Zilele sunt deja numărate. Ne apropiem cu pași repezi de perioada de preselecție a orașelor din România care vor să obțină titlul de Capitală Europeană a Culturii. Până în data de 10 octombrie, fiecare oraș candidat trebuie să-și depună dosarele la Ministerul Culturii, urmând ca după 10 decembrie să aflăm care vor fi orașele rămase pe lista scurtă, adică cele care intră în competiția finală și vor fi analizate de către Comisia Europeană.

Din anul 2013 încoace, și-au anunțat candidatura o serie de orașe, dar dintre care unele, pe parcurs, au lăsat-o mai moale sau au renunțat complet. Aradul a fost printre primele orașe care și-au anunțat dorința de a obține acest titlu mult râvnit, iar orașul care s-a aruncat în ring aproape pe ultima sută de metri este chiar capitala, Bucureștiul.

În momentul de față, știm că Aradul încearcă să-și arate mușchii în fața orașelor Cluj-Napoca, Timişoara, Iaşi, Craiova,  Sfântu Gheorghe, Brașov, Brăila, Baia Mare, Târgu Mureș şi Bucureşti.

Două orașe – pare-se – nu mai sunt interesate de acest titlu, din moment ce și-au anunțat la un moment dat candidatura… și de atunci, cam atât. Într-o astfel de situație se află Alba Iulia și Oradea, care nu și-au făcut nici măcar un logo sau o pagină oficială de Facebook în acest sens. Recent, Oradea a anunțat că va susține orașul Craiova. La fel și Piteștiul, dar care nici n-a avut intenția să candideze, de altfel.

Cum stă Aradul?

Dincolo de presimțiri și nesimțiri (LOL), dacă e să ne raportăm strict la fapte, prima impresie a tuturor e aceasta: momentan n-avem nicio șansă față de orașele Cluj-Napoca, Timișoara și, poate, Iași. Dar mulți omit un lucru: nu faza actuală a orașului sau nivelul cultural-artistic vor fi cele care vor face diferența, ci impactul dosarului de candidatură. Cu lista scurtă avem o problemă, cei de la Ministerul Culturii putând fi bănuiți că vor aborda situația pe principiul „care oraș este cel mai dezvoltat din punct de vedere cultural”, ca să nu mai vorbim de speculații ce implică pilele, interesele politice și economice, sau și mai grav, șpăgile. Dar odată ajunse în „finală”, acele 2-3 orașe (sau maxim 5, nu știm) vor fi supuse unor analize aspre la Bruxelles și pentru juriu vor conta strict dosarele. Unul singur va fi nominalizat, deci catalogat drept câștigător.

Dosarul trebuie să aibă 80 de pagini în limba română și maxim 100 de pagini în versiunea în limba engleză (format A4), cu tot cu imaginile inserate, ștampilele și semnăturile de final.

Nu era necesar… în sensul că nicio comisie nu cere acest lucru, dar Aradul a divulgat deja conținutul dosarului de candidatură, sâmbăta trecută, într-un odios show electoral, „cu zurgălăi și lingălăi”.

Știm, astfel,

că se vrea revitalizarea Mureșului și a sporturilor nautice, transformarea falezei într-un spațiu expozițional deschis, transformarea Mureșelului în cel mai lung parc din oraș, readucerea Cetății Aradului în circuitul civil, care ar urma să înglobeze un „Muzeu al Democrației Europene”, câte un atelier de creație pentru fiecare minoritate și ceva similar dedicat tinerilor artiști, numit în proiect „Veranda Tânărului Artist”, dar și un „Activarium”, în care artiștii locali și cei din orașele înfrățite vor putea contribui cu specificul zonei de proveniență. Nu s-a precizat dacă tot în interiorul Cetății, dar se mai ia în vedere și un „Turn al Inovațiilor” (un spațiu care să aducă un tribut inovației și evoluției industriei arădene). În plus, se vrea reamplasarea butucului în locul său inițial de la Casa cu Lacăt și recondiționarea unei valoroase lucrări de artă care și-a dus viața de mai bine de jumătate de secol acoperită în pivnița Muzeului de Artă. Este vorba de un triptic realizat de Feszty Árpád, care a fost expus între 1899-1902 la Florența, Berlin și Budapesta, după care a fost oferit Aradului, la inaugurarea Palatului Cultural din 1913.

