Știri aproape ratate (13). Fără paradis. Fără foc care să umble cu tine. Cu lacrimi drept hrană. Și de restul știri
Așa încep ştirile acestea aproape ratate, indiferent ce dezastre s-au adunat: cu un pub care luptă cum ştie mai bine împotriva lui Dry January, sobrietatea din prima lună a anului. Invitaţia pubului din Irlanda sună aşa: “No Dry January about here… to start the year off we are doing pints of Guinness for £2.50 from Monday to Wednesday.” („Fără ianuarie pe sec pe aici… începem anul cu halbe de Guinness pentru 2,50 lire de luni până miercuri.”)
NI Pub Offering £2.50 Guinness in Anti-Dry January Campaign
Şi apoi, cu materialul acesta merg mai departe, indiferent ce: vremurile bune de altădată sunt, desigur, o minciună. Uită-te atent. Trăieşte în prezent. E cel mai bun lucru pe care poți să-l faci:
Your brain is lying to you about the “good old days
Viețile care să hrănesc cu dezastre
Am ținut tare de știrile astea cu toate că, pe când îmi adunasem toate materialele și gândisem o succesiune pentru ele, „focul nu a mai mers cu mine” și a fost greu cu restabilitul ordinii.
Am adunat, totuși, cuminte, știrile cu care îmi propun să vă hrănesc, multe pline de dezastre: politică, foc, vedete porno, furturi de picioare amputate, sănătate, droguri, evenimente și visuri. Dacă răzbiți până la capăt, ajungeţi şi la cei care să hrănesc cu lacrimile păsărilor adormite. Sunt câteva lucruri frumoase pe la final de știri ratate, dar până atunci iată câteva lucruri din România mizerabilă.
Încep cu politicienii de România, ca să nu ne mai facem speranțe:
merg mai departe cu aşa-zisul salvator și prietenii sistemului, care l-au făcut figură mesianică:
Apostolul „anti-sistem”, propulsat de foști angajați ai statului
doar ca să închei rapid periplul ăsta lugubru printre vedetele din România cu săracii frați Tate, care s-ar fi sinucis dacă ar fi trăit din ce produceau victimele lor:
Doar pentru liniștire, e bine de știut că nu doar la noi e rău. E rău și-n Germania, țara la care ne uitam ca la paradis în anii 90. Vin alegerile și acolo, Rusia și extremismul e pe buzele tuturor și la ei:
Alături de extremism şi Rusia, în top trei subiecte de interes mondial își face loc desigur TikTok-ul (rețelele sociale, în general), așa că am decis că nu pot ocoli tema nici în știrile astea ratate.
Cea mai importantă ştire e cea din USA: America e de astăzi fără TikTok, aşa că 300 de milioane de utilizatori au început să migreze către o altă platformă socială, tot chinezească.
Dar nici alte știri din zonă nu sunt cu nimic mai prejos.
Ministrul afacerilor digitale din Polonia vrea o lege care să permită blocarea conținutului de pe rețelele sociale fără a mai trece totul prin justiție. Cam aici se poate ajunge:
View this post on Instagram
România vrea și ea să restricționăm tot ce se poate de alegerile care vor veni și să şi pară că poate să amendeze și pe cine nu reușește. ONG-urile s-au mobilizat impecabil, la câteva ore după ce Guvernul și-a anunțat intenția, dar ce va urma e greu de spus. Nici Guvernul nu știe.
Poveşti despre amputări, sărăcia din România şi unde duce ea
Mai pun totuși două povești din România, una ca să nu uităm cât de săraci suntem, alta ca să vedem cât de inventivi ne obligă sărăcia să fim, şi două comentarii tot de poziţionare între, ca să ştim unde suntem în ţara asta, din care lipsesc oamenii:
Nu suntem singurii care furăm picioare amputate, o fac şi alții, în alte ţări. Motivele sunt diferite, spune Adrian Teleşpan în comentariul său pe tema reciclării, material care îţi înmoaie inima, nu picioarele:
Povestea cu reciclarea din București care-ți înmoaie picioarele
Tot despre amputări, dar de suflete, prin ţara asta, și comparația cu alte ţări şi alte suflete, în povestea Ralucăi Feher.
