Lucian Valeriu: De 14 februarie… să ții minte…
Nu voi scrie nimic despre despărțirea mea de Special Arad în afară de acest răvaș… da… de despărțire.
De două zile, de când mi-am anunțat colegii că plec de la acest site – pentru care am dat aproape tot ce am avut mai bun în mine și care, la rându-i, mi-a dat aproape tot ce-a avut mai bun un job fain să-i dea omului care-l slujește (satisfacție profesională, sentimentul moral că îmi ajut comunitatea, prietenii… iubiri colegiale chiar, fani și, na, ceva bani… cât să mă descurc printre rechini fără să fac figură de „sărăcie”) – de două zile, așadar, de când mâna de oameni care mă interesează direct și personal știe, (sic!) oficial că plec, mă tot gândesc ce să (nu) scriu despre faptul că m-am despărțit de Special Arad.
Hazardul (care, după cum bine zice cineva, „nu lovește la întâmplare”), Sfântul Valentin sau poate chiar Destinul Însuși mi-au pus în față în dimineața asta ce trebuie să scriu despre această despărțire – nu tocmai veselă, deși optimistă în ansamblul ei: un superb poem de Paul Verlaine scris pe la 1880… când nimic nu era ca acum – cu excepția sentimentelor umane.
Uite – am mulțumit cerului senin din jurul meu – deci, atâta vreau să vă spun… ceea ce vă transmite acest poem al unuia dintre „Papii Boemei”… un poet care chiar le-a văzut și trăit, băut și fumat pe toate. L-am descoperit pe pagina de facebook a excepțional-„anacronicului” (pentru că scrie despre cavaleri:) poet Octavian Soviany – căruia-i aparține și traducerea).
De 14 februarie… să fie ușor de ținut minte.
Paul Verlaine – Din înțelepciune
XVII
Toată dragostea din lume
Lasă-n noi amărăciune
Şi-o posomoreală grea.
Fraternală, conjugală,
Părintească, filială,
Civică sau naţională,
Ideală sau carnală,
E mereu un vierme-n ea.
Moartea pe părinţi i-abate,
Fratele tradează frate,
Soaţa vrea un soţ mai bun,
Fiul te dispreţuieşte,
Naţia te oropseşte
Iar străinul te urăşte,
Carnea-n legea ei pofteşte,
Sufletul ţi-e ca nebun.
,,Tu iubeşte mai departe!’’
Spune-Isus. Din vise moarte
Fă-ţi alai,adună-ţi cor.
Poartă-ţi turma ca păstorul,
Ca pe scenă prim-actorul,
Precum preotul soborul.
Ca orchestra dirijorul,
Fii mereu în faţa lor.
Iar aceste voci confuze,
Ba blajine, ba ursuze,
Vor compune-n armonie
Întru slava mea cea mare,
Mijloc de eliberare,
Leac de soi întru sperare,
Hrană întru săturare,
Imnul care-ţi place ţie.
Comentariile portalului
Ești prost informat, dar nu asta contează. Polițiștii trag lunar, cu Beretta de 9 mm, cel puțin 10 cartușe pe tragere. Așadar, Popică Sebi să stea (...)
Pă ,,bătrâna doamnă" dacă o mai țin puterile ar face bine să meargă pă centură după niște bani cinstiți, nu dân bugetul primăriei! E (...)
De peste 100 ani occidentul lupta(asa zisa lupta) ptr.stoparea acestui flagel.Fara succces,drogurile,odata cu democratia au patruns in toata lumea.Oare de ce nu pot face politicienii, (...)