Țara gongilor, a lucrului scump, dar prost făcut

    de Valer Mărginean | 13 septembrie 2022, 8:12 AM | Opinii | Recomandările editorilor

    3

    (foto: expressud-est.ro)

    În perioada în care geții erau conduși de Rhemaxos (un rege mult mai puțin cunoscut decât Decebal, cel ce va domni, trei secole și ceva mai târziu, peste aceleași teritorii din stânga Dunării, ca rege al dacilor), regele statului Qin, pe nume Ying Zhèng, reușea să cucerească celelalte șase state rivale și să fondeze, practic, China. Se întâmpla în anul 221 î.H. Apoi, Ying Zhèng s-a proclamat împărat (Shi, adică primul), devenind Qin Shi Huangdi și, totodată a început un amplu proces de reformare a vastului său imperiu. Dincolo de excesele sale despotice și de cruzimea care i-a marcat scurta domnie „imperială” (11 ani) – fiind responsabil, între altele, de îngroparea de vii a aproape 500 de învățați, adepți ai lui Kung Fu Zi (cunoscut după numele latinizat, Confucius) – Qin Shi Huangdi a fost primul care a „văzut” un imperiu chinez și a impus o serie de mari reforme, începând, desigur, cu armata și administrația care l-au ajutat să impună, brutal, reformele: standardizarea scrisului chinez pe întreg teritoriul „imperiului” – în mare parte valabil și azi –, a monedei și a ecartamentului roților la căruțe, a inventat și impus un sistem unic de măsurare (greutăți și unități de măsură), a creat o rețea de drumuri și una de canale (unul dintre acestea, canalul Lingqu a fost înscris de China în 2013 pe „lista orientativă” a siturilor propuse pentru înscrierea în patrimoniul cultural UNESCO), a împărțit țara în 36 de prefecturi, fiecare conduse de doar trei funcționari de stat, gong, un civil, un militar și un „raportor”. Mai mult, inventează ceea ce astăzi se numește producție de serie și, foarte important, controlul de calitate. De fapt, aici voiam să ajung după această introducere, poate, prea lungă: „părintele” națiunii chineze a impus munca de calitate, astfel că nu doar crimele sau furtul erau considerate infracțiuni, ci și incompetența, lenea, fușereala, munca de mântuială. Altfel spus, pentru muncă puțină și prost făcută, se aplicau pedepse aspre, mergând până la execuții. Și asta, cu mai bine de un secol înainte ca, pe meleagurile noastre, Burebista să fie nevoit să distrugă viile pe motiv de prea multe și dese beții ale supușilor daci (acțiune contestată, totuși, de unii istorici)…

    Evident, în timp, și alte națiuni au reușit să-și impună standarde, inclusiv de calitate a muncii, și nu neapărat prin atrocități ca acelea comise de primul împărat al Chinei. Noi… Avem și noi asemenea standarde, dar nu prea are cine să le respecte. Și nu neapărat pentru că, între timp, am reușit să înlocuim vița de vie distrusă sau nu de Burebista. Cred, mai degrabă, că vina principală este a gong-ilor care au pus stăpânire pe țara asta.

    Fără să vreau, îmi amintesc de imaginile cu noul stadion din Arad din urmă cu câteva zile. Cum este posibil așa ceva?

    Păi, este, pentru simplul motiv că nu există nici control al calității muncii, nu există nici interes pentru lucrări de calitate (or fi mai scumpe și asta ar duce la diminuarea profitului) și, cel mai important, nu există responsabilitate pentru munca prost făcută. Nu cunosc amănunte privind recepția stadionului și nici nu-mi amintesc să fi fost făcute public observații privind calitatea lucrării, chiar dacă din comisia de recepție ar fi trebuit să facă parte și măcar un reprezentant al Inspectoratului de Stat în Construcții (despre cei ai beneficiarului, adică ai primăriei, nu are rost să vorbim). Și, la urma urmei, nici nu este important dacă s-au făcut sau nu observații, cât faptul că stadionul a fost dat în folosință, iar efectele „calității” muncii constructorului se văd la fiecare ploaie. Și, la fel de important, constructorul și-a primit banii, Falcă a ajuns europarlamentar, toți funcționarii își primesc salariile. Nu ne rămâne decât să sperăm că nu la fel de bine este făcută și casa europarlamentarului, asta, desigur, în ideea că ar fi fost construită de aceeași firmă și recepționată la fel de competent ca și stadionul…


