La Hălmagiu, rahatul a ajuns pe stradă, iar administrația protejează suspect modul în care au fost „îngropate” milioane de euro. Explicația aiuritoare a primarului: „Noi suntem mai speciali, nu lucrăm lunea” (Audio „demențial”)

    de Mihai Todoca | 20 august 2019, 11:30 AM | Investigaţii | Știri Arad | Topic special

    1

    Nu înțelegem și nu am înțeles niciodată de ce anumite instituții sau societăți consideră că dacă sunt „ascunse” printre munți sau dealuri, la o depărtare considerabilă de cel mai apropiat centru urban, legea nu se aplică sau cel puțin nu lor. Sau că pot ignora anumite atenționări venite pe cale legală de la anumite organe de control. S-a demonstrat, nu o dată, că timpul nu le iartă chiar pe toate , iar mizeria în cele din urmă tot iese la suprafață. Într-un fel sau altul. Acum, mizeria a ieșit – și la propriu și la figurat!- la Hălmagiu, o „mizerie” care de la bun început și-a făcut loc printre hârtii, printre procesele verbale de recepție și facturile care ulterior au fost plătite. Toate acestea s-au petrecut acum șapte ani, dar problema își arată „colții” murdari acum, în 2019.

    Măsura 3.2.2.  Primăria Hălmagiu, Argotab și Sercotrans pe de-o parte și Inspectoratul de Stat în Construcții, DRDP Timișoara pe de alta. Ce par a avea în comun aceste firme și instituții? Unii spun că ar putea fi: „fraudarea unor fonduri europene” sau „o încercare disperată de a se intra în legalitate” sau „la fel, o încercare disperată a Primăriei Hălmagiu de a ascunde modul în care au fost cheltuite milioane de euro”. Vom încerca în rândurile care urmează să nu vă încurcăm în detalii tehnice, greu de lecturat și vom insista pe o prezentare cât mai simplă a evenimentelor care, împreună, își aduc concursul unei situații care, credem noi, este de competența OLAF-ului (Oficiul European de Luptă Anti-Fraudă), despre care chiar am auzit că amușină prin zona Hălmagiu.

    Anul 2012. Hălmagiul trece printr-o serie de lucrări care vizează rețeaua de canalizare și conducte de apă (Măsura 3.2.2)

    Primăria Hălmagiu a câştigat un proiect european de introducere a infrastructurii edilitare pe măsura 3.2.2. în valoare de peste două milioane de euro. Era vorba despre extinderea reţelei de alimentare cu apă curentă la nivelul întregii localităţi, despre introducerea reţelei de canalizare, despre asfaltarea străzilor, amenajarea rigolelor pluviale, a podeţelor, trotuarelor, precum şi despre o staţie modernă de epurare a apei.

    DRDP Timișoara a emis autorizația  de lucrări în zona DN 6014, în care au fost specificate distanțele minime față de axul drumului și adâncimea la care conductele de apă și căminele de vizitare să fie amplasate. Scopul DRDP Timișoara era să se asigure că lucrările făcute în Hălmagiu nu afectează în mod negativ viitoare lucrări de reabilitare a drumului din comună. Au avut loc întâlniri pe teren cu toți factorii implicați în proiect, pentru a verifica situația și eventual a clarifica situația stării lucrărilor.

    În urma întâlnirilor de pe teren s-a descoperit că niciuna din indicațiile DRDP Timișoara sau a proiectantului care se ocupa de reabilitarea Drumului Național 76 (Aecom Inocsa SLU- Tecnic), nu au fost respectate. Mai mult decât atât, constructorul executa lucrările fără proiect și fără a avea o restricție de trafic aprobată. În continuare, proiectantul Sercotrans, și-a luat angajamentul de a colabora cu Aecom Inocsa și de a trimite un proiect modificat, pentru a corela cele două proiecte (rețeaua de canalizare cu reabilitarea DN 76). Colaborarea nu a mai avut loc, în schimb le-au „trântit” celor de la Aecom un proiect modificat, la fel de prost, deoarece nu corespundea indicațiilor inițiale. Aici intervine primul „De ce?”.

