Pe 213 pagini și jumătate, Înalta Curte de Casație și Justiție a publicat vineri, 4 iulie, motivarea sentinţei completului de cinci judecători prezidat de magistratul Ionuţ Matei în dosarul Zambaccian, în care Adrian Năstase, fost premier al României, a fost condamnat la 4 ani de închisoare. Impresionantul document delatiază decizia completului Curţii Supreme, demontează  ideea falsă că Năstase a fost pedepsit penal în urma unui proces politic și notează că fostul premier a fost condamnat pentru luare de mită şi şantaj, fapte dovedite dincolo de orice dubiu.

Completul de judecătă a fost condus de judecătorul Ionuţ Matei, vicepreşedintele al Curţii Supreme. Din complet au făcut parte judecătoarele: Ioana Bogdan, Angela Dragne,  Luminiţa Livia Zglimbea şi Cristina Rotaru. Cazul a fost anchetat la DNA de procurorii Moraru Iorga Mihaela şi Vartic Marius Cătălin, anchetele fiind coordonate de către Mariana Aleandru iar rechizitoriul – avizat de procurorul Doru Ţuluş.
Iată câteva dintre frazele care caracterizează acest adevărat document special al literaturii juridice românești – un material despre care, suntem siguri, se va vorbi mult și bine de  acum încolo:

•  În speţă, instanţa de recurs reţine că faptele deduse judecăţii se circumscriu corupţiei la cel mai înalt nivel, implicând persoana unui prim-ministru care şi-a folosit funcţia deţinută în statul român pentru obţinerea unor foloase, patrimoniale şi nu numai, din partea unor funcţionari care au ales această cale (mai mult sau mai puţin liber) pentru a se asigura că vor ocupa în continuare funcţiile deţinute.

•  Activitatea infracţională dedusă judecăţii nu s-a rezumat la corupţia clasică (dare şi luare de mită), ci a inclus şi alte infracţiuni, asimilate celor de corupţie (şantaj) sau în legătură directă cu acestea (spălare de bani, fals în contabilitate) ori prevăzute în legi speciale (folosirea de acte falsificate la autorităţile vamale).

•  Această multitudine de acte infracţionale, majoritatea derulate într-o lungă perioadă de timp (de circa 2 ani), se explică prin dorinţa inculpaţilor care le-au săvârşit de a ascunde faptele grave de corupţie comise de inculpatul Năstase Adrian, în calitate de prim-ministru, ajutat de soţia sa, iar mai apoi, după devoalarea acestora, de a îngreuna sau chiar zădărnici probarea lor.

•  În egală măsură, activitatea infracţională desfăşurată de inculpaţi  s-a suprapus peste interesul inculpaţilor Năstase de a-şi ascunde adevărata situaţie materială şi de a se asigura că nu vor întâmpina dificultăţi în cazul (improbabil în acea epocă) în care s-ar fi declanşat un control al averii. Sunt astfel de reţinut sumele considerabile de bani vehiculate de inculpaţi şi nerecunoscute de ei (circa 700.000 USD numai pentru importurile din China) ori recunoscute pentru a-şi susţine nevinovăţia (60.000 USD pentru tâmplăria de la Cornu), care au fost achitate cash în diferite modalităţi (mape, plicuri, sac textil sau chiar  decupaj realizat într-un top de hârtie tip A4), fără a se cere vreo dovadă pentru primirea lor (lucru de asemenea de la sine înţeles).

•  De asemenea, inculpaţii Năstase s-au prevalat de situaţia juridică aparentă a unui imobil care în realitate le aparţinea (casa din strada (…), de care au înţeles să se dezică public pentru a împiedica stabilirea răspunderii penale pentru infracţiunea de luare de mită (actul material ce a vizat contravaloarea lucrărilor de renovare a imobilului) şi a zădărnici o eventuală cercetare a averii lor reale.

•  Prin urmare, gravitatea faptelor deduse judecăţii nu se rezumă la actele de corupţie pură comise de inculpaţi, ci include permanenta preocupare a acestora de obstrucţionare a aflării adevărului atât cu privire la infracţiunile de corupţie, cât şi referitor la situaţia lor materială reală.

•  Această conduită a fost adoptată atât în perioada în care au fost comise faptele de corupţie (şi s-a concretizat în săvârşirea unor infracţiuni conexe sau prevăzute de legi speciale), cât şi după punerea lor sub învinuire (şi s-a manifestat sub forma şantajului comis de inculpatul Năstase Adrian).