Drapelul național ar trebui să fie o plasă cu trei picioare amputate.
Citatul de mai jos e din acest text:
„Absolut totul depinde de oameni. Și noi nu mai avem oameni. Doar scannere de bani și servicii, care își dozează răspunsul la problema ta după estimarea beneficiilor pe care le pot obține de la tine. Singurul zeu la care ne-nchinăm noi, românii, e Mamon și suntem campioni mondiali la călcat pe cadavre ca să obținem 6 lei în plus.
Drapelul național ar trebui să fie o plasă cu trei picioare amputate.”
Cea de a doua poveste din România e despre cum evadezi de aici. Unii o fac cu iahtul:
America nu mai arde, dar nici bine nu-i e
Focul umblă cot la cot cu America, încă, deși a fost stins. Subiectul va rămâne aprins pentru mult timp, cu siguranță.
Uneori e chiar fierbinte: una dintre cele mai cunoscute vedete porno din America a ales cum să le mulțumească pompierilor pentru eforturile lor supraomenești în lupta cu flăcările care au cuprins Los Angeles. Nu tuturor, pentru că ar fi imposibil, ci primului care îşi manifestă dorinţa să-şi petreacă o noapte cu ea.
Următoarea ştire de la Daily Mail e că preşedintele ales Donald Trump e de acord cu vedeta porno, de altfel o susţinătoare a acestuia:
Dar nu toate veştile sunt pe plus când vine vorba de LA. Focul a fost stins, donaţiile curg, dar preţul chiriilor s-a triplat în multe cazuri și crește de la o zi la alta. Sunt mii de oameni fără case, aşa că piaţa imobiliară va fi zbuciumată pe mai departe:
Los Angeles Rents Are Going Up By The Hour
Bilanţul dezastrului din LA e tot mai trist. Au ars nu doar casele, cu trecutul adunat de oameni acolo, ci şi parte din istorie:
View this post on Instagram
View this post on Instagram
Mai rămân doar puțin în America pentru știrea cu Starbucks, care încearcă să-și schimbe imaginea: de acum cei care ajung în cunoscuta cafenea nu vor mai putea fi arestați doar pentru că stau pe scaunele de acolo să-și tragă sufletul sau pentru că merg să folosească toaletele, fără să consume nimic. Au pierdut mult din imagine cu o arestare pe temă, așa că acum încearcă să îndrepte lucrurile. Tot radical, cum le stă lor bine:
Starbucks pulls back access for people who don’t pay
Mi-am amintit aici şi de gestul unui scriitor din România, care s-a revoltat pe atitudinea angajaţilor unei cafenele tot de genul acesta, puşi pe harţă, cu toată ura de care erau ei în stare, când un tânăr fără venituri care să-i permită să-şi ia un burger s-a aşezat la masă să-şi tragă sufletul. Scriitorul a intervenit. Câţiva oameni mai sunt şi-n România, dar puţini.
Radicali însă ştim să fie, mai ales când vine vorba de ce putem strica. Şi stricăm tot ce avem, pentru că nu e nimeni să ne tragă la răspundere, pentru că legile sunt evazive şi permit orice celor cu bani şi cu tupeu. Pun aici ştirea asta de care poate ne vom aminti altădată, atunci când vom vorbi iar de încălzirea globală, de cât de poluat e Bucureştiul, de ce puţin spaţiu verde avem şi cum ne îmbolnăvim cu toţii în probabil cea mai prăfuită capitală a Uniunii Europene:
Cum arată acum parcul IOR din Capitală, după ce sute de copaci au fost tăiați.
Fără ţigări, fără alcool, fără cocktailuri cu cannabis, dacă vreţi să ne fie și să le fie și lor bine
Secţiunea sănătate o încep tot cu politicieni, fapt pentru care îmi cer scuze. Se leagă cu parcurile de dinainte şi cu alcoolul de după:
Primarul Emil Boc nu mai vrea să se fumeze în locurile în care sunt copii şi adolescenţi, pentru a-i proteja pe aceştia de atracţia puternică pe care o exercită viciile.
