Liverpool a câștigat finala UEFA Champions League disputată pe Wanda Metropolitano din Madrid contra unei alte echipe din Albion, Tottenham. Echilibrul a fost rupt încă din primele secunde ale jocului, cred că 27 de secunde, atunci când arbitrul Scomina a dictat un penalty – cam discutabil – la un henț în careu al lui Sissoko.

Mo Salah a executat după mai bine de un minut și Liverpool pornea finala în avantaj de un gol după ce egipteanul l-a învins pe Lloris. După acest moment, jocul a fost foarte șters. Părea un joc de mijlocul clasamentului din Premier League dintre Watford și West Ham. Fizic și cam atât.

Cea mai frumoasă fază a primei reprize s-a petrecut atunci când o blondă aproape superbă – mai ales din punct de vedere al formelor – a sprintat pe teren, fiind urmărită îndeaproape de doi stewarzi care salivau… Van Dijk a părut impasibil. Nici măcar nu s-a uitat spre ea. Nici măcar Klopp nu a prevăzut o asemenea surpriză, astfel că vopluptoasa blondă a rămas nemarcată…

Tottenham a tot pedalat spre careul „cormoranilor”, dar bicicleta lui Pocchetino a părut a avea defect mecanismul de schimbare a vitezelor. Kane a fost inexistent, Eriksen părea că are interdicție în zona careului, iar Son era ca un copil mic pierdut de părinți în Obor. Era singur și striga într-una…

Klopp a câștigat meciul contra lui Pocchetino și pentru că și-a permis luxul de a se apăra, dar și pentru că a ieșit mult mai copt după trei finale pierdute în șase ani. Dacă în precedentele finale echipele sale erau debordante și au jucat fotbal, în această seară Liverpool părea că s-a uitat toată săptămâna la lecțiile de „catenaccio” ale lui Helenio Herrera. Ce trecea de Matip sau Van Dijk era rezolvat de Allison Beker, portarul care a făcut diferența în această finală, după ce anul trecut tot un portar a făcut diferența în finala UCL, Karius. Atunci a fost pe minus pentru Liverpool.

Klopp a fost, din nou, atins de geniu. A mers încă de la început pe „clasici”, adică pe titularii de drept. Firmino era titular, Wijnaldum și-a reluat locul în linia mediană în locul lui Milner, Robertson era la locul său, în stânga, altfel spus, echipa de bază. Apoi, l-a trimis pe Origi în teren chiar în locul lui Firmino. Dacă nu vedeam echipa de start sau schimbarea din minutul 58 nici nu aș fi știut că brazilianul a jucat. Iar Divock Origi, cel care a marcat două goluri Barcelonei, a marcat golul izbăvitor în ultimele minute ale meciului, mai precis în 87.

Pocchetino nu a fost prea inspirat. A așteptat mult de la Kane, dar degeaba, pentru că atacantul englez nu a mai jucat de vreo două luni. Delle Ali era și el bezmetic , Winks a părut mereu surprins de faptul că joacă o asemenea finală, iar Sissoko nu știa care-i e treaba, să tragă la poartă sau să recupereze mingi la jumătatea terenului. Cu câțiva jucători complet ieșiți din formă sau marcați de importanța jocului, antrenorul argentinian a întârziat foarte mult introducerea talismanului său de la Amsterdam, Lucas Moura. Brazilianul a evoluat în ultimele 25 de minute și a ratat două dintre cele mai mari ocazii ale lui Spurs. Poate dacă îl introducea la pauză, Moura avea măcar patru situații și cine știe…?

S-a terminat 2-0, iar Liverpool câştigă a şasea Ligă a Campionilor din istorie. De partea cealaltă, Tottenham a atins cea mai bună performanţă din istoria clubului, prin calificarea în ultimul act al celei mai importante competiţii europene.

Acum nu putem spune decât: jos clopul! Jurgen Klopp merită acest trofeu, la fel cum merită și Liverpool. A fost o finală între două echipe care în toamnă s-au calificat la fotografie din grupe. Apoi, Tottenham a demolat pe Borussia Dortmund și a fost dusă de providență în ultimul act după dublele cu City și cu Ajax.

În schimb, Liverpool a defilat. A zdrobit pe Bayern la Munchen, a trecut peste Porto parcă fără să transpire, iar în dubla cu Barcelona a fost mai bună decât echipa din Catalunia chiar și când a pierdut cu 3-0 pe Camp Nou. Probabil, Liverpool a câștigat actuala ediție a UEFA Champions League încă de la golul lui Origi la cornerul executat de Arnold…

Din punct de vedere al spectacolului, finala a fost cel puțin modestă. Nu țin minte să fi văzut un meci atât de șters la acest nivel de la Steaua – Barcelona, sau PSV cu Benfica, în 1988… Dar alea au fost fără goluri, cu diferențiere la penalty-uri. Noroc cu Duckadam 😉

Rămânem totuși cu amintirea unei ediții de vis a UEFA Champions League.

Tottenham – Liverpool 0-2 (0-1)

Tottenham: Lloris – Trippier, Alderweireld, Vertonghen, Rose – Sissoko (Dier 74), Winks (Lucas 66) – Alli, Eriksen, Son – Kane

Rezerve: Vorm, Gazzaniga, Sanchez, Lamela, Wanyama, Walker-Peters, Llorente, Foyth, Aurier, Davies

Liverpool: Alisson – Alexander-Arnold, Matip, Van Dijk, Robertson – Henderson, Fabinho, Wijnaldum (Milner 62) – Salah, Firmino (Origi 58), Mane

Rezerve: Mignolet, Kelleher, Lovren, Gomez, Sturridge, Moreno, Lallana, Oxlade-Chamberlain, Shaqiri, Brewster