Seria-eveniment „Arad. Istorii mici și mijlocii” a „decolat”. Ruta o are, doar că e nevoie și de „kerosen” – am înțeles discutând cu regizorul Titus Muntean

    de [email protected] | 3 martie 2021, 11:41 AM | Cultură | Film | Topic special

    0

    „Într-o dimineață de duminică a anului 1912, în iulie, Aradul era cuprins de o agitație neobișnuită. Mii de oameni, unii îmbrăcați domnește, alții în straie țărănești de sărbătoare, umpleau străzile centrului într-o mulțime pestriță și zgomotoasă, de la Gară, până la Teatru. (…) Ce eveniment răscolise în asemenea hal viața tihnită a Aradului în 1912, cu mult înainte de festivalurile rock?” — cu aceste rânduri începe scurtmetrajul documentar „Zborul”, realizat în întregime de regizorul arădean Titus Muntean, cel care a și venit cu inițiativa de a ilustra o serie de povești interesante din istoria Aradului. Proiectul se numește „Arad. Istorii mici și mijlocii”, iar în episodul pilot al acestei serii este vorba despre primul zbor al aviatorului Aurel Vlaicu la Arad.

    „Veniți la Arad! Vlaicu sboară!” — anunța ziarul Românul, co-organizatorul evenimentului nemaivăzut și nemaipomenit până atunci la Arad. Au participat aproape 10.000 de oameni curioși, a fost o adevărată sărbătoare… și e motiv de sărbătoare și acum, la mai bine de un secol, deoarece, inspirat de această mică poveste istorică, Titus Muntean ne-a oferit un „excepțional cadou pentru arădeni” (ca să cităm din zecile de reacții care curg pe Facebook), un film documentar „pur și simplu superb”, chiar de talie internațională din punct de vedere calitativ.

    Cineastul Titus Muntean este celebru pentru filmele sale de lungmetraj „În derivă” (2010), „Caravana cinematografică” (2009), „Lombarzilor 8” (2006), „Examen” (2003), precum și pentru documentarele „Exploratorul” (2013) și „Arad, dragostea mea”, scurtmetrajul din urmă fiind accesibil în mod gratuit pe internet, pe Vimeo.

    La fel și noul său scurtmetraj documentar, „Arad. Istorii mici și mijlocii – ZBORUL”, se găsește gratuit pe YouTube.

    Dar de ce s-a ales tocmai acest subiect, zborul lui Aurel Vlaicu la Arad, pentru episodul pilot?

    „De ce Vlaicu? Nu a fost un motiv special. Pur și simplu, a fost una din poveștile interesante care s-au calificat, care au îndeplinit criteriile, să zic așa, pentru tipologia pe care o văd eu pentru acest serial de documentare”, a spus Titus Muntean pentru Special Arad.


    Captură din documentarul „Arad. Istorii mici și mijlocii – Zborul”

    Ideea realizării acestui film s-a conjugat cu pasiunea lui Titus Muntean pentru istorie – locală și/sau în general – și totul a început „pe la jumătatea anului trecut, pentru că, stând în casă din cauza pandemiei, dar vrând și să fac ceva, mă tot gândeam ce s-ar putea face – evident, în Arad – fără să presupună o interacțiune prea intensă cu alți oameni, adică o echipă. De obicei, o filmare presupune lucru în echipă, mai mult sau mai puțin mare, dar oricum, presupune mai mulți oameni, presupune filmare, presupune ieșire și stat împreună… și am tot stat să mă gândesc ce s-ar putea face măcar parțial, măcar într-o mare măsură să poată să fie făcut de pe scaun, acasă, în fața computerului”.

    Documentarul „Arad. Istorii mici și mijlocii – ZBORUL” conține materiale de arhivă, fotografii și ziare ale vremii, montajul fiind realizat în totalitate de Titus Muntean. „Practic, montajul a fost grosul producției. Sigur, și scrisul a contat, adică textul, structura și povestea, cum e organizată, dar de obicei noi (n. red. – regizorii) considerăm aia înaintea producției. Când începe producția, scenariul deja există. Deci în cazul acesta, producția, practic, a constat, în cea mai mare măsură, în montaj și ulterior înregistratul vocilor și mixatul sunetului”.

    De asemenea, textul (respectiv scenariul) filmului a fost cules și redactat tot de Titus Muntean. La un moment dat, apare chiar vocea regizorului în film, chiar dacă, în mare parte, naratorii (voiceover) sunt actorul Ovidiu Ghiniță, realizatorul de emisiuni radio Mihai Molnar și cântărețul Cătălin Galben (cel care semnează și editarea sonoră a filmului). Principalele surse pentru textul documentarului, așa cum se poate observa în film, au fost ziarele Aradi Közlöny și Românul.