    Antrenor nou, stadion nou, doar inundațiile-s vechi…

    Și totuși, cum este posibil așa ceva? Cum e posibil ca lucrul bine făcut să fie o adevărată minune atunci când este plătit din bani publici? Ce fel de stat este ăsta care permite finanțarea unor lucrări atât de prost făcute încât, uneori, devin pericol public – vă mai amintiți de podul prăbușit în această vară, în județul Neamț, la șase luni de la inaugurare, nu-i așa? Ce instituții și ce funcționari plătește statul ăsta și, mai ales, de ce plătește, dacă nu fac nimic să împiedice comiterea unor astfel de fapte? Sigur, incompetența nu mai este infracțiune, ca pe vremea împăratului Qin Shi Huangdi (la noi nu a fost niciodată și nici nu cred că va fi vreodată), dar iată că am ajuns s-o plătim, chiar s-o încurajăm? O plătim de două ori. O dată prin contractul de lucrări, a doua oară prin contractele de muncă ale celor care ar trebui să verifice calitatea muncii. Iar încurajarea este sub forma altor și altor lucrări, altor și altor bani. Și nu este vorba doar despre acea firmă care a construit casa lui Fal…, pardon, stadionul lui Falcă, firmă care a fost mufată la țâța primăriei și nici acum n-o duce prea rău. Practic fiecare autoritate a administrației publice are țâțele cu bani mufate la firme „de casă” și, cu siguranță conducătorii respectivelor autorități sunt curați ca lácrima Christi sau, pentru cei cu buget mai mic, lacrima lui Ovidiu și doar bunătatea sufletească îi face să nu reacționeze la munca prost făcută ce le este livrată pe bani publici. Vreau să spun că nici vorbă să primească ei vreun ban, ferească Dumnezeu…!

    Văzând cum se lucrează pe bani publici, am putea spune că fosta Dacie este acum populată de nepricepuți, de incompetenți și de șpăgari. Și totuși, nu-i chiar așa. Nepricepuții, incompetenții și șpăgarii populează doar zonele inundate de bani publici, iar asta este, după părerea mea, o cauză pierdută. Sistemul este atât de bine conceput încât nu mai poate fi corectat. Practic nu poate ajunge la putere un partid care, printr-o minune!, ar vrea să schimbe sistemul, iar dacă cumva, printr-o altă minune și mai mare!, ar ajunge, n-ar putea face nimic pentru a-l schimba. Să nu ne facem, totuși, iluzii, mai ales că scena politică nu arată că ar putea exista, măcar teoretic, posibilitatea nașterii unui astfel de partid…


    Interiorul unei bijuterii: Cazinoul Arad

    Revenind la NIȘ (nepricepuți, incompetenți, șpăgari), trebuie să observăm că nu prea pot fi văzuți în zona investițiilor private. Foarte interesant că lucrările plătite din bani privați nu sunt supraevaluate, nu sunt fușerite, nu sunt intârziate cu anii, nu se prăbușesc… Am văzut, recent, Cazinoul. O bijuterie în care nu plouă, nu se scorojește vopseaua, nu pică faianța, nu-s crăpate geamurile… Și precis a costat mult mai puțin decât ar fi costat dacă lucrările ar fi fost finanțate din bani publici. Da, investițiile private ar putea fi o soluție. Dar, atunci, de ce am mai avea nevoie de administrație publică, de gong-i?

    Câțiva nemernici au conceput un sistem bolnav, la care au aderat alți nemernici și tot așa până a ajuns atât de bolnav încât infectează tot ce atinge. Infect. Infecți.

    Doar o minune ne mai salvează de… gongi!

    Distribuie articolul

    Comentarii

    1. ”Câțiva nemernici au conceput un sistem bolnav, la care au aderat alți nemernici și tot așa până a ajuns atât de bolnav încât infectează tot ce atinge. Infect. Infecți.”
      La ce vă referiți?
      Care este sistemul bolnav, cum este el bolnav?
      Care sunt cauzele ca să vedem eventualele soluții … dacă există?
      Spuneți că nu există niciun control al calității … De ce?
      Sugerați politicianismul gong-ilor dar vă scapă iarăși întrebarea. De ce avem niște gong-i de 2 bani?
      Mai spuneți că nu mai sunt soluții, că totul este definitiv pierdut. Speculație prezentată ca rezultat al unei non-analize a problemelor.
      Parțial adevărat și parțial fals. Seamănă a ce? Informații parțiale, trunchiate, scoase din context. Concluzii de tip clișeu. Raționamente de suprafață, spoială intelectualistă.
      Nicio sugestie privind calea de urmat. Nmic din zona corectării, măcar a încercării. Bătrânețe, lene intelectuală, manipulare, neputință dar multă aroganță prin prezentarea faptului că lipsesc soluțiile fiindcă autorul, el și poate doar el, nu vede nicio soluție.
      Soluții ar fi dar ele nu vor fi găsite printre gong-i, slugi de partid, vinituri de la coada vacii, bătrâni care ”știu” (știu că nu pot și deși la un moment dat puteau acuma afirmă că nu se poate – sugerează ideea că este inposibil fiindcă ei nu pot și cu o energie incredibilă interzic tuturor să încerce.)
      Nimic! Totul se rezumă la constatări. Apa rece nu este cladă, vara nu-i ca iarna, să fie bine să nu fie rău etc. ”Decât” afirmații bidon.
      Oricum e bine că mai există câte un ziarist care are ”curajul” să constate evidența delatfel arhicunoscută.

