Ștrandul Neptun părea că se înclină aseară, când puhoi de oameni nu mai conteneau să tot intre. „E ceva concert?”, întreba un tânăr, atras tocmai de mulțimea de oameni. Și intrau… Și intrau… Dar nu, nu era concert. Era seara vedetei locale, primarul Gheorghe Falcă, primul om al urbei, care a ținut să-și „cânte” viața în fața a peste o mie de oameni. Majoritatea veniți de… musai…

Zece… întâmplări ciudate și-o minune, spune cântecul lui Chilian. Al lui Falcă era doar ciudat și tot cu zece… Zece ani de când păstorește Aradul. Bravo lui, am putea spune. Îl ține… Dar pentru ce a chemat atâta lume care să audă aceleași lucruri pe care le tot povestește de… zece ani? Știam tot, noi, voi și toți cei prezenți… Știam că a copilărit la Brad, știam și ce școli a absolvit, mai știam și faptul că l-a prins Revoluția la Timișoara unde a absolvit facultatea, iar apoi a ajuns inginer de drumuri. Mai știam și că e primar din 2004, sau că s-a căsătorit în 2002. Dar cine nu știa astea? Toți. Au avut timp în zece ani să le tot afle.

Mai știam și că sunt buni cei care sunt cu el. Dar numai ei… Ceilalți sunt paria. Pierduți pe drum pentru că doar calea lui este cea bună. A fost un discurs ciudat. Oarecum megalomanic, altfel de ce ai chema o mie de oameni să le povestești cine ești? Tu. Gheorghe Falcă. Unicul…  I-a lăudat pe „ai lui”, pe cei care îi cântă zilnic în strună, pe cei care îi ascultă zilnic povestea, pe cei care îi spun zilnic că este cel mai bun, cel mai frumos, cel mai deștept, că e genial… „Vă mulțumesc dragi consilieri, vă mulțumesc celor de la PDL, de la UDMR și, mai nou, celor de la PNL”, a spus el.

I-a înțepat însă pe adversarii politici. Pe cei care – v-ați dat seama – nu erau prezenți. Nu-i iartă cu nicio ocazie. Ei nu sunt buni, ei nu gândesc, ei nu sunt frumoși…

Părea un mic Robbie Williams, sau mai repede un comic… Cotabiță… Stătea deasupra tuturor, pe scena doar pentru el ridicată, la microfonul la care se simte mereu atât de bine și savura. Îi plăcea să fie privit, să fie ascultat, să fie admirat… Era la propriul concert, la propria sindrofie. Dar știe și el că mai bine de jumătate din cei care l-au ascultat au fost acolo de… musai. Ei trebuiau să fie prezenți. Erau obligați să fie prezenți.

Renunță la Primărie? Nu renunță!

A făcut un singur anunț ceva mai interesant. Cel în care a recunoscut că „poate 12 ani ca primar sunt prea mulți. De aceea voi investi în alte persoane care să ocupe această importantă funcție”. Nu este chiar o noutate. A făcut-o și în urmă cu patru ani. Nu va renunța, dar îi place să o spună.

No, și era musai atâta investiție pentru o poveste pe care putea să o spună la o bere? Doar celor curioși…

Era musai să mobilizeze mase și mese (îmbelșugate) pentru a le spune că a terminat facultatea la Timișoara?

No, nu era musai…