Trăim vremuri grele, iar noi suntem bătuți de Dumnezeu cu niște conducători slabi, nepricepuți și nu neapărat onești. Războiul este atât de aproape de noi încât pare doar o chestiune de timp până vom fi parte beligerantă, iar guvernanții aplică metode „brevetate” de cei dinaintea lor. Fac cheltuieli nesăbuite momindu-ne cu iluzia că, sub conducerea lor, ne va fi mult mai bine.

Apoi, după alegeri, vine scadența: taxe majorate, accize la fel, energia, apa, mâncarea, carburantul, toate se scumpesc. Metode politice sau blestem?

Sigur, nici aleșii locali nu se lasă mai prejos. Profită din plin de naivitatea unora și de neimplicarea celorlalți pentru a-și consolida controlul asupra banilor publici. Desigur, au și ei metode proprii de căpătuială, începând și continuând cu achizițiile publice – le vom spune, pentru simplificare, licitații, deși licitația este doar o formă de achiziție.  Dar mai ales, preocupați aproape exclusiv de propria căpătuială.

Câștigul propriu (includ, desigur și familia) este prioritatea lor zero – așa le place să spună despre diferite priorități stringente, că sunt „prioritate zero”.

Imunizați de metodele folosite în licitații de „rețeaua Bulbuc”, dezvăluite în investigația jurnalistică „Rețeaua Bulbuc. Actorul, directorii, constructorul și asistenta medicală de milioane de euro”, nimic din activitatea de achiziții publice de la CJA nu ne mai poate mira. Nici măcar o procedură oarecum specială, cu dedicație pentru fostul primar, Gheorghe Falcă (ce dacă nu mai e primar?).

Sigur, el a participat la licitație, doar cu numele, dar se știe că numele lui (încă) este în Arad un fel de buzdugan al zmeului. Îl trimite înainte și orice comisie, persoană sau instituție începe să tremure.

Metode potrivite vremurilor: ai răbdare, acumulează putere. Banii vor veni.

Sau, poate, tocmai pentru că în afacere este implicat, fie și doar cu numele, europarlamentarul Falcă, nu ne miră nimic.

Ciudat este doar că s-a lungit toată povestea atribuirii contractului de proiectare a noului Spital Matern-Pediatrie. Puteau s-o rezolve din prima, fără contestații, procese, reevaluarea ofertelor, bani cheltuiți pe avocați, întârzierea proiectului și așa mai departe. Oricum, finalul poveștii era cunoscut – greu de crezut că trăiește în Arad vreo persoană atât de naivă încât să-și imagineze că familia Falcă ar putea pierde o licitație la care a depus ofertă.

Până și metoda de desemnare a câștigătorului (criteriul de selecție a ofertelor ales a fost „cel mai bun raport preț – calitate”, oferă membrilor comisiei o marjă destul de largă de subiectivism) permitea rezolvarea din prima a desemnării câștigătorului.

Posibil să se fi testat, cu această ocazie, metode noi de rezolvare a viitoarelor licitații. Sau, cine știe?, poate a vrut cineva să-l pună la încercare pe Falcă. Oricare ar fi fost motivul, a ieșit un teatru ieftin, dar pe bani mulți.

• Consiliul Județean a semnat contractul cu Pro Arhitectura pentru proiectul Matern – Pediatrie

Acum că povestea s-a încheiat, contractul a fost semnat și nimeni nu va mai îndrăzni să spună ceva despre eventualele nelegalități din această licitație, mă întreb dacă membrii Comisiei de licitație au fost, cumva, dojeniți. Măcar așa, de formă. Conform scenariului, singurii care au greșit au fost dumnealor. Și-au revenit, subit, după ce au fost obligați să reevalueze ofertele, mai apoi, doar una dintre oferte, ca din întâmplare cea buzduganul.

Dar de greșit, tot au greșit, de vreme ce au fost obligați la reevaluare. Iar cine greșește, ar trebui să plătească, nu să fie plătit. Am glumit. Cum să greșească dacă au respectat scenariul? Totuși, metodele astea noi par a avea mici fisuri… Mai trebuie să exerseze băieții.

Să revenim puțin la criteriul de selecție a ofertelor. La licitațiile pentru execuții de lucrări, cum ar fi cele pentru drumuri sau reparații de clădiri (ca în „rețeaua Bulbuc”) criteriul preferat este „prețul cel mai mic”. Pe de o parte, ofertele sunt mai puține (nici într-un caz 12, ca la licitația pentru proiectarea noului Spital Matern – Pediatrie), pe de altă parte, de obicei participă o firmă dinainte agreată, plus alte câteva (două, trei) aduse doar de formă.

Foarte rar se întâmplă să pătrundă vreo firmă din afara sistemului, pentru că firma agreată se mulează perfect pe cerințele din caietul de sarcini – desigur, o șmecherie care funcționează pentru că nimeni nu controlează cum sunt făcute aceste caiete de sarcini. Metode bine puse la punct, care rezistă în timp.

Prin urmare, firma agreată oferă cel mai mic preț și câștigă, știind însă că totul se va rezolva pe parcursul derulării contractului, prin suplimentarea banilor alocați investiției. Evident, oaltă șmecherie care funcționează pentru că nu este verificată de nimeni.

Astfel de metode nu puteau funcționa în cazul proiectării. Riscurile erau prea mari. Așa că, mai bine s-a schimbat criteriul, cu unul mai sigur.

Să vedem ce va fi la licitația pentru executarea lucrărilor de construire a Spitalului. Aș paria pe un an de mandat de europarlamentar că se va licita la prețul cel mai mic și că Tehnodomus are șanse mari… Rețeta „rețelei Bulbuc” este încă actuală…

Înainte a încheia, s-ar cuveni o precizare. Dincolo de șmecheria unor metode descrise schematic, bătălia Elei Falcă pentru contract este de înțeles. Cine n-ar fi făcut la fel? Poate doar cineva care ar înțelege că o astfel de bătălie i-ar dinamita și mai mult credibilitatea soțului (cât o mai are…), politician de nivel european.

Pe de altă parte, soțul în cauză ar fi avut obligația morală de a nu-și implica familia în astfel de licitații. Nu-i prima dată când nu are în vedere obligațiile morale de incumbă demnității europene pe care o ocupă, semn că a pierdut cinci ani în Parlamentul European fără să învețe ceva de la colegii săi de anvergură. N-a învățat că niciunul dintre aceștia nu ar coborî la nivelul unui bișnițar mărunt, folosindu-și influența ca un șef de post comunal care cumpără de sub tejghea.

Poate tocmai de aceea ei sunt politicieni care contează, spre deosebire de soțul soției care a câștigat licitația pentru proiectarea noului spital.