Relațiile româno-maghiare de stil nou la Nădlacu’ de la șosea
De o vreme la Nădlac, la trecerea în Ungaria, e jale.
Nu pe autostradă, acolo doar din când în când, când te grăbești mai tare, ci la punctul de frontieră clasic și de demult. La Turnu nicio problemă, jumătate din Bătania e locuită de arădeni, toți se cunosc, se trece într-o veselie. La Vărșand e altă treabă, acolo te duci mai mult la băi la Gyula sau la Békéscsaba la o cumpărătură.
Pe autostradă iarăsi e altă poveste, acolo o iei spre depărtări după ce ti-ai cumpărat rovinieta de Ungaria, la o adică ai vreme. Oricum, rovinieta e șaptezeci de lei, dacă nu te duci decât până la Makó sau Szeged, n-are rost, că la Szeged poți lua trei-patru halászlé cu atâția bani.
Numa’ pe la Nădlacu’ de la șosea să nu te duci.
Stai acolo la coadă cel puțin o oră, iar dacă n-ai noroc poate și mai mult.
Vă spun, am avut eu motivele mele pentru care am ales această trecere de frontieră. Nici prin cap nu-mi trecea că ar putea fi probleme. Circulație redusă de week-end, mașini puține, ziceam că va fi floare la ureche.
Și a fost. La urechea vameșului, sau ce-o fi fost, român din prima cotineață. Am ajuns la el după o oră bună de stat la coadă. Era un tip absolut spectaculos, cu o barbă a la Moise. Deși se formase coadă, așa spontan, precum combustia, trecerea se făcea la o singură poartă, iar al nostru Moise se uita la mine plictisit. A aruncat un ochi obosit pe buletin, mi l-a înapoiat într-o doară.
Ce se întâmplă?, mă trezesc eu vorbind.
Ungurii, îmi zice el și întoarce capul spre cei doi vameși unguri aflați mai încolo într-o dolce far niente.
Sunt în grevă?, trec eu la ironia seculară învățată dincoace de graniță.
Tot timpul, îmi zice Moise și îmi zâmbește de parcă tocmai mi-ar fi predat Tablele de Piatră primite de la Domnul.
Comentariile portalului
si mi-ar placea la prezentare pe 14(k,m-ai aveti timp de tiparit tricouri)-sa i vedem in numere de la 1 la22,nu trijoae de astea cu numarul 33,55,48,62,98,84-astea sunt nr (...)
N-a avut nimic de-a face treaba de acolo cu liberalismul. Acolo a fost semnalul ca in asa-zisul liberalism exista inca ideea de independenta si de razvratire impotriva acapararii unui partid (...)
Deci ,,naturalul e o marotă" , frumos! . Formularea spune multe si despre ce fel de ,,specialiști" sunt cei cu care ai vorbit dacă ai tras o asemenea concluzie.