Interviu Special Arad: în contextul frământărilor din Liceul Național de Informatică din Arad, directorul Maria Pașcalău ni s-a confesat
Vizita noastră la Liceul Național de Informatică din Arad a fost una de urgență, dorind să stăm de vorbă cu Maria Pașcalău, cea pentru care toți profesorii, părinții și elevii școlii și-au unit forțele pentru a-și arăta susținerea acesteia în calitate de director. Știam că protestul împotriva plecării directoarei – conform noilor prevederi din învățământ – este unul întemeiat datorită profesionalismului, demnității și dedicării, cele trei cuvinte magice care definesc omul de școală Maria Pașcalău.
Maria Pașcalău a fost între 1997-2001 inspector general al IȘJ Arad, din 2004 a ocupat funcția de director al Școlii Generale nr.5. Atunci când a devenit director, Gen.5 avea în jur de 500 elevi, după care numărul de elevi înscriși a crescut de la an la an, iar în 2015 a ajuns la aproximativ 1080 de elevi. De anul acesta, în urma avizului IȘJ, Școala Gimnazială nr. 5 Arad s-a unit cu Liceul Tehnologic „Iuliu Maniu” Arad, rezultând Liceul Național de Informatică, unde învață, la ora actuală, 1485 de elevi, în 54 de clase.
Am ajuns în școală în timpul orelor. Pentru a intra, am fost mai întâi legitimată de portar, care mi-a trecut datele cărții de identitate într-un registru. Apoi m-a condus înspre biroul doamnei Pașcalău. Urmându-l, n-am putut să nu sesizez că Liceul de Informatică efectiv strălucește și atmosfera de pe coridoare este exact așa cum ar trebui să fie în orice unitate de învățământ care se respectă: liniște totală, toți elevii în clase, atenți la ore.
Ajungând în biroul directorului, doamna Pașcalău a fost inițial reținută să discute despre protestele și petiția lansate în mediul public arădean, iar asta pentru că, mi-am dat repede seama, nu este genul de om care să-și dorească „ofrande”. M-a poftit să iau loc și a preferat să-mi povestească despre activitățile pe care le-a desfășurat de-a lungul timpului. Mi-a arătat pe televizor