View this post on Instagram
Pentru cei care simt cuţitul la os şi se simt tot mai puternic nedreptăţiţi de societatea care nu-i mai lasă să fumeze nicăieri, postarea asta vine să spună că noi, femeile, ne simţim şi mai rău. Cu 5 secunde pe ţigară mai rău:
View this post on Instagram
Viitorul nu sună bine nici pentru cei care ar mai bea un pahar, două, trei înainte de a se urca în avion. Ryanair vrea să limiteze consumul la două pahare, până la momentul îmbarcării, și le cere aeroporturilor să ia măsuri. În viziunea lor e chiar uşor: băutura s-ar vinde doar pe baza tichetului de îmbarcare.
Ryanair calls for limit of two alcoholic drinks at airports in Europe
Nu cred că i-ar fi locul la nedreptăţi, dar pun ştirea asta aici, că e cel mai bun loc pentru ea. E cu nițel de droguri, cu priză la public, dar și cu risc de reglementare:
Cannabis Cocktails Are Growing Quickly, But the Law Might Stop That Soon
Cum cele de mai sus par că își vor găsi tot mai greu locul în societate, nu ne rămâne decât cafeaua.
Care, mai nou o spun toţi experţii, ne face bine. Unii condiţionează chiar şi binele acesta de băutul cafelei de dimineaţă:
Coffee drinkers reap health boost – but only if they do it in the morning
Mâncarea nu-i nici ea pe lista bună, ne poate răpi şi ea ani de viaţă şi de sănătate mintală, mai ales când vorbim de zahăr. De ani buni şi carnea roşie e pe lista neagră:
Keep your red meat to these limits to protect your brain health, experts say
Mai nou, pe lista neagră au intrat şi prafurile proteice, foarte la modă în ultimul timp. Atât de la modă că au ajuns în toate alimentarele. Ce e bai cu ele, citiţi mai jos:
Lead and other heavy metals found in popular protein powders, new report says
E bine însă să fim atenţi la cum trăim: fără multe excese, cu câteva zone dry, ne recomandă cercetătorii, care tot taie de pe listă lucruri care ne face fericiţi, până nu mai rămânem cu nimic. Dar, de principiu, e bine să fim atenţi la cum trăim, pentru că muritul e tot mai scump. S-ar putea, în viitor, să nu ni-l prea permite aşa cum ni l-am dori:
‘Cost of dying’ in UK hits record level as bereaved turn to crowdfunding to meet bills
Până la moarte, e posibil să ne aştepte pe toţi demenţa. Cum poţi să lupţi niţel cu ea ca să vină mai târziu, găsiţi mai jos. E şi un test acolo, ar fi bine să-l treceţi. Demenţa e rea, urâtă, grea şi e stigmatizată de toţi, vrei, nu vrei.
As the U.S. ages, dementia is on the rise. Here are ways to reduce your risk
Cine se hrăneşte cu lacrimile păsărilor adormite
Până la boli şi moarte, mai avem ceva timp să ne ocupăm cu frumosul. E recomandat. Şi e reconfortant de știut că mai toată frumusețea lumii stă ascunsă încă de ochii noștri. Știm 10% din speciile care trăiesc pe pământ. În 2024, cercetătorii au scos la lumină câteva specii. Una dintre acestea nu are cum să nu te cucerească. E o specie de molie dintr-un gen numit Hemiceratoides din Madagascar, care se hrănește bând lacrimile păsărilor adormite.
O altă specie de molie nou identificată, Carmenta brachyclado, a fost găsită fluturând pe o fereastră dintr-un living galez, în ciuda originii sale din Guyana. Au mai fost descoperiţi un şoarece semiacvatic, un pirania vegetarian, un peşte cu cap de balon, un rechin fantomă.
Tot din zona asta a descoperirilor, un păianjen şi mai mare şi mai veninos a fost identificat în Australia. Nu mori de la el dacă primești doza necesară de antivenin. Totul e despre dozaj în lumea asta nouă.
Australian scientists discover bigger species of deadly funnel web spiders
E nevoie de tot frumosul din lume și de toată iubirea ca să trăiești așa cum ți-ai dori. Iubirea aceea necondiționată a câinilor care se uită cu tine la TV e numai bună pentru o doză de supraviețuire. Dar chiar se uită cu tine?