    Regizorul arădean spune că actorul Teatrului Clasic „Ioan Slavici”, Ovidiu Ghiniță, ca narator principal (la fel și Mihai Molnar și Cătălin Galben), a intervenit pe parcursul producției, nu era ceva plănuit neapărat dinainte. „Nu neapărat, dar nu pentru că l-am exclus sau m-am gândit la altcineva, ci pentru că pe toată durata destul de multor luni, până a trecut în primele faze, respectiv documentarea, scrierea scenariului, montajul, animațiile care există acolo, din generic, de exemplu, și cele mai simple din interiorul montajului… N-am vrut să implic pe nimeni, neștiind dacă voi ajunge la capăt și neștiind dacă voi ajunge la capăt cu un produs de care să fiu și mulțumit”.

    Și sunteți mulțumit? L-am întrebat. „Da, da… într-un procent destul de mare. În meseria asta nu poți să zici 100% că ești mulțumit niciodată. Filmul e o întreprindere mult prea complexă ca din miile de variabile să se potrivească toate. Niciun autor de film nu cred că e mulțumit 100%, dar dacă ești mulțumit într-un procent mare, se cheamă că ești mulțumit. Și cred că da. Cred că sunt mulțumit”, ne-a spus Titus Muntean.

    Următoarele vor depinde de sponsori

    Întrebat fiind câte astfel de scurtmetraje documentare a pregătit pentru viitoarele episoade, regizorul spune că deocamdată nu sunt neapărat în pregătire altele, dar există intenția de a continua proiectul. „Ăsta a fost un pilot, care s-a făcut cumva pe speze proprii, chiar dacă acolo apare un susținător. Va fi un mare ajutor pentru următorul episod, dar pilotul, să zic așa, mai degrabă l-am făcut cu buget zero… deși, mă rog, ăsta nu e important, pentru că în mod real m-au ajutat, doar că ajutorul va fi investit în următorul episod. N-am plănuit un număr anume de episoade. Să vedem cât o să găsesc finanțare!”.

    Ce subiecte urmează?

    „Nu m-aș hazarda aici, nu din superstiție, ci pentru că încă sunt în faza de după terminarea ăstuia și… să zicem… având convingerea că pot să mă duc mai departe, nu-i așa de simplu de decis subiectul, nu pentru că n-ar exista povești, ci pentru că trebuie să ajungă la o masă critică de informație, atât informație pură, documentară, că în anul cutare s-a întâmplat chestia aia și există ceva interesant în povestea asta… din nou, repet, pe tipul ăsta de film cum l-am imaginat eu, pe de o parte informația pură și pe de altă parte informația vizuală… pentru că sunt multe evenimente sau povești interesante care s-ar califica, dar nu e marfă de arătat. Chiar și în cazul acestui subgen de documentar de montaj trebuie să ai material. Un minim de material pe care să-l poți monta vizual. Altfel devine un reportaj de televiziune, în care o voce spune ceva și sunt niște imagini generice. Revenind la întrebare: mi-e greu să spun acum. Sigur că am câteva povești în vizor, pe care urmează să le avansez în documentare, dar nu pot să știu la niciunul dintre ele dacă va atinge acea masă critică de informație și de material vizual pe care îl voi putea folosi, ca să pot spune cu certitudine că ăla va fi un episod”.

    În orice caz, Titus Muntean intenționează să țină la curent publicul pe pagina de Facebook a proiectului, „Arad. Istorii mici și mijlocii”, în momentul în care va apărea o certitudine în ceea ce privește următorul episod.

    L-am mai întrebat dacă s-a gândit din start să ofere produsul finit gratuit pe YouTube, respectiv pe Facebook. „Păi… nu văd altfel cum. Pay per view? Nu cred că e genul care s-ar califica pentru așa ceva. Sigur… voi avea nevoie de finanțare, pentru că, totuși, un film e o afacere scumpă, chiar și dacă lucrezi în bună parte singur, nu lucrezi până la capăt singur, iar oamenii ăia ar fi frumos să fie plătiți. Timpul pe care-l investești… și ăla, trebuie să-ți plătești facturile măcar, deci va fi nevoie de finanțare, dar nu cred că genul ăsta ar funcționa pe finanțare directă, adică spectatorul să plătească”, ne-a declarat regizorul arădean, Titus Muntean.

    La finalul filmului documentar, regizorul mulțumește ajutorului financiar acordat de Ascent Group, precum și colaboratorilor: Irinei Ternauciuc („fără de care acest film nu ar fi existat”), Adelei și lui Claudiu Cristea, lui Marcel Chișcan, Călin Man, Lajos Notaros, Tapasztó Ernő, Danei Bunescu și lui Vivi Drăgan Vasile.

    Distribuie articolul

    Scrie un comentariu

    5 + 5 =

    Redacția Special Arad își rezervă dreptul de a selecta și a modera comentariile în funcție de relevanța lor față de subiect. Comentariile care nu fac referire la subiectul prezentat nu vor fi aprobate. De asemenea, răspunderea juridică aparține autorului comentariului.

    Acest site folosește cookies. Prin navigarea pe acest site, vã exprimați acordul asupra folosirii lor. Am actualizat politicile în conformitate cu Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Detalii.