După ce ai trăit o viață în mijlocul furtunii, lovit de toate valurile posibile, de la cele politice, la cele economice, toate mari și urâte, parcă nu te mai lași impresionat așa ușor de spectacolul tsunami jucat de un Piedone, personaj plămădit din aluat de clovn nedospit prin școli și neatins de adierea măsurii. Și nici a penibilului.

Mă rog, un fel de tort din glazură fără frișcă și blat, o formă fără fond, dar cunoscut cândva pentru volum. Oricum, în prezent cunoscut mai degrabă pentru un nume cu care s-a botezat singur la bătrânețe, decât pentru cine știe ce fapte remarcabile.

Pentru cine nu știe, fostul domn Cristian Popescu s-a cam botezat singur Piedone.

Într-o vreme în care făcea pe Titi duru’ prin piețele bucureștene a profitat de o oarecare asemănare, la kilograme, cu actorul Carlo Pedersoli (cunoscut și el mai degrabă după „numele de scenă”, Bud Spencer) și-al său Piedone și așa a rămas – desigur, și cu ajutorul televiziunilor care au propagat porecla de parcă ar fi fost o rețetă a tinereții și frumuseții veșnice. Da, dezinteresat și profesionist au făcut asta…

Domnul Cristian Popescu în tinerețe, când nu era nici Piedone, nici „spaima comercianților”

Sursa: cancan.ro

Așa că anonimul, până atunci, Cristian Popescu, și-a schimbat pe cale administrativă numele, iar de-atunci a început să devină foarte cunoscut și, în unele situații, promovat. Astăzi, deși a dat jos multele kilograme care-l asemănau cu simpaticul Bud Spencer, Piedone continuă să-și joace rolul, fără nicio jenă. Poate și încurajat de o anumită simpatie care însoțește acțiunile lui televizate, semn că nu doar justiția televizată asigură un rating de luat în seamă, ci și bâlciul. Și, de altfel, se știe că și manelele sunt iubite mai mult chiar decât mesajele dacice ale lui Georgescu.

Îmi asum riscul de a fi criticat pentru că nu aplaud acțiunile lui Popescu-Piedone. Nu pot, vă rog să mă înțelegeți. Tot ce face omul ăsta în timpul controalelor sale, tot spectacolul de două parale care-l însoțește ca râia (la concurență cu televiziunile), toate astea îmi amintesc de nemernicia comuniștilor care permiteau presei de-atunci să critice anumite fapte și „categorii sociale” vinovate de comiterea unor „fapte reprobabile, tovarăși”. Cine erau vinovații de serviciu? Chelnerii și frizerii de cele mai multe ori. Uneori, mai rar, gestionarii, toți vinovați pentru că făceau ciubucuri sau aveau „plusuri în gestiune”.

Ceilalți, ăia mari, activiștii de partid, securiștii, milițienii, pe ăia nu avea voie nimeni să-i atingă nici cu o floare… Ei bine, așa și Piedone cu controalele lui. Singur, doar una dintre cofetăriile din Arad are prăjiturile tăiate inegal, clelelalte – concurența, cum ar veni – le taie perfect egal… Sigur, se întâmplă absolut întâmplător că tocmai concurența aia perfectă este și apropiată puterii locale.

• Adevăratul spectacol al lui Piedone la Arad. Ce spun „victimele”: două prăjituri cu gramaj mai mic, nişte linguri de lemn şi câteva ustensile mai vechi, la gunoi

Totuși, nu înțeleg de ce cofetarii nu cântăresc pur și simplu prăjiturile alea și n-ar mai fi nicio discuție că sunt tăiate inegal și prin asta lezează pe unii consumatori. Sigur, pe alții îi avantajează cu gramele lipsă de la alții, după cum le este norocul. Iată marea problemă a consumatorilor români.

