Românii din Grecia. Grecii din România. Distanța dintre cele două naţii. Modul în care românilor le place să fie compătimiți, modul în care grecilor le place să-și trăiască viața. Plajele din Grecia și distanța de la ele la litoralul românesc.

Cum se vede România din Grecia la care visăm mai cu toții, prin ochii unuia dintre cei mai importanți translatori, care asigură serviciile de interpretare în cadrul întâlnirilor oficiale ale reprezentanților de vârf din două țări? Prin ochii celui care asigură traducerile în întâlnirile dintre oficialii din Grecia şi Republica Moldova? Prin ochii celui care a asigurat servicii de interpretare şi traducere la Olimpiada din Atena, Adriana Roşca?

Ni s-a părut firesc că vrem să aflăm unde greșește România dacă greșește, care sunt atuurile Greciei, ţara concediilor românilor, de care mai toţi suntem îndrăgostiți, încotro se îndreaptă privită de departe țara noastră și câte probleme au grecii, în țara lor. Așa cum sunt toate cele de mai sus văzute prin ochii translatorului Adriana Roșca, pe care am întâlnit-o în cadrul unor întrevederi oficiale.

Am aflat cât de diferit ne uităm ca locuitori ai României şi ai Greciei la cer şi la lume, câte ne unesc şi câte ne despart, ce e putred în paradisul elen, cât de lung e drumul spre o ţară cu succes la turişti, dar şi cât de importantă e comunicarea, cât de dependenţi suntem de traducători şi interpreţi şi ce viitor mai are această meserie în care cuvintele nu spun totul.

Grecii au un optimism irezistibil, de care se contaminează toţi străinii

– Trăiți între două lumi, lumi pe care le cunoașteți foarte bine nu doar prin prisma limbii, ci și a obiceiurilor, tradițiilor, orgoliilor, fricilor, pe care ca translator și interpret cred că le simțiți foarte bine. Ce diferențe majore simțiți că există între România și Grecia? De ce mereu când ne gândim la plăceri, la relaxare, noi, ca români, punem Grecia în topul listei, iar România la coada ei?

Adriana Roșca – Ai dreptate, trăiesc între două lumi, sau mai bine zis între două țări, una de baștină, unde-mi sunt rădăcinile și alta de suflet, unde mi-au crescut ramurile. Ambele dragi, chiar dacă sunt diferite… una verde ca pădurea, alta albastră ca marea, dar cea mai mare diferență o fac oamenii. Românii se plâng toată viața din cauza neajunsurilor și a lipsurilor, ne place să fim compătimiți, în schimb grecii zic toată ziua: Doamne ajută! și au un optimism irezistibil, de care se contaminează toți străinii (turiști sau rezidenți) în Grecia.

Poate e lumina, soarele, marea albastră și nesfârșită, pe care o vedem în orice weekend (vara sau iarna), fără să facem vreo rezervare sau programare a concediului. Poate tocmai comportamentul voios și relaxant al grecilor, stilul lor de viață, ca un „ooopa!” când se ridică să danseze syrtaki, cred că toate astea pun Grecia în topul listei.

Din păcate, România nu știe să-și pună în valoare frumusețile

– Face ceva greşit România, ţara dvs. natală, ca mod de a privi turismul? Ce secrete are Grecia, ţara care v-a adoptat de peste 30 de ani, de face ca turismul să fie una dintre cele mai importante surse de venit și o atracție pentru lumea largă? Unde simțiți că e țara noastră și atuul lor? Și vă întreb astfel nu doar pentru că aveți contact cu sute de oficiali din Grecia și sute care vin în Grecia și cărora le asigurați traducerea, interpretarea, nu doar pentru că simțiți foarte bine pulsul zilei, ci și pentru că și dvs. ați ales pentru dvs., în cele din urmă, Grecia.

Adriana Roșca – Din păcate, România nu știe să-și pună în valoare frumusețile, locurile unice, avantajele pe care ni le dau cei „50 de ani rămași în urmă” (în sens pozitiv). Încercăm să semănăm prea mult cu vecinii sau cu alții. Parcă nu ne place nimic ce-i al nostru, nici vinul, nici mâncarea, mulți preferă whishey și sushi, în loc de țuică și șuncă de casă. Rar găsești o pensiune cu mic dejun românesc, toate au croissant cu Nutella și prea puține gogoși cu marmeladă.

Grecia pune în valoare orice piatră! De alimentația mediteraneană și bucătăria grecească nu e nevoie să vorbesc, sunt renumite pe plan mondial. În orice țară găsești în meniu ceva «a la grec»!

Apoi calitatea serviciilor… Să dau un mic exemplu: înainte de pandemie, am avut o delegație de câteva zile la Constanța (pe litoralul românesc), unde fusesem ultima dată în ’89. Aveam speranța și dorința ca totul să fie SUPER! (mai ales, pentru că însoțeam o delegație de greci și ciprioți). Și totuși, cu toate că sezonul estival era la început, deja totul era murdar… totul arăta ca niște unghii murdare și neîngrijite pe care s-a mai dat cu un strat de ojă. Trist… foarte trist!

În fine, am îndrăznit să intru în mare (mi-era dor!), dar după două minute am ieșit urgent. M-am uitat disperată după un duș, să mă spăl de alge, după un furtun, un robinet, o sursă de apă și nu am găsit nimic, nicăieri, cu toate că plaja era „amenajată” cu șezlonguri și umbrele. Așa ceva în Grecia nu vei întâlni niciodată, pe nicio plaja amenajată.

Totul este intenționat „aranjat” de mâna celor ce au diverse interese

 – Grecia arde, sunt multe știri în fiecare an despre incendii devastatoare. Sunt extrem de multe drame și în Grecia, iar dvs., ca locuitor al Atenei, le simțiți, sunt singură, foarte aproape. Totuși, în scurta mea vizită aici, în pofida faptului că au fost zeci de avertizări prin SMS cu privire la incendii, fum, vânt, lumea mi s-a părut relaxată.

Cum vede Adriana Roşca diferenţa dintre români şi greci în ceea ce priveşte modul în care abordează viaţa, modul în care înţeleg să trăiască zi de zi? Modul în care își recunosc valorile? Modul în care își asumă identitatea?

Adriana Roșca – E o tragedie ce se întâmplă în Grecia cu incendiile de vegetație ce au loc în fiecare an. Locuiesc aici de 35 de ani și în fiecare an aceeași poveste. În zilele în care temperaturile ating valori maxime (aprox. 40 grade Celsius) și viteza vântului depășește 100-120km/h, izbucnesc concomitent 5-6 focare de incendiu în perimetrul unei păduri de conifere.

E un calvar! Sunt convinsă 100% că totul este intenționat „aranjat” de mâna celor ce au diverse interese: economice, de urbanism, politice, chiar și agricole. În general, pe suprafețele pădurilor arse (după ani) se ivesc noi case de vacanță, case de locuit, plantații de măslini, chiar și parcuri eoliene. Nimic nu e din întâmplare, ci totul e organizat. Probabil asta e explicația pentru starea destul de relaxată a populației chiar dacă țara arde… adică așa ca în proverbul nostru, „cu baba care se piaptănă!”

Grecii știu că vor fi anuntați prin 20-30 de sms-uri în caz de pericol, știu că statul va trimite pompieri, avioane, elicoptere (chiar și din țări vecine) ca să se lupte cu flăcările, știu că vor exista despăgubiri și cel mai grav… știu că nimeni nu va fi pedepsit.

Cu tristețe, despre Arad și Timișoara

– Ajungeți în fiecare an în România, dacă nu altundeva, sigur în Timişoara, deşi anul acesta ați fost şi în Arad. Cum vedeți România, partea aceasta de ţară? Batem pasul pe loc? Mergem în ritmul în care merge Occidentul? Ştim să ne luptăm pentru drepturile noastre? Putem ieşi din problemele economice cu care ne confruntăm, din modul parcă deficitar de a gândi și a ne raporta la Europa, cum a ieşit Grecia în urmă cu câţiva ani?

Adriana Roșca – Da, vestul României e un magnet pentru mine, cu toate ca merg destul de des și la București cu treabă.

N-aș spune că batem pasul pe loc, sunt orașe care s-au reabilitat minunat după o perioada destul de lungă de letargie. Am fost la Oradea și am rămas impresionată de frumusețea și curățenia orașului, la Alba Iulia m-a impresionat enorm restaurarea cetății, la Cluj noile ansambluri de clădiri, fie office-building, fie de locuit. De Brașov și de Sibiu nu mai vorbesc, sunt două orașe minunate la poale de munte, cu arhitectură săsească.

Cu tristețe mă voi referi la Arad și Timișoara, două orașe din pusta bănățeană, pe care relieful nu le prea avantajează și care pot spune că au rămas codașe în reabilitarea zestrei arhitecturale (doar Reșița și Băile Herculane sunt mai codașe și mai în declin decât noi).

Cred că ar trebui să dăm o mai mare importanță parcurilor, grădinilor publice, piețelor multifuncționale (expoziții, festivaluri, târguri etc,), după modelul celor din alte țări occidentale, să atragem tineret la studii, dar să știm și să-l păstrăm, nu doar să-i pregătim pe studenți și apoi treaba lor.

Să dobândim o gândire adecvată mileniului 3 și să nu rămânem ancorați în trecut… că vezi Doamne, atunci era altfel, atunci era de lucru la stat!

S-a încheiat capitolul respectiv. Oportunități există și în România, nu numai în străinătate și spun asta pentru că din datele oficiale ale Ambasadei Greciei la București, în România au venit și funcționează peste 6.000 de companii grecești sau cipriote. Adică ei pot la noi acasă și noi nu putem? Noi putem doar să lucrăm pentru alții, fie la noi acasă, fie în străinătate? Cred că e momentul să dobândim un pic de spirit antreprenorial sănătos, nu de genul mi-am deschis un „butic cu de toate” cum era imediat după ’90.

Doar așa se vor rezolva și problemele deficitului economic. Creșterea indicilor de impozare nu a dat rezultate niciunde. Din contră, investitorii pleacă întotdeauna spre alte țări cu o politică fiscală prietenoasă.

Spre exemplu, după tragicul 2015, când fiscalitatea în Grecia a crescut la cote infernale, ajunsesem să cotizez statului aproximativ 70% din venitul firmei, adică am dobândit un „asociat” la profit, dar nu și la pierderi. A urmat controlul de capital impus băncilor, puteam face tranzacții zilnice de maxim 60,00 euro, stăteam la coadă la bancomaturi, așa că eu am hotărât să mut sediul firmei acasă, la Timișoara. În concluzie, statul grec a pierdut în acești 8 ani, de când am sediul în România, tot ceea ce cotizam în anii anteriori în Grecia.

Comunicarea nu e un dicționar cu 30.000-40.000 de cuvinte

– Aș vrea să mă întorc la traduceri și interpretare, pentru că mi se pare profesia dvs. una dintre cele mai dificile și fascinante. Cum o priviți acum, după zeci de ani în care ați făcut dialogurile între lumi posibile? Cum te îmbogățește o astfel de profesie? Ce v-a oferit? Ce v-a răpit?

Adriana Roșca – Sunt îndrăgostită de meseria pe care o fac! Mă simt binecuvântată că am posibilitatea să transmit mesaje dintr-o limbă în alta și oamenii din jurul meu să nu se simtă străini, să comunice efectiv ca la ei acasă.

În mod sigur, delegațiile mi-au răpit momente dragi din viața personală, însă m-au îmbogățit cu noi experiențe, prieteni din diverse țări, locuri vizitate pe care nu le-aș fi pus niciodată pe lista de vacanță, noțiuni și terminologie din orice domeniu de activitate (la fiecare congres avem alta tematică) și bineînțeles stres.

Da, chiar și acum după 30 de ani de activitate, simt un gol în stomac înainte de a începe discuțiile, mai ales în delegațiile oficiale. Acolo nu ai dreptul să greșești. Un mesaj transmis greșit poate declanșa un episod diplomatic (și nu mă refer la greșeli gramaticale, ci la greșeli datorate cunoașterii insuficiente a mentalității sau a modului de recepție a fiecărui mesaj, de către reprezentanții statelor prezente la discuții).

AI nu poate înțelege ce se ascunde după perdea

– Vom ajunge la momentul la care această profesie va dispărea din pricini de AI (Artificial Intelligence)? Vom vorbi cu toții o singură limbă, renunțând la limbile noastre și la bogățiile cu care vin acestea? Cât din farmecul unei civilizații stă în limba pe care o vorbește?

Adriana Roșca – Cred că am dat deja răspunsul la aceste întrebări mai sus. AI nu poate înțelege ce se ascunde după perdea în fiecare mesaj. Intonația poate schimba 100% sensul unei propoziții, un da, sau un nu, sau un simplu „hm”, un zâmbet, o privire, o ridicare de sprânceană, poate însemna diverse. Comunicarea nu e un dicționar cu 30.000-40.000 de cuvinte.

Fiecare om (nu popor, pentru că un popor poate avea mai multe naționalități) are câteva caracteristici fundamentale ce-l definesc ca persoană; una dintre ele e limba.

– Cum face Adriana Roșca posibile traducerile în timp real? Spuneți-ne doar câteva „tips”-uri ale unei astfel de meserii care mereu te pune în contact cu civilizații diferite. Care a fost cel mai greu moment în viaţa dvs. profesională? Dar cel mai fascinant?

Adriana Roșca – Prin concentrare și atenție maximă, prin exercițiu și experiență (cred că astea sunt tips-urile) la care probabil se adaugă talentul la limbi străine, dicția și articularea corectă a cuvintelor în limbile vorbite.

Cel mai dificil moment l-am trăit în Parlamentul Elen, cu ocazia Ratificării Acordului de Integrare în Uniunea Europeană a României și Bulgariei.

Reprezentanta Partidului Comunist din Grecia a pus o întrebare adresată Președintelui României: Ce fel de țară democratică e România, cu un lider de sindicat la închisoare? Și a încheiat prin a spune că ei (comuniștii greci) nu sunt de acord cu integrarea României în UE.

Imaginează-ți să nu cunoști cât de irascibil/sensibil poate fi un președinte dintr-o țară terță. Ce ar face aici AI? Cum ar transmite mesajul? Eu l-am transmis în așa fel încât să nu denaturez punctul de vedere al reprezentantei PCE, dar cu grijă să nu se creeze un episod diplomatic între state (adică, am „ambalat” frumos întrebările puse), menționând că e poziția fundamentală a partidului respectiv față de UE, valabilă și pentru Republica Elenă. PCE consideră UE o formațiune imperialistă.

Cele mai fascinante momente ca traducător-interpret le-am trăit pe parcursul Jocurilor Olimpice din Atena (2004), când echipa națională de gimnastică a ocupat locul I, când Cătălina Ponor a ocupat locul I la bârnă și sol, Drăgulescu și Urzică au urcat pe podium, ca mulți alți sportivi din România.

Însă, cele mai încărcate din punct de vedere emoțional au fost Special Olympics (2011). E fascinantă bucuria sportivilor cu dizabilităţi de a participa la jocuri. E peste puterea noastră de înțelegere, dorința lor de a da tot ce au mai bun! O experiență de neuitat! O experiență de viață!

– Câtă dragoste pentru cuvinte există în Adriana Roşca şi câtă pentru lumea care le foloseşte?

Adriana Roșca – IMENSĂ! Atât pentru cuvinte cât și pentru oricine le folosește. E atât de frumos să te simți util! Și e atât de simplu să-ți faci treaba cu drag.

Cine e Adriana Roşca?

Adriana Roşca s-a născut în 1963 în Pârvova, România, dar de peste 35 de ani trăieşte în Grecia, lângă Atena. Este fondator și managing director al S.C. INTERBALKANIC Language Services SRL-D, Timișoara – România și al Biroului de Traducere, Interpretare şi Consultanţă în Afaceri „INTERBALKANIC” Atena – Grecia, este colaborator extern în calitate de traducător-interpret al Procuraturii Atena – Grecia și a fost colaborator extern al Revistei Politico-Economico-Financiare bilingve „El-Ro” Review.

Asigură servicii de interpretare consecutivă și alternativă în cadrul întâlnirilor oficiale la nivel înalt, dintre personalităţi ale vieţii politice din România și Grecia, cu ocazia vizitelor oficiale organizate în ambele ţări în scopul sprijinirii integrării României în U.E., a întăririi relaţiilor de colaborare bilaterale şi a creşterii schimburilor comerciale (din 1993 până în prezent). Asigură servicii de interpretare consecutivă și alternativă în cadrul întâlnirilor oficiale la nivel înalt, dintre personalităţi ale vieţii politice din Grecia și Republica Moldova, cu ocazia vizitelor oficiale organizate în scopul sprijinirii integrării Republicii Moldova în U.E., a întăririi relaţiilor de colaborare bilaterale şi a creşterii schimburilor comerciale (din 2005 până în prezent).

De asemenea, asigură servicii de interpretare consecutivă (cabină) în cadrul congreselor, conferinţelor, simpozioanelor şi întrunirilor dintre oamenii de afaceri sau oamenii de ştiinţă, organizate pe plan regional (balcanic) sau european (din 1993 până în prezent).

A asigurat traduceri și revizuiri de lucrări științifice, cărţi, articole de presă, ghiduri turistice, programe şi aplicaţii în tehnologia informatică, programe de dezvoltare (precum POS DRU 2007 – 2013).

Adriana Roşca a asigurat servicii de interpretare alternativă şi consecutivă pe parcursul desfăşurării Jocurilor Special Olympics din Atena (2011) şi pe parcursul pregătirii şi desfăşurării Jocurilor Olimpice din Atena (2002-2004).

Translator și interpret din România, stabilit în Grecia de peste 35 de ani, vorbește fluent română, greacă, engleză, rusă, italiană. Are diplomă de Limbă Neo-Elenă, obținută la Centrul de Limbii Neo-Elene, Universitatea „Aristoteleion”, Thessaloniki-Grecia, atestat în Limba Neo-Elenă la Universitatea Naţională „Kapodistreion”, Facultatea de Filosofie Atena-Grecia, atestat de cunoaștere a Limbii Române la Universitatea de Vest din Timişoara, Facultatea de Litere, Istorie şi Teologie. A absolvit Institutul Politehnic „Traian Vuia”, Facultatea de Chimie, Timişoara, a participat la zeci de seminarii de traducere în România și Grecia, dar a și asigurat traduceri la zeci de congrese și conferințe.

Citește și:

•  Noi reguli pentru turiștii care vor să meargă cu mașinile electrice în Grecia

•  Haos în Santorini. 10.000 de pasageri ai unor vase de croazieră au „invadat” insula

•  Evacuări pe insula Rhodos, Grecia: mii de oameni părăsesc zona din cauza incendiilor de vegetație