You’ve always wondered, here’s the answer: do dogs actually watch TV?
O ştire veche, dar care mi s-a părut utilă acum când în sfârșit am ajuns la frumusețe, dar și pentru cei care au fost pe la filme zilele astea. Eu am avut nevoie de ea după tot zgomotul de la „The substance”.
The BBC’s sound effect archive offers 33,000 samples for free
Și un material nou ca să putem trece mai ușor peste faptul că ne vom petrece de acum viața fără David Lynch. Apropo de cele tot mai puține care ne rămân pentru fericire:
Și de muzică am avut nevoie, ca să acopăr urletele din film. L-am ascultat de David Lynch zilele astea, înainte să plece după draperia sa roșie:
O să fie cu muzică zilele astea prin Arad iar, dacă adunați bani, cu muzică prin lume:
Cu Guns N Roses la Sofia, Robbie Williams tot la Sofia sau cu festivalul ACESTA supercool de la Zagreb, la care vin mai multe trupe faine, printre care și Massive Attack.
Până la Guns, Robbie și Massive Attack, Bobo şi Bobi revin pentru o nouă doză zdravănă de voie bună la Arad, în Flex cu „Viaţa-i comedie amăruie”, adică cu folk alternativ presărat cu cântece de iarnă sclipicioase şi educative.
Puţin de teatru nu strică niciodată, mai ales când e cu vedete. Hamlet e la Timișoara și ar merita văzut: Hamlet mortuus est #2 , pe 25 ianuarie, de la ora 19:00 și Hamlet mortuus est #3, pe în 30 ianuarie, ora 17:00.
Până la concerte, până la Hamlet, săptămâna viitoare va fi cu lansare de carte la Librăria Corina: „Te-ar deranja să te mai sun, din când în când, după ce mor?” de Sebastian Burnaz, pe 25 ianuarie, de la ora 12.00.
N-au fost ştiri din paradis, știu. Dar va fi greu de găsit paradisul acela unde şi-ar face loc știrile. Uneori, însă, în poezii, paradisul ţi se poate lipi de umeri. Până data viitoare, aveți grijă cum și pe unde îl purtați, în caz că vi s-a lipit pe ceva.
„Stau la masa și privesc copacii roșii,
Roșul lor se face negru
Și apoi abur și tot așa până când
Umbrele mă invadează.
Sunt împrejmuită de umbre.
îmi iau pardesiul negru pe umeri
Astfel arăt mai bine între umbre
Și ma îndepărtez și eu.
Copacii roșii sunt umbre.
Ființa mea învăluită în pardesiul negru
Devine umbră.
Vorbim de viața asta scurtă și adâncă
Și mi se pare ca este doar o idee.
Vorbim despre bucurie și resemnare
Despre naștere și țipătul îndurerat al vulturului
Și mi se pare că vorbim, doar așa,
Despre niște lucruri mărunte.
Ne învăluie tot mai mult, aburul
Ne învăluie cu straturile lui negre și absolute,
Se lipește de copaci, de pardesiul meu,
Devine una cu noi – voi, aburul ăsta abject mă linge
pe față –Copacii se îndepărtează
Iar eu alerg după ei cu pardesiul meu pe umeri.
Vorbim sacadat, abia respirând, despre boală, ca despre
un lucru
Luminos și rece.
Fâlfâim îndepărtați și nestingheri;
Paradisul mi s-a lipit pe umeri și fâlfâie ca un steag negru înfipt în pământ.
Stau la masă, Angela Marinescu
Citește și:
Comentariile portalului
Nu mă deranjează opiniile diferite de ale mele. Dimpotrivă. Mă ajută să-mi verific propriile opinii. E drept că uneori seamănă mai degrabă cu niște sentințe decâ (...)
De ce va atacați? Cei mai mulți votează cu El Gavrilă și cu Ea Simion. Nu a sesizat mai nimeni. Cu turma , înainte!🤣
Nu v-ați prins nici acum. Nu de aia eram deranjat, de fapt nici măcar nu eram deranjat. Atrăgeam atenția asupra tonului, ceea ce fac și acum. (...)