Nu știu cum se face, dar niciun comerciant apropiat puterii nu a fost călcat de Piedone. Marem ai este…, pardon, nu știu ce are tastatura mea, dar sare uneori și generează astfel confuzii regretabile. Deci, rectific: nu MAREM ai, ci MARE mai este. Vorbeam despre norocul unor comercianți, la fel de mare ca inspirația controlorului șef, Piedone. Mare măi, mare…

De altfel, inspiratia lui Piedone este pur și simplu remarcabilă. A simțit el că acum este cel mai potrivit moment să facă un turneu de spectacole la control prin țară – le-am putea zice „control show” sau, la fel de original ca numele controlorului, „showtime” cu Piedone. Consumatorii, nu-i așa?, trebuie ajutați la greu. Ajutați să uite de adevăratele probleme pentru care le este greu, pentru că cine știe ce idei le-ar putea aduce în minte.

Bunăoară, de ce n-ar uita ei, consumatorii, de pensiile speciale (singurele care au crescut în această perioadă de recesiune, după înțeleapta decizie a premierului Ciolacu de a nu le mai impozita suplimentar ca până acum). Sau, de ce n-ar uita de creșterea prețurilor, de facturile la utilități tot mai mari deși încă n-au fost anunțate majorările tarifelor la curent, gaz, apă, aer și fraier – între noi fie vorba, parcă începe să fie mai simpatică oferta electorală a lui Georgescu, aia luată de la Decebal, parcă: aer, apă, energie. Plus benzină la un leu litrul – mai venea și Simion cu casele de 35 de mii de euro bucata și nu cheltuiam decât pe reclamă: aici e Raiul pe Pământul dacic.

Cum spuneam, foarte inspirat Piedone ăsta cu turneul lui de controale prin țară. Tocmai când sondajele încep să-l arate cu degetul pe Crin drept căștigător. Așa, pe turnantă, cum se spune în atletism. Cam așa cum era dat și Marcel câștigător la celelalte alegeri, în care se bătea, de ochii lumii cu nea ostașul Nicu. Sigur, cam așa ca Marcel, dar mult mai credibil, pentru că, acum e singur, nu ca atunci când a greșit tiktoku’, boții și tiriboții.

Foarte inspirat Piedone. Da’ și Marcel, care l-a numit. Păi, i-a făcut pe consumatorii români să uite, până după alegerile ce vor fi câștigate singur de Crin – așa cum v-am mai spus și cu o tot spun toți oracolii din coaliție – deci să uite de tot ce ar putea duce la destabilizarea liniștii partidelor din fruntea țării, inclusiv de amănuntul că în fiecare județ, deci și în Arad, există câte un fost Oficiu pentru Protecția Consumatorilor, denumite acum Comisariate.

Să recunoaștem că nu-i tot una să spui că ai venit în control de la Oficiul pentru protecția consumatorilor sau să dai telefon și să spui că ești comisar de la Comisariatul…

Dacă Piedone ar fi venit în Arad și, după ce ar fi stârnit tsunamiul asupra comercianților neprieteni – oare o fi adevărat că avea o listă cu comercianții care NU trebuie controlați? – ar fi dat de pământ și cu subordonații săi din Comisariatele județene. Inclusiv, ca o dovadă că are pălărie pe cap, cu șefa Comisariatului Arad.

Care tocmai s-a stropșit la prefect cu un comunicat în care s-a lăudat că anul trecut Comisariatul ei a rezolvat câte 7 sesizări pe zi. Realmente istovitor: una bucată sesizare pe zi, per inspector! În timp ce, iată, Piedone tocmai a călcat 12 comercianții în câteva ore. Dar când vine o stropșeală dinspre Pecica, Aradul stă în poziție de drepți – probabil domnul prefect înca nu a aflat, dar va afla curând. Pai, ce, te joci cu Pecica?

P.S. Cei care înțeleg că îi apăr pe comercianții care își bat joc de toți cei ce le calcă pragul și se aprovizionează de la ei, se înșeală. Dimpotrivă, consider că sancțiunile pentru ei ar trebui mărite, pentru că sănătatea oamenilor este mai importantă decât liniștea sau bunăstarea unor comercianți.

Doar că această problemă serioasă trebuie dată în grija altcuiva, nu a unui…, mă rog, a unui Piedone.