suntem alături de „primarul nostru” în aceste grele momente de maximă tristețe, momente înviorate doar de câte un șnițel – față de sarmale se pare manifestă, mai nou, o anumită reținere (of, ce cuvânt greu am găsit pentru încheiere).