    Anii 2013-2014. Problemele semnalate persistă. Vinovații se fac că plouă și ignoră recomandările

    Au avut loc din nou întâlniri pe teren, unde s-a descoperit că distanța minimă pentru amplasarea conductelor de 6,5 metri nu a fost respectată, iar conductele și căminele de vizitare se aflau la mai puțin de 4 metri față de axul drumului. Deși i s-a pus în vederea respectarea indicațiior de amplasament, constructorul a mers mai departe cu lucrarea neaducând modificări. Modificări care se vor dovedi, în timp, a fi cruciale. Un an mai târziu, Primăria Hălmagiu a luat de „bună” lucrarea prost făcută și s-a acoperit cu: „Lucrarea a fost executată în conformitate cu Proiectul Tehnic realizat de Sercotrans”. Aici intervine al doilea „De ce?”.

    De ce Primăria Hălmagiu a ales să meargă mai departe cu o lucrare făcută prost, deși se știa că proiectul este unul prost din start, că proiectantul nu a colaborat cu Aecom (proiectantul care se ocupa de DN76) și că nu a adus modificări lucrării, conforme cu adresele emise de DRDP Timișoara?

    Procesul Verbal de Recepție pe care primarul, Adrian Țoca, spune că l-a încheiat cu Argotab, iar DRDP nu are „voie să îl vadă”

    Mai departe, lucrarea este executată, iar Primăria spune că a încheiat Procesul Verbal de Recepție, dar… din nou DRDP Timișoara este tratată ca o instituție regională de mâna a doua și nu este chemată la recepția lucrărilor finalizate. Deși asta era specificată clar în autorizația emisă din 2012. Aici intervine cel de-al treilea, dar nu ultimul, „De ce?” De ce Primăria nu a chemat nici un reprezentant al DRDP la recepția lucrărilor? Probabil că răspunsul se poate găsi tocmai într-unul din punctele autorizației emise de DRDP: „După terminarea lucrărilor autorizate în zona drumului național, beneficiarul  va solicita și confirmarea execuției calitative a lucrărilor, care se va face de către SDN Arad”– (n.r. SDN Arad reprezintă DRDP Timișoara). Văzând că Primăria Hălmagiu insistă să se facă „stăpână” peste lucrări executate prost și cu bani europeni, DRDP îi cere procesul verbal de recepție. Primăria pur și simplu, refuză să facă acest lucru. Ați ghicit „De ce”?

    Anul 2019. Rahatul iese la suprafață, la propriu, Reabilitarea DN 76 în pericol

    Reabilitarea drumului național 76 se execută la forță maximă. Asta până când se ajunge la Hălmagiu. Cupele excavatoarele au început să scoată din drum țevile de canalizare, în locuri (ne referim la adâncime), în care acestea nu trebuiau să se afle – conform proiectului. Aici explicăm faptul că aceste conducte au fost amplasate la adâncimi mult mai mici decât cele prevăzute în proiect – ceea ce ne duce cu gândul la faptul că s-au obținut bani frumoși săpându-se mai puțin… Datorită faptului că conductele nu sunt manșonate (în multe locuri), rahatul și apa menajeră ies la suprafață, totul pute în jur, muncitorii sunt nevoiți să se oprească și să lucreze doar pe mici sectoare de drum, unde conductele de canalizare nu le creează probleme. O întreagă lucrare riscă să rămână nefinalizată deoarece, așa după cum atenționase în trecut DRDP în mai multe rânduri, împreună cu proiectantul Aecom, lucrarea prost făcută de Argotab, proiectată de Sercotrans și recepționată de Primăria Hălmagiu are un impact negativ, ducând până la părăsirea șantierului de lucru.

    Iunie, 2019 – întâlnirile între factorii responsabili nu aduc nimic bun

    Au avut din nou întâlniri de lucru între factorii implicați în proiectul de reabilitare, însă se pare că nu se va rezolva nimic.

    DRDP Timișoara încearcă să găsească toate soluțiile tehnice și cere ajutorul primăriei să afle cine se face vinovat de nerespectarea indicațiilor din 2012, pentru remedirea situației. Ciudat însă, se lovește de un primar care adoptă o poziție nefavorabilă comunicării și rezolvării situației, ba chiar teribil de suspectă.

    Ca o mică paranteză, am cerut direct Inspectoratului de Stat în Construcții respectivul Proces Verbal de Recepție încheiat între Primăria Hălmagiu și constructorul Argotab. Răspunsul a fost unul năucitor: „…instituția noastră nu deține documentul la care faceți referire”.

    ISC și AFIR spun că documentul nu se află la ei și ne îndreaptă către Primăria Hălmagiu

     

    Quod erat demonstrandum

    Procesul Verbal de Recepție se pare că nu există sau cel puțin asta ne lasă să credem Primăria Hălmagiu. Am făcut o cerere în baza legii 544 prin care ceream acel proces verbal. Am și sunat la Primărie să vedem dacă au primit mail-ul. Au spus că l-au primit. Ei, au trecut și cele 30 de zile în care erau obligați, să ne înțelegem prin lege erau obligați, să ne răspundă. Nu am primit nimic așa că am pus mâna pe telefon și am sunat la Primărie. Nimic. L-am sunat pe primarul Adrian Țoca, iar acesta, pe lângă că ne-a tratat cu o ușoară ironie, a și dat un răspuns cât se poate de pueril: „Noi suntem mai speciali, noi nu lucrăm lunea. Am lucrat sâmbătă (Ha!Ha! – nota red.). Și Procesul Verbal vi l-am trimis pe mail așa cum ați cerut, probabil nu l-ați primit”. Cam așa răspundeam și noi, prin clasa a doua când încercam să ne absolvim de orice vină și găseam orice tertip să scăpăm de responsabilitate. I-am trimis încă o dată adresa de mail. A doua zi, după expirarea termenului legal de 30 de zile, am sunat înapoi la Primărie. Răpsunsul a fost unul năucitor. Secretara ne-a spus, și asta e prea din filme ca să inventăm, că: „Tehnicianul de mail este plecat în concediu, eu nu știu nimic deoarece noi nu lucrăm lunea…”. Tehnician… de mail… Am rămas efectiv afiș. A avut dreptate primarul, chiar sunt „speciali”. Dar de ce insistăm atât de mult cu acest proces verbal? Ce ar trebui să enunțe acest proces verbal?

    Acest proces verbal  ar trebui să explice Uniunii Europene ce s-a făcut cu banii pompați… De aceea spunem că ițele acestei probleme pot fi deslușite de autoritățile competente, în speță OLAF.

    Ca și executant, orice firmă are obligația să respecte un proiect. Nu poate executa o lucrare după cum o taie capul, așa că lucrările care nu respectă proiectul au un singur lucru care le mai rămâne de făcut: să se oprească până la găsirea unei soluții de a respecta proiectul. Din nou: găsirea unor soluții pentru a respecta proiectul, nu de a finaliza lucrările cu orice scop. Scopul este trecut acolo în proiect și acela trebuie urmărit.

    DRDP Timișoara, prin reprezentanții acesteia, nu doresc acest lucru (din motive logice, deoarece nu pot interveni peste un proiect fără să îl pună în pericol, deși acesta a fost făcut prost), iar în lipsa unor soluții găsite de comun acord cu Primăria, este probabil ca lucrările să stagneze, sau mai rău să se retragă de pe șantier.

    Din toată această problemă, de suferit vor avea de suferit cetățenii, iar ca și concluzie spunem așa: cineva trebuie să își asume lucrarea făcută, dar și recepționată, prost, să intervină din nou pe lucrare și să remedieze problema pentru a putea debloca derularea proiectului de reabilitare prezent.

    Dar, totuși, pe ce s-au dus atâtea milioane de euro? Sau… unde?

     

     

    Distribuie articolul

    Comentarii

    Scrie un comentariu

    7 + 8 =

    Redacția Special Arad își rezervă dreptul de a selecta și a modera comentariile în funcție de relevanța lor față de subiect. Comentariile care nu fac referire la subiectul prezentat nu vor fi aprobate. De asemenea, răspunderea juridică aparține autorului comentariului.

    Acest site folosește cookies. Prin navigarea pe acest site, vã exprimați acordul asupra folosirii lor. Am actualizat politicile în conformitate cu Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Detalii.