Arad. Probabil cea mai coruptă instituție publică din Arad, Spitalul Clinic Județean este, în fapt, o clinică la modul public privată, în care se sug bani în regim spitalicesc de urgență. Semănând a familie mafiotă și a grup organizat, aici pare a se fura și astfel se umilește contribuablilul… ca și cum tocmai a fost condamnat să își ispășească boala într-un lagăr de concentrare – și chiar nu e exagerată comparația (de explicații e plin Special Arad… și National Geografic). Am putea spune foarte ușor că se fură piramidal la Spitalul Județean, după cum urmează: de la cap se fură din bani europeni și direct de la Guvern se fură; de la administrația sultanatului se fură din proiecte și de la personalul angajat; personalul angajat fură  de la pacient… de unde dracu să mai fure și el dacă nu de la pacient?… că doar de aia s-a făcut doctor sau asistentă la privată și a dat o grămadă de bani să ajungă aici, plus ce probleme are acasă și e plin de datorii „ca veceul de hârtii”… cum ziceam când eram mici… De aia și dă-l dracului de Jurământ al lui Hipocrate… că nici nu știu dacă, pe bune, l-o fi rostit vreun absolvent în ultimele decenii… s-au dacă l-o fi rostit, o fi făcut-o beat… euforic sau singur-cuc… să nu-l audă nimeni… și nici atunci pe tot…  și l-o și uitat.
Ce mai?… un fel de pușcărie mexicană e Spitalul „Județean” Arad.
Pentru că „vrem mai mult!” – așa i-a educat Sultanul.

13.000 de lei: atâta i-au cerut „slujitorii în halate albe ai sănătății colective” aparținătorilor unui pensionar care a venit și el, săracul, cu un infarct miocardic, după o viață de cotizat la CAS… de-și făcea omul clinică particulară de banii ăia economisiți. „O sută două zeci și cinci de milioane de lei de lei vechi vă costă la domnul doctor cardiolog operația… la privat să știți că e mai scump… iar doctorul ăsta e bun, că vine de la Timișoara!” – le-a șoptit, pe hol, „șefa asistentă” aparținătorilor pacientului român… care nu se mai vedea scăpat de acolo… îngrozit de cloaca în care a intrat… Pe fața asistentei se citea, clar și fără loc de interpretări, că „13.000 rotund… că și noi, cu fetele, am bea o cafea, dacă tot vi-l îngrijim!”
S-au îngrozit oamenii: „de unde să scoți așa, brusc, 13.000 de lei… tu, care abia poți împărți 1500 pe lună?… Hai, că iau împrumut… facem o colectă… dar cum să coste LA STAT o operație atâta?! Cu om asigurat!” – au meditat ai noștri. „Nu vă supărați… ne mai consultăm… mai vedem… vă căutăm după ce dăm niște telefoane” – au pasat-o, urmare a meditației, pe „doamna”… Inutil să vă explic ce față a băgat asistenta…
Întâmplarea (fericită – dar finalurile fericite sunt rare în asemenea cazuri) face că au sunat unde trebuie, iar cine trebuie i-a sfătuit să meargă la Timișoara… adică la omologii… frații… se vede treaba, mai dotați cel puțin sufletește și, desigur, financiar. La Institutul Inimii de la Pădurea Verde s-a rezolvat gratuit. „Într-adevăr, a trebuit să așteptăm o săptămână cu tata… ca să ne vină rândul… că vin din toată țara la Timișoara… probabil singurul loc din vestul țării în care nu trebuie să plătești dacă ești asigurat. Nu ne-a costat nimic… nici măcar nu s-a pus problema de bani… iar tata e bine” – ne-au povestit niște surse chiar mai credibile și mai bine intenționate decât noi înșine… iar cum în materie de colecționat probe de corupție la Sultanatul Județean suntem deja bibliotecă, am zis că să nu lăsăm nici această nuvelă nepublicată… că e de primul raft.

Notă: Prețurile pentru operații diferă funcție de dificultate. Dar există preț și e imens!