Călin Popescu Tăriceanu, Ion Rațiu, Sergiu Nicolaescu, Dan Ionescu, Dorel Onaca, Mihai Răzvan Ungureanu, Mihai Fifor… Toți aceștia au ceva în comun: au reprezentat Aradul în Parlamentul României. Cu ce au ajutat Aradul? Cu nimic! Poate că au mai făcut lobby pentru vreo investiție sau alta. Adică, s-o spunem pe șleau, au făcut (dacă au făcut) trafic de influență. Și, tot pe șleau s-o spunem, nici nu e treaba parlamentarilor să atragă fonduri spre circumscripțiile lor.

Treaba parlamentarilor e să facă legi, legi bune, a căror aplicare să ajute cetățenii, nu să-I încurce. Și, de asemenea, să sprijine guverne bune, utile tot cetățenilor. Sau să le trântească, dacă guvernele respective se dovedesc maligne.

Abordez acest subiect, al parlamentarilor, dacă tot suntem în precampanie electorală. Și sunt sătul de grija pe care mi-o poartă partidele politice, transmițându-mi să am grijă pe cine votez că îmi votez viitorul. Păi, mi-am tot votat viitorul din ’90 încoace, am tot votat la parlamentari – inclusiv câţiva dintre cei enumeraţi mai sus – fără să am satisfacţia că cei trimişi acolo, în Parlament, inclusiv prin votul meu, mă reprezintă cu adevărat.

Ce-mi doresc? Multe… Ca funcţionar, o Lege a achiziţiilor mai simplă şi o Lege mai aspră în ceea ce priveşte contestaţiile. Ca jurnalist, o Lege a presei, modernă, în pas cu vremurile. Ca părinte, o Lege a Educaţiei la fel de modernă (chiar dacă băiatul meu a cam terminat cu şcolile). Ca viitor pensionar îmi doresc atât o Lege a Pensiilor echitabilă, cât şi o regândire a legislaţiei privind sistemul de sănătate. În sfârşit, ca şi arădean, vreau o descentralizare reală, în special una privind Finanţele, astfel încât la administraţiile locale să rămână mai mulţi bani, pe care acestea să le gestioneze, în prezent acordarea fondurilor făcându-se clientelar, pe baza coloraturii politice.

Culmea, această ultimă doleanţă ar trebui să fie cel mai simplu de realizat: parlamentarii sunt trimişi în Legislativ, în marea lor majoritate, de către provincie. Dacă ar reprezenta cu adevărat interesele cetățenilor care i-au trimis în Parlament, atunci descentralizarea ar fi floare la ureche. De ce nu e? Din cauza dictaturii de partid, a intereselor politice, aflate mai presus decât interesele cetăţenilor. Practic, e ca în vechiul banc cu cei doi unguri care vor să treacă Oltul să se facă olteni. Cel care ştia să înoate îi promite celulalt că trece Oltul şi se întoarce cu o barcă. Odată ajuns în ţara prazului, omu’ nost’se întinde la plajă. Cel rămas îl strigă: Gyuri, hai odată cu barca. Iar Gyuri răspunde în cel mai neaoş grai oltenesc: Io-te, fusăşi atât de nărod să mă crezi, bozgore?
Aşa şi cu parlamentarii trimişi de noi, provincialii, în parlament. Când ajung acolo se miticesc cât ai zice peşte!