      +2 voturi
      +1
      -1
    2. Interesant articol, dar cel puțin la partea cu execuția deficitară a stadionului din municipiu ar fi fost indicat(cel puțin etica jurnalistică vă putea împinge în această direcție, și vă rog să nu mă contraziceți pt ca nu sunteți singurul cu studii jurnalistice) să luați in prealabil legătura cu un reprezentant al executantului pentru a înțelege în primă fază de ce nu mai este chemat să remedieze vicii de care nu este răspunzător, fiind de fapt niște scăpări de proiectare pe care Executantul le-a sesizat beneficiarului dar s-a argumentat mereu că nu există fonduri pentru lucrări suplimentare la acest proiect, vă garantez ca beneficiarul(negreșit și cu fiecare ocazie și mai ales pentru a-și spăla mâinile de orice vină în fața electoratului) ar fi avut tot interesul să “vâre oala sub patul executantului” pentru “remedieri” dacă acestea ar fi fost de datoria sa, mai ales că ar fi ținut de garanția acordata lucrării și nu ar fi generat costuri suplimentare pentru beneficiar, adică într-un cuvânt, exprimandu-ne pe înțelesul tuturor (sigur unii dintre noi chiar am fost în situații de genul acesta): “vino și aduna apa, și pune-te să repari acoperișul că eu ți-am plătit lucrarea odată și fiind nouă nu ma așteptam să plouă mai mult decât prin acoperișul vechi…și trebuie să calculăm și restul stricăciunilor provocate de apa care s-a scurs în clădire și le acoperi și acele costuri… ” iar executantul este obligat să se prezinte la fiecare apel de remediere dacă se constată că acestea sunt din culpa sa, iar dacă nu se prezintă se apelează la contul/polița de garanție de bună execuție, lucru nedorit de niciun constructor pentru că în acest fel la următoarele lucrări publice la care va avea nevoie de poliță de garanție de bună execuție nicio societate de asigurări sau instituție bancară/nebancară nu ii mai va mai emite o vreme, pentru că va figura cu incident la acest capitol. Și dacă nici în acest fel nu se pot acoperi toate costurile de remediere se va apela la calea justiției cu toate șansele de reușită.
      Dar in cazul de față, după cum observați, nu se face referire niciunde despre executantul care este chemat să facă remedieri și sa acopere costurile avariilor provocate de aceste evenimente meteorologice, știți foarte bine că imediat facem un rond cu puternic iz electoral pentru a ne asigura locul la cârmă, dar asta doar dacă ne avantajează toate datele problemei, iar în acest caz cârmuitorul nu se poate baza pe toate datele problemei, virează cârma la dreapta și se îndreaptă rapid cu vânt(artificial) din pupa către strada(mai nou bulevardul) Mărului sa mai vedem niște buldozere și excavatoare…
      Spor la articole vă doresc! Dar vă rog, mai multă documentare înainte de redactare, înțeleg ca nu e o meserie bănoasă(în special pe plan local) dar când alegi sa fi jurnalist primează pasiunea de a scrie și de a comunica cititorilor informații cât mai reale, nu bănuite sau “auzite”.
      Multumesc pentru răbdarea de a citi tot comentariul!

      +2 voturi
      +1
      -1

    Scrie un comentariu

    8 + 1 =

    Redacția Special Arad își rezervă dreptul de a selecta și a modera comentariile în funcție de relevanța lor față de subiect. Comentariile care nu fac referire la subiectul prezentat nu vor fi aprobate. De asemenea, răspunderea juridică aparține autorului comentariului.

    Acest site folosește cookies. Prin navigarea pe acest site, vã exprimați acordul asupra folosirii lor. Am actualizat politicile în conformitate cu Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Detalii.