O capsulă a timpului, descoperită în fosta școală evreiască din Arad

Imobilul istoric de pe strada Paul Chinezu, în care a funcționat Școala Evreiască din Arad, a fost preluat de către Universitatea Aurel Vlaicu din Arad, iar la ora actuală este într-un proces de reabilitare pentru a putea găzdui Facultatea de Științe Economice. În momentul în care muncitorii au trecut însă la curățarea completă a pereților au avut parte de o descoperire de-a dreptul suprinzătoare: aceștia au găsit, la propriu, o capsulă pe care o putem numi „a timpului”.
În această capsulă, ascunsă în perete și acoperită ulterior de tencuială era pus la păstrare un document.
„Într-un cilindru de oțel a fost găsită o eprubretă conținând un document cu istoria olografă a școlii evreiești din Arad. Documentul are o deosebită valoare pentru istoria acestei zone a Europei pentru că descrie, începând cu anul 1823, eforturile făcute de evreii arădeni pentru construirea și întărirea școlii”, spun reprezentanții CJ Arad.
Directorul Direcției de Patromoniu, Adrian Șimon, ne-a spus că o astfel de descoperire nu este neapărat nemaiîntâlnită, din contră, se pare că în secolul al XIX-lea era chiar un obicei al celor care ridicau o clădire să își lase astfel de „suveniruri” ascunse în pereți. De exemplu, o astfel de capsulă a fost descoperită, tot accidental, în timpul reabilitării turnului unei biserici din Bekescsaba și chiar la Arad s-a mai găsit una, nu demult, în în timpul restaurării Liceului Economic. Aceasta era o modalitate prin care arhitectul și întreaga echipă care era implicată în construirea unui imobil se asigurau că rămân în istorie.
Reabilitarea acestui monument istoric a fost posibilă prin câștigarea unui proiect european POR (axa 10 – dezvoltare infrastructură școlară), costurile ridicându-se la 7 milioane de euro. Vechiul imobil va fi unit de o construcție nouă, printr-o pasarelă. Lucrările ar urma să ajungă la final în anul 2023.
(foto: Aradul de Altădată / Facebook)
De pe Arad City Guide aflăm că aceasta este chiar prima școală evreiască din Arad și chiar din Transilvania. Instituția de învățământ a fost înființată în anul 1832, sub îndrumarea rabinului șef, Aaron Chorin. Școala, descrisă ca deținând „statuie și clădire proprie”, era o școală destinată băieților, având cinci clase și șase învățători, iar după 1855 a început să primească și fete. Din 1922, limba română a devenit principala limbă în care se învăța, ebraica devenind imediat după aceea „materie opțională”. Partea de liceu a funcționat până în anul 1946 (deși clădirea fusese rechiziționată în 1942), când comunitatea încetează să îl finanțeze. Școala elementară evreiască a funcționat până în anul 1948, când este desființată datorită noii reforme a învățământului.
Iată documentul descoperit în „capsula” din peretele de la etaj:
În traducere:
„Act memorial
În numele lui Dumnezeu și spre preaslăvirea Lui, Comunitatea credincioasă israelită din Arad, în numele iubirii și devotamentului față de Rege și patrie, ghidată de conștiința îndatoririlor culturale, a construit această clădire pentru a fi școala israelită de băieți, în care tineretul să fie educat după învățămintele trecutului în doctrinele religioase și în științele lumii, pentru a fi receptiv față de moralitate și buna-creștere, să fie cultivat cu entuziasm pentru credință și să fie educat pentru a iubi regele și patria”.
Comentariile portalului
Încep răspunsul de la capăt. Avem și n-avem. De jurnaliști vorbesc. Problema e de sistem, așa cum foarte bine ați intuit. Un sistem democratic, pentru (...)
”Pentru ca sistemul să funcționeze ar fi necesar un mediu democratic adecvat și înainte de toate de o educație pe măsură a populației care îi alege (...)
Doamne, ce șansă am ratat! Trebuia să-mi atrageți atenția printr-un cântec de greier fericit, să bem un suc ceva, dacă eram cu mașina. De ce (...)