E puțin? E suficient, exact cât trebuie sau chiar mult de tot? Indiferent de răspuns, este foarte posibil că toate acestea vor deveni nule dacă orașele contracandidate vor veni cu dosare mai puternice și ne vor elimina din competiție.

Banii în joc

La mega-lansarea dosarului, în incinta Fabricii de Tramvaie, Primarul Falcă a anunțat că se va acorda proiectului „Arad – Capitală Europeană a Culturii” suma de 50 de milioane de euro din bugetul local, cea mai mare sumă dintre toate orașele candidate din România. Mai mult… dacă vor fi luate în considerare şi investiţiile indirecte în cultură, precum reconversia Cetăţii Aradului, suma va depăşi 200 de milioane de euro!

UPDATE – Peste o săptămâna, s-a adeverit că suma – de fapt – e mult mai mică: e vorba de un buget operațional de 28 de milioane de euro, ce va fi alocată numai dacă câștigăm, la care se adaugă, indiferent că ieșim sau nu câștigători, investiții de infrastructură culturală, achiziții de imobile și reabilitări în valoare estimată de peste 130 de milioane de euro! Asta ca să dea bine în dosar… și nu numai 😉

Finanțări vor mai veni și din sectorul economic arădean, după cum am fost anunțați aproape pe ultima sută de metri, la show-ul de la Fabrica de Tramvaie Astra Vagoane Călători, sâmbăta trecută. Astfel, sponsori ai proiectului ARAD 2021 sunt, deocamdată, doar două societăți: Astra Vagoane Călători și Wine Princess.

Ce îi lipsește proiectului Arad 2021?

Criteriile de acordare a titlului care stau la baza evaluării candidaturilor se împart în şase categorii:
1. Contribuţia la strategia pe termen lung
2. Dimensiunea europeană
3. Conţinutul cultural şi artistic
4. Capacitatea de a produce rezultate
5. Implicarea publicului
6. Gestionarea.

Nu spunem nu, proiectul este aproximativ bine gândit. A fost prezentat în ultimul hal în Fabrica de Tramvaie, cu o hoardă de politicieni și oameni obligați să fie prezenți, dar dosarul de candidatură – cel puțin – îndeplinește criteriile cerute, cât de cât.

Nu reușește, în schimb,

să rezolve o mare problemă a vieții culturale arădene: când vorbim de o strategie pe termen lung, implicăm tineretul. Nu doar tinerii artiști! Tot tineretul! Ce vrea tineretul? Vrea opțiuni de petrecere a timpului liber, ceea ce poate fi contopit cu diverse acțiuni culturale. Niște workshop-uri și parcuri sunt prea puține pentru fericirea vieții. Dimensiunea europeană? Mda, în proiect sunt implicate orașele partenere și cultura minorităților… dar este prea puțin pentru ceea ce vrea să însemne criteriul „Dimensiunea europeană”. Aceasta vrea să însemne TURISMUL. Din nou, ce vrea turistul? Să pozeze clădiri, să vadă artiștii în lucru? Unii, poate, se mulțumesc cu atât, majoritatea însă vor mai mult. Nu vom argumenta acum ce anume, puneți-vă doar întrebarea: de ce ați plănui o călătorie în orașele Udine (Italia), Davos (Elveția) sau Limoges (Franța) ? Da? Orașe provinciale, ca și Aradul. Ideea e următoarea: prin ce atragi turiștii? Practic, dosarul de candidatură al Aradului nu răspunde foarte clar decât la punctele 3 (Conţinutul cultural și artistic) și 4 (Capacitatea de a produce rezultate). Implicarea publicului? Dosarul „rezolvă” doar, exclusiv, publicul amator de cultură, care există oricum, dar, din păcate, în număr mic. În sfârșit, punctul 6, gestionarea, rămâne de văzut. Capacitatea municipalității din ultimii ani de a face ceva ca lumea (chiar dacă ideea de bază nu ar fi rea, în anumite cazuri) ne lămurește instantaneu… și ajungem înapoi acolo de unde am pornit: de ce ar avea șanse… sau și mai incisiv – de ce ar merita Aradul un astfel de titlu, când la noi „prin sat”, cultura este aproape zero? În orice caz, sub nivelul altor orașe din țară, ca să nu mai vorbim de cele europene.

Site-ul ARAD 2021

…este de o penibilitate crasă de a cărei existență știu foarte puțini… și poate că e mai bine așa. A apărut abia în această vară. SEO = zero. Designul e de nota 4, iar administratorul conținutului parcă abia acum învață cum se publică un text sau orice alt material foto sau video. Cel puțin, pozele din slide-ul care deschide site-ul sunt frumoase și filmulețele din rubrica „video” sunt bine făcute. Dar nu există decât versiunea în limba română, asta în condiția în care punctul forte pe care mizează candidatura noastră este tocmai multiculturalitatea. Dar poate e mai bine (și de data aceasta) că nu s-au apucat „deștepții” de la Asociație să traducă site-ul barem în engleză! Asta pentru că în ultima vreme, pe pagina oficială de Facebook, au început să apară texte în ingliș (!): „The mair of Arad announced that over 50 million euros will be invested in the next years to develop an active, vibrant, innovative city. Iconic actors, rock stars, opera singers, the very professional team of the Arad Philharmonic and some excellent artists from Timisoara had contribute to the success of this magical evening! Tomorrow we will present our project in an important place for the economy of the city, in the Tram Factory of Arad, in front of 2000 people. Look out Europe!” – acesta fiind doar un exemplu. Pe unde o mai pui că Asociația aceasta, care administrează site-ul și pagina de Facebook, gândește invers! Pagina de Facebook, care e urmărită de arădeni, ne livrează „mesaje motivaționale” într-o engleză de strungar, iar site-ul www.arad2021.ro, pe care, probabil, vor arunca o privire și cei din juriu, e în română. Genial, frați și surori!

Sloganul nostru va fi LOOK OUT EUROPE, iar sigla…

era să uităm! Prima siglă era… culmea… violet (culoarea Timișoarei… și nu numai a suporterilor echipei Poli, dacă ne gândim la culoarea autobuzelor și tramvaielor din orașul vecin).

Cea nouă o știm deja, fiind lansată cu stângul în urma unui concurs cu un premiu fabulos: 10.000 de lei oferit câștigătorului. Sigla lui Sorin Neamțu (prieten bun cu un membru al juriului, Cătălin Lazurca, pe atunci consilier local municipal și șeful departamentului de cultură) a devenit cea oficială, dar care a provocat un scandal de zile mari, acesta și Primăria fiind acuzați că se știa dinainte cine va câștiga, mai ales după ce sigla s-a afișat la un eveniment public, la Raliul Aradului 2014, înainte de închiderea concursului. Neamțu a refuzat ulterior premiul, oferindu-l ca donație Asociației Arad 2021.

Dar mascota?

În cadrul aceluiași concurs s-a mai căutat și o mascotă… oferind arădeanului cu cea mai bună propunere tot 10.000 de lei cash!

Nu s-a mai ales nicio mascotă, iar banii s-au dus… cine știe unde s-au dus banii aceea?

Cum stă concurența?

Deocamdată nu se știe ce surprize ne pregătesc timișorenii, clujenii, craiovenii, bucureștenii… ori, dacă e până acolo, poate chiar brăilenii sau ieșenii.

Pe celelalte orașe vi le vom prezenta în următoarele zile, în câte un articol pentru fiecare oraș, în ordinea gradului de periculozitate pentru Arad.

La final, vom trage o concluzie cât se poate de echidistantă și vom acorda note de la 1 la 10 tuturor celor unsprezece (11) orașe care, momentan, se rup în figuri cu „2021” la capăt…

Însă care oraș va merge până la capăt în această competiție este, deocamdată, sub semnul întrebării… dar finalul se apropie.