Aceasta este noua condiție a lui Călin Georgescu, de săltat. Condiție neoficială, să zicem, pentru că oficial sau, mai degrabă, procesual penal, condiția lui este de inculpat. În trei dosare penale, în două dintre ele fiind deja trimis în judecată. Săltarea s-a petrecut în prima zi a săptămânii echinocțiului de toamnă.

Una dintre diminețile mai răcoroase de septembrie, înainte de răsăritul Soarelui. Călin Georgescu rula spre Otopeni, cufundat în gânduri despre apa plină de informații în care urma să înoate sau, poate, ceva mai puțin metafizic, despre vila pe care o căuta asiduu în Toscana, la un preț modic de maxim un milion și jumătate de euro.

Gândurile i-au fost întrerupte brutal de procurorii DIICOT care l-au săltat fără pic de empatie. În curând se va striga „dictatură”, poate și pentru brutalitatea de a trezi din reverie un biet escroc…

Chiar la bazin voia să ajungă sau în însorita Italie, Raiul fugarilor români condamnați pentru tot felul de acte de corupție? Rămâne să stabilească cei care l-au săltat sau instanța, chiar dacă-i ceva banal. În fond, ce infractor român care se respectă financiar nu-și dorește să fugă din țară, când află că i se pregătește cazarea în „zona VIP” de la Rahova?

Mă rog, evenimentele sunt cunoscute, nu-i cazul să le reluăm, dar cine vrea le poate rememora aici: Călin Georgescu, ridicat din trafic de DIICOT. Percheziții într-un dosar cu un prejudiciu de peste 1,1 milioane de euro și aici: Călin Georgescu a fost reținut de DIICOT. Este acuzat de constituirea unui grup infracțional organizat și înșelăciune 

Este momentul pentru câteva precizări legate de actul de justiție înfăptuit împotriva fostului candidat la președinția României. Este inacceptabilă această așa numită „justiție televizată”, indiferent cine este persoana vizată. Chemarea presei la o anumită oră și într-un anumit loc în care se va consuma un act de procedură penală nu este nici justiție, nici presă, nici măcar informare.

Este publicitate practicată de instituțiile judiciare, care fac rău imaginii justiției și chiar actului de justiție – astfel de manopere publicitare, cum a fost și cea în care a fost „săltat” Georgescu, pot fi interpretate ca fiind o formă de încălcare a prezumției de nevinovăție.

Mai ales dacă „spectacolul” este întregit și de scurgerea unor informații din timpul percheziției, de exemplu – ce rost a avut strecurarea către presă a informației că a fost găsită o legitimație oarecare, dacă nu acela de a ajuta la construirea unei anumite imagini a infractorului?

Tiparul folosit în cazul Georgescu este același cu acela folosit la descinderea, la fel de matinală a DIICOT în cazul Pașca din Bihor. Și nu ar fi de mirare ca rezultatul să fie același, caz în care președintele României – care și-a asumat rolul de purtător de cuvânt al Justiției – să ofere explicații românilor pentru spectacolele trecute și, eventual, să transmită grila programelor tv pentru următoare perioadă.

Revenind la cel săltat înainte de răsăritul Soarelui, este limpede că acestui individ i s-a acordat o atenție mult mai mare decât merita – nu vorbesc despre vinovăția sau nevinovăția lui. Și nu doar pentru că s-a comportat ca un șarlatan delirant autoproclamat profet, un naționalist mesianic, dacopat păgânist și mistic New Age, multi-conspiraționist pseudoștiințific, ci pentru că a fost nesincer din prima clipă în care a intrat în cursa pentru președinție.

De altfel, nimic la acel individ nu a fost și nu este în regulă. Sesizarea privind șarlatania pentru care a fost săltat acum, a fost depusă de păgubit în ianuarie 2024. Deci, în urmă cu aproape trei ani! Cu un an înaintea alegerilor anulate, Călin Georgescu era cunoscut doar în anumite cercuri de „apeviști” pensionari, nostalgici ceaușiști și legionari. Deci nu se punea problema unei presiuni publice care le-ar fi putut tăia elanul procurorilor.