•  În ce priveşte infracţiunea de şantaj, cele două convorbiri ambientale purtate cu martorul Creţu Octavian dezvăluie disperarea inculpatului Năstase Adrian de a împiedica aflarea adevărului atât cu privire la faptele de corupţie comise în legătură cu bunurile achiziţionate din China (pe care încearcă să le bagatelizeze), cât şi cu privire la planul secund (care pare mai important pentru inculpat), al unei posibile declanşări a controlului averii sale.

•  În acest context, inculpatul Năstase nu a avut nicio reţinere de a acţiona în cel mai pur stil mafiot, încercând să impună tăcerea persoanei care „l-a trădat” (aşa cum însuşi inculpatul s-a exprimat) prin dezvăluiri viitoare compromiţătoare pentru aceasta, ce aveau însă să fie făcute nu de către inculpat, ci de o persoană care, spre deosebire de partea vătămată Păun Ioan, a ales să-i fie credincioasă până la capăt (inculpata Jianu Irina Paula).

•  În privinţa circumstanţelor personale, în cazul inculpatului Năstase instanţa de recurs va reţine ca având un caracter atenuant pregătirea sa profesională şi acea parte a activităţii sale anterioare care a avut efecte benefice pentru statul român, date care urmează a fi valorificate în condiţiile art.74 alin.2 c.pen., însă numai în privinţa sancţiunii aplicate pentru infracţiunea de şantaj.

•  În cazul infracţiunii de corupţie, chiar dacă va reţine incidenţa aceleiaşi circumstanţe atenuante judiciare, urmează a constata că aceasta vine în concurs cu caracterul continuat al infracţiunii, ce reprezintă o cauză de agravare a pedepsei şi care lipseşte de efecte obligatorii circumstanţele atenuante în condiţiile art.80 alin.2 c.pen.

•  Instanţa de recurs va avea în vedere în acest context gravitatea deosebită a faptelor de corupţie de care inculpatul Năstase Adrian se face vinovat, ţinând seama de calitatea în care le-a comis, valoarea foloaselor patrimoniale obţinute şi perioada îndelungată de timp în care acţionat.

•  În egală măsură, conduita procesuală nesinceră, dublată de încercarea sa permanentă de a se prezenta ca o victimă a justiţiei şi de a da o conotaţie politică oricărui demers judiciar îndreptat împotriva sa, demonstrează că inculpatul Năstase Adrian nu a înţeles nici până acum importanţa valorii sociale lezate prin conduita sa infracţională şi nici modul în care funcţionează statul de drept, preferând să caute vinovăţii dincolo de propria sa persoană.

•  Acest mod de raportare la valorile apărate de legea penală, comun de altfel tuturor celor trei inculpaţi din prezenta cauză, impune un tratament sancţionator adecvat, care să reprezinte deopotrivă o sancţiune pentru încălcarea legii, dar şi un mijloc de reeducare a inculpaţilor (în ciuda vârstei pe care o au) în sensul conformării conduitei lor viitoare la rigorile legii penale.

•  În acelaşi timp, pedepsele aplicate inculpaţilor au menirea de a preveni săvârşirea de noi infracţiuni nu doar de către inculpaţii din prezenta cauza, ci de oricare alte persoane care se gândesc să-şi folosească funcţia publică pentru obţinerea de avantaje personale într-o societate sufocată de corupţie, cum din păcate a fost şi este cea românească.

•  Faţă de aceste considerente, instanţa de recurs va aplica inculpaţilor pedepse cu închisoarea orientate în cuantum peste minimul special  (singura excepţie fiind făcută în cazul infracţiunii de şantaj, ţinând seama şi de nivelul extrem de sever al minimului prevăzut de lege pentru această infracţiune), ce urmează a fi executate în regim de detenţie (mai puţin în cazul inculpatei Năstase Daniela, a cărei activitate infracţională şi contribuţie concretă la comiterea faptelor au fost mai reduse, justificând modalitatea neprivativă de executare a pedepsei stabilită de instanţa de fond, cu majorarea însă a duratei termenului de încercare la limita maximă calculată conform art.86/2 alin.1c.cpen.).

•  În consecinţă, va înlătura aplicarea art.861 – 864 Cod penal, art.71 alin.5 Cod penal şi art.359 Cod procedură penală în privinţa inculpatului Năstase Adrian.

•  Va interzice inculpaţilor, ca pedeapsă accesorie, dar şi  complementară (acolo unde legea o prevede în mod obligatoriu)  exerciţiul drepturilor de a fi ales în autorităţi publice sau în funcţii elective publice (art.64 lit.a teza a-II-a c.pen.), precum şi dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat.

Vezi aici sau descarcă documentul integral