Cazul Uzum, care a bulversat liniștea patriarhală a sistemul medical arădean, pare închis odată cu transmiterea rezultatelor unor verificări făcute de Spitalul județean și Direcția de Sănătate Publică Arad. Rezultate care sunt un adevărat model de albire a activității doamnei în cauză. În alte condiții însă, ar putea fi subiect de comedie, în care conflictul dramatic s-ar purta între tragica incompetență (asociată cu frica de asumare pe care o generează) și hazlia imbecilitate ce înveselește imaginea unui sistem care se vrea, și ar trebui să fie, respectat. O dramă jucată atât la nivel individual, cât și instituțional.

Citiți aici: „Mi-au spus să-mi pregătesc sufletul pentru înmormântare” – povestea cutremurătoare a unei tinere arădence, Lorena, „paralizată” de un sistem medical putred

Doamna Uzum, protagonista cazului, ar putea fi unul dintre personajele conflictului dramatic. Ar fi personajul care declanșează conflictul, prin faptă și atitudine. Dacă aș fi autor dramatic – clar nu sunt – aș construi acest personaj printr-o combinație de Daea și Firea, cu nuanțe de Fifor sau, într-o altă paletă de culori, de Elena Băsescu, Roberta Anastase și Bibarț, dar lista rămâne deschisă. Adică, între superficialitate, fanfaronadă, gogomănie și aroganță.

Noroc, totuși, că nu sunt dramaturg, așa că am s-o ignor pe doamna Uzum, în considerarea faptului că domnul președinte Cionca și-a declarat public deplina încredere în dumneaei. Ca și în primarul din Pecica, de altfel, semn clar că președintele Consiliului județean are „mână” bună la împărțit încredere.

Cazul însă nu poate fi ignorat, pentru că nu toți suntem „menajeri” de spitale, de direcții județene de sănătate sau chiar președinți de CJ. Dar, mai ales, pentru că este revoltător prin revărsarea de nesimțire individuală și instituțională consumată pentru a salva reputația medicului Uzum, dar și (sau, poate, mai ales) imaginea instituțiilor și persoanelor care „taie și spânzură” în tot ce înseamnă sistemul de sănătate arădean. Pentru că, după ce-a făcut sau n-a făcut, dar trebuia să facă medicul Uzum, nimic nu mai are legătură cu medicina, cu sănătatea publică. Întregul caz a intrat în malaxorul în care sunt măcinate și amestecate minciuni cu adevăruri, dezinformări cu ne-informări, interese de grup, bani și vorbe goale.

Felul în care conducerea Spitalului județean și DSP au „judecat” cazul ne duce cu gândul la o mușamalizare de tip „primărie comunală”: dacă tot nu mai putem ascunde cazul, atunci facem o comisie din „oamenii noștri” care va decide exact cu vrea șeful.

Citiți aici: Spitalul Județean Arad a finalizat cercetarea cu privire la modul în care s-a comportat doctorul Amelia Uzum și ne-a transmis, printre rânduri, că pacientul este vinovat 

Apoi nu răspundem la critici, așteptăm să treacă valul și totul va reintra în normal.

Și, dacă tot am amintit despre conflicte și personaje de teatru, să ne imaginăm un scenariu de conflict dramatic administrativ rezolvat „chirurgical”. Acțiunea ar putea fi plasată într-un imaginar comoraș, adică, o comună mai mare ori un oraș mai mic. Personajul care ar genera conflictul ar putea fi un funcționar din primăria comorașului, care lucrează la casierie. Muncă nu foarte multă, de când cu salariile pe card, dar mai sunt și altele de plătit, cum ar fi indemnizațiile de însoțitor ale persoanelor cu anumite dizabilități.

În acestă calitate, eroul nostru află, la un moment dat că una dintre persoanele cu dizabilități a decedat așa că însoțitorul său nu mai primea nicio indemnizație. Doar că, decesul, ca să fie cauză de tăiere a indemnizației, trebuia neapărat comunicat. Ceea ce însoțitorul chiar a făcut, predându-i eroului nostru chiar și actele doveditoare ale decesului.

Începe conflictul: casierul nu spune nimic despre deces și continuă să încaseze el indemnizația de însoțitor. Nu era o problemă, doar el era la casierie, semna cam ca fostul însoțitor și încasa banii. Serviciu perfect, plătit în sumă fixă ce nu se consemna în declarația de avere.

Ca un element de coloratură dramatică, ne-am putea imagina că funcționarul a mai avut, în trecut, ceva probleme cu niște bani dispăruți, ca prin farmec, în timpul transportului de la Trezorerie la casieria primăriei. Acest conflict secundar a fost rezolvat cu multă înțelegere și înțelepciune de primarul comorașului: angajament de plată lunară pentru recupararea prejudiciului, plus o sancțiune disciplinară. Evident, Poliția nu a fost deranjată cu vreo sesizare. Reflectoarele aruncă lumina pe înțelepciunea primarului.

Se întâmplă însă (cam către sfârșitul actului 2) să se afle despre decesul nedeclarat și banii încasați de erou (un mizilic, la urma urmei, de aproape 60.000 de lei). Corul de cârcotași spune, în fundal, că este un caz penal cu repetiție. Primarul, la fel de înțelept, spune că e tot un caz de „uz intern”, nu sesizează poliția, îl sancționează așa, de formă, dar îl mută disciplinar de la casierie. Așa, să-i fie învățătură de minte, direct la administrarea domeniului public ajunge! Adică, direct la butoiul cu miere al comorașului, în care stau terenuri și alte acareturi publice la care mulți poftesc.

Corul de cârcotași spune că după această mostră de înțelepciune, primarul a avut mult noroc la tot felul de terenuri. Doar că, Poliția nu aude vocile coriștilor. Realitatea este total diferită și ne arată chiar un control al Curții de Conturi care, deși a citit scenariul  înțeleptului primar, nu a făcut nimic. Iar corul cel cârcotaș tot spune în fundal că primarul nu poate fi scos din spectacol câtă vreme în conducerea Curții de Conturi este o prietenă de partid a înțeleptului.

Model de albire aproape identic

Cam același scenariu este pregătit și în cazul Uzum.

Un președinte la fel de înțelept ca și primarul, dar plin de încredere, pasează responsabilitatea „judecării” cauzei conducerii Spitalului, conducere pe care tot domnia sa a sfințit-o. Și ce face aceasta? Numește o comisie-detergent care nu că n-a găsit nimic de imputat medicului Uzum, dar mare mirare că n-a propus-o pentru decorare.

Procedurile (protocoalele) medicale pe care le-a respectat cu sfințenie doamna Uzum nu pot fi găsite pe pagina Spitalului județean, nici a DSP. De ce?

Evident, nici componența comisiei de „judecată” a Spitalului județean nu este publică. Ar fi fost interesant să afle arădenii cine sunt „judecătorii” care nu au ținut cont nici de părerea celorlalți medici, cu adevărat implicați în salvarea tinerei care era cât pe ce să moară cu zile în Spitalul județean Arad, dar nici de mențiunea de final a doamnei Uzum privind starea ameliorată la externare.

Au fost interesați doar de „vina” pacientei care a cerut externarea, de parcă le-ar fi fost ciudă că s-a agățat de viață și s-a salvat plecând din acel Iad.

Degradant gest de colegialitate al medicilor din această comisie de albire a imaginii doamnei Uzum. Cu atât mai mult cu cât, medici fiind, știau că acest caz ar putea ajunge la Comisia de malpraxis și chiar în instanță, unde prestația doamnei Uzum s-ar putea să nu mai fie considerată chiar atât de perfectă.

Pe numele ei complet, Comisia de monitorizare și competență profesională pentru cazurile de malpraxis, este și ea învăluită în mantia secretului. Se știe, din Legea 95/2006 că funcționează la nivelul DSP, este formată din 13 membri sub conducerea directorului adjunct (care nu există în Arad, postul fiind vacant), dar cine sunt acești membri, rămâne un mare secret. De ce?

Sigur că nu este o surpriză toată secretomania care planează asupra activității DSP și a spitalelor din subordine. Se întâmplă în toate domeniile care nu funcționează, așa că „menajerii” sau directorii au toate motivele ca activitatea lor să fie mai puțin cunoscută publicului.

Și se întâmplă și în acele locuri în care activitatea șefilor este orientată și spre zone care, cunoscute fiind, ar putea intra în atenția organelor de cercetare penală. Cum sunt unele primării din comorașe.

Citiți aici: Malpraxisul medical: Ce trebuie să ştii despre el?

Oricum însă, malpraxisul, adică neglijența sau incompetența în exercitarea actului medical sau eroarea medicală, nu implică decât răspunderea civilă pentru prejudiciul produs pacientului. Prejudiciul acoperit din „asigurarea de malpraxis pentru cazurile de răspundere civilă profesională pentru prejudicii cauzate prin actul medical”, obligatorie pentru tot personalul medical conform Legii 95/2006. Iar recuperarea prejudiciului de la persoanele vinovate de malpraxis este o poveste.

Între timp, încrederea românilor în sistemul de sănătate scade. Cine va numi comisia care să afle cauzele?