Poate nu doar Georgescu trebuia săltat

Și-atunci, de ce a fost săltat doar acum? Mai ales că era vorba despre o infracțiune de drept comun, comisă de un grup de persoane române și străine, împotriva unui cetățean român – cei care spun acum că este nu știu ce dosar politic sunt, elegant spus, depășiți de evenimente. Răspunsul la această întrebare va rămâne, probabil, unul dintre marile secrete ale acestei perioade tulburi pe care o trăim. Desigur, alături de răspunsurile la alte întrebări grele, legate tot de numele celui săltat.

Să nu uităm că Georgescu a fost ajutat înaintea alegerilor din decembrie 2024, de exemplu, să mintă și să ascundă sursa veniturilor din care și-a susținut campania electorală. Unul dintre cei care aveau obligația să ia măsuri împotriva lui a fost chiar șeful Autorității Electorale Permanente, Toni Greblă.

Personajul este cunoscut, cu isprăvi tot, deci nu mai insist. În schimb, Georgescu merita să fie eliminat din cursa prezidențială pentru că a mințit în legătură cu finanțarea campaniei electorale. Așa cum alții, numiți sau nenumiți, meritau să fie și ei săltați și trași la răspundere penală.

Foarte interesant este că susținătorii lui Georgescu, deși se declară vajnici luptători împotriva minciunilor și a hoțiilor practicate de politicieni, îi acceptă idolului lor orice minciună, chiar legată de ascunderea sursei unor bani.

Totuși, ce fel de regim vor ei pentru România? Unul în care doar să fie înlocuiți vechii hoți și mincinoși, cu hoți și mincinoși noi, a căror singură calitate este că se declară mai patrioți decât alții? Se declară, pentru că până la fapte e cale lungă…

În același registru al subiectivității partinice a reacționat și AUR care, prin vocea președintelui George Simion a vorbit despre dictatură și alte cele, uitând că este, totuși, un caz de înșelăciune ca de manual cum se spune, nicidecum de „poliție politică” sau ce altele s-au spus chiar în Parlament.

Interesant este că cei din AUR, în frunte cu președintele partidului, vorbesc despre dictatură și poliție politică, dar ei au judecat cazul și l-au declarat pe Georgescu nevinovat. Firesc, după mintea lor cine nu se supune acestei „judecăți”, este un dictator…

Apoi, dau ochii peste cap a mirare când li se spune despre violența de pe rețelele de socializare sau chiar de pe străzi, de parcă toți ar fi heruvimi și serafimi – implicarea grupurilor de bătăuși trimiși sau influențați de partide sau chiar de cel „săltat” ar trebui cercetată cu seriozitate de organele judiciare.

Acțiunea AUR și mai ales a lui Simion este cu atât mai curioasă cu cât tot ce i se întâmplă acum lui Georgescu, îi folosește direct președintelui AUR. Este un cadou primit de la DIICOT  care i-a redeschis portița spre o nouă candidatură la prezidențiale.

Desigur, este greu de spus că DIICOT a urmărit discreditarea politică a lui Georgescu. Dar este și mai greu de crezut că acesta va mai avea puterea să revină în prim-planul politicii. Se pare că pentru el nu mai exista file de poveste și drumul spre Cotroceni s-a inchis definitiv.

Dacă celelalte infracțiuni pentru care este inculpat (promovarea publică a ideilor sau doctrinelor fasciste, legionare, rasiste ori xenofobe și cultul unor persoane condamnate pentru crime de război, respectiv, tentativă la comiterea unor acțiuni împotriva ordinii constituționale și comunicarea de informații false, în formă continuată) pot fi receptate de cetățeni ca „infracțiuni ideologice”, acum este vorba de înșelăciune împotriva unui cetățean.

Da, este o veste proastă pentru fanii lui Georgescu, care-i va face, probabil, pe cei mai fideli dintre fanii lui, mai „patrioți”, să riposteze cu violență. Doar că asta nu-l va ajuta deloc, dimpotrivă.

AUR? Încă o implicare violentă în protestele altora, plus o „judecată” ca aceasta și va înțelege cât ușor este să intre în cercul pierzătorilor.