Ce face un turist când vrea să găsească cea mai bună variantă de cazare, într-un loc pe care nu l-a mai vizitat? Caută pe internet, firește. Caută imagini, video-uri, recenzii, iar apoi rezervă și plătește din timp ca să nu rămână fără cazare. De regulă, totul merge strună, însă în rândurile ce urmează vă vom relata o experiență mai mult decât neplăcută pe care noi, unii dintre redactorii de la Special Arad, împreună cu niște prieteni, am pățit-o pe propria noastră piele, simțindu-ne mai mult decât umiliți. Menționăm încă de la început că nu ne-am fi apucat să publicăm acest articol dacă am fi știut că ar fi fost un caz izolat, însă am auzit tocmai din gura „gazdei” că „mulți au făcut așa, au venit și au plecat supărați”.

Despre ce e este vorba? Explicat pe scurt, condițiile de cazare dintre varianta expusă pe site-ul de cazare a Taberei de la Dezna și realitate sunt ca de la cer la pământ. Ba nu! Mai degrabă, din două galaxii complet diferite. Am plătit cu cardul, cu zile bune înainte, cazarea pentru 4 căsuțe, timp de o noapte, între 30 aprilie și 1 mai la Tabăra Dezna (la finalul articolului am atașat și factura pentru 2 din cele 4 căsuțe, celelalte fiind plătite de unul dintre prieteni), tabără despre care am aflat de pe Booking.com că „Tabăra Dezna oferă acces gratuit la Internet WiFi (…). Unitățile de cazare au televizor, baie privată cu cadă, precum și terasă. Toate includ o zonă de relaxare și de luat masa. Campingul oferă facilități de grătar” .

Chiar dacă s-au anunțat ulterior ploi, ne-am spus că nu are rost să contramandăm. Nu dorim să încurcăm proprietarii, am și plătit și, în cel mai rău caz, stăm împreună în interior, ascultăm muzică și povestim „la gura sobei”. Cu aceste gânduri am pornit la drum, șapte prieteni, în două mașini, de la Arad, la Dezna, marți la amiază. În jurul orei 14:00, GPS-ul ne arăta că am ajuns la destinație. Mare ne-a fost uimirea când am descoperit că locul îngrijit din imaginile de pe net arăta pe viu exact ca un loc părăsit de ani buni. Acoperișul a jumătate dintre căsuțe era prăbușit. Toate căsuțele aveau vopseaua scorojită, iar clădirea din cărămidă, de la intrarea în camping (nu cea albă din poze), era încuiată. Am luat la rând toate ușile, am dat târcoale de cel puțin trei ori în zonă, strigând „Halo! Halo!”, dar nici țipenie de om.

Astfel, am traversat strada să cerem lămuriri de la oamenii care sorbeau bere la terasa unui birt. Cei de acolo ne-au spus mirați că tabăra e părăsită și că nu înțeleg cum am făcut noi rezervări. Am insistat, spunând că am plătit cu cardul, în avans, 4 căsuțe, iar atunci au opinat că poate e vorba despre cealaltă tabără, mai nouă, care e în altă parte, după un teren de fotbal.

Ne-am urcat în mașină și ne-am îndreptat către cealaltă tabără. „Asta trebuie să fie problema, am greșit noi locul”, ne-am spus amuzați. Dar ajungând acolo, am văzut doar o pensiune cu etaj care era și aceasta închisă. Unul dintre amici a făcut rost de un număr de telefon și am sunat, deja sâcâiți, să aflăm totuși unde e această misterioasă Tabără Dezna care ne aștepta „cu brațele deschise”. Nu o mai lungim cu povestea, deși și partea cu datul de telefoane parcă a durat o eternitate, căci am fost trimiși de la un număr de telefon la altul și am vorbit cu mai mulți oameni. În fine, în cele din urmă, deja după o oră, ni se confirmă că despre prima tabără (cea aflată în paragină) era vorba, ne-am întors acolo și am așteptat ca cineva să vină, într-un final, să ne descuie căsuțele. Ei, când au ajuns două persoane, un bărbat și o femeie de vârstă nedeterminată, am avut „surpriza” vieții noastre. Nici vorbă de „wi fi”, nici vorbă de terase, nici vorbă de baie privată, ci doar două wc-uri la dracu în praznic, în partea cealaltă de camping, dintre care unul purta o plăcuță cu „defect”…. ce mai, nici măcar loc de făcut grătarul sau de luat masa! Nimic. Un mare nimic. Chiar și așa, ne-am zis, fie, hai să ne bucurăm de o zi liberă împreună și să rămânem. Îndreptându-ne către căsuțe însă, surpriză, nevoie mare! Interiorul căsuțelor era curat, ce-i drept, deși părea genul de curățenie datorat lipsei de vizite de foarte mult timp,  dar „piesa de rezistență” era „aerul condiționat”. Spunem asta cu ghilimelele de rigoare, evident ironic, pentru că aerul venea din găurile care s-au format în lemnul de la uși, de prea multă uzură, macerat de timp și ploi.

Gata. Până aici ne-a fost. Am vrut banii înapoi. Ne-am îndreptat nervoși către cucoana care ne aștepta la intrarea în camping și i-am spus:

„Nu se poate așa ceva! Păi ceea ce arătați pe internet și ceea ce am găsit aici sunt două lucruri complet diferite! Nu puteți fraierii oamenii chiar așa!”. Însă pe cucoană o lăsau complet rece vorbele noastre.

„Ei, ce-mi ziceți mie?! Că eu nici nu lucrez aici… Și, oricum, nu sunteți primii care vă plângeți. Au mai tot venit oameni aici și apoi au plecat…”, ne-a întors-o cucoana, dând din umeri când am insistat că dorim banii înapoi.

„Și noi ce să facem acum?!”

„Nu știu. Nu e treaba mea. Vorbiți cu domnu’ la telefon…”. Și așa am hotărât să facem, să vorbim cu el. Doar că domnu’ nu a mai răspuns la telefon, deși am insistat și tot insistat. Așa că, plini de sentimente și cuvinte în gând mai mult decât nobile, ne-am urcat în mașină și ne-am îndreptat spre Căsoaia unde, deși nu am rezervat nimic din timp și aveau aproape „full house”, doamna de acolo a fost mai mult decât drăguță și ne-a oferit cumva, cumva, patru căsuțe, care aveau așternuturi curate, vopsea nouă și geamuri din termopan, iar lângă ele am avut și un loc special amenajat pentru a face grătar și o filigorie din lemn cu mese și scaune, unde am făcut haz de necaz și am petrecut până în noapte.

Cât despre domnu’ de la Dezna, pe numele lui de Doru Călinescu… L-a sunat ulterior, în acea după-masă pe unul dintre redactorii noștri, fiind nelămurit de ce am plecat. I s-a răspuns că descrierea de pe net nu corespunde cu realitatea, iar acesta a dat un răspuns mai mult decât halucinant: „Păi la prețul ăsta…”, moment în care am considerat să nu mai continuăm discuția când am realizat cu ce fel de afacerist avem de-a face. Cum poți să oferi ca scuză prețul pentru faptul că minți cu nerușinare în anunțul postat pe internet? Este ca și cum am face un anunț că vindem ultimul model de Mercedes E classe, iar când vine cumpărătorul, primește primul model de Trabant…

Doamna și cu domnul care au fost sunați să vină să ne deschidă nu au avut habar că noi trebuia să ajungem. Și ei au fost luați ca din oală, însă au recunoscut: „Da, am văzut că sunt ceva poze pe internet, dar a zis că le scoate… apăi de doi ani…”. Ei, uite așa vom face și noi, vom reveni peste alți doi ani la Tabăra Dezna. Nu uităm. Așa cum nu am uitat să ne întoarcem la Moneasa, la un an de la vijelia care a curmat vieți, pentru a lua pulsul taberei. Ne vom întoarce, dar dacă lucrurile vor continua așa, cu oameni care habar nu au că au turiști, cu uși rupte, pereți crăpați și porți închise, opinăm de pe acum că pulsul se va afla în linie moartă.

Amintim și că unul dintre prietenii noștri a primit un SMS, tot în aceeași după-masă, prin care ni se prezentau regretele: „Îmi pare rău pentru neînțelegerea și pentru vremea proastă pe care ați prins-o! Dacă doriți să reveniți și să faceți un grătar în aer liber, să stați noaptea afară la un foc de tabără și să ascultați muzică (la volum mai mare), Campingul Tabăra Dezna vă așteaptă gratuit cu altă ocazie”. Nici o vorbă însă despre banii pe care i-am plătit deja sau despre vreo neconcordanță din oferta de preț. Și, sincer, revolta noastră nu are de-a face cu banii respectivi, căci nu e vorba de cine știe ce sumă, ci e legată de atitudine.  Atitudinea! Asta a deranjat, iar faptul că suntem așteptați să stăm gratuit acolo (bașca să și dăm muzica tare, câtă onoare!) nu a reușit să spele cu nimic imaginea creată. Dar ce putem noi să mai zicem? Vorba aia „Trăim în România și asta ne ocupă tot timpul!”.

P.S. Am fost pe fază să dăm print screen cu oferta de pe Booking, întrucât azi observăm că deasupra ofertei de nerefuzat a apărut următorul text: „Ne pare rău dar această proprietate nu primește rezervări”, așadar discuțiile noastre au lăsat rapid o reacție în urmă.

P.P.S. Acum, în timp ce scriem aceste rânduri, pe mail ne-a venit un mesaj nou. E Booking.com. Ne îndeamnă „Evaluați Tabăra Dezna”. Voi ce ați face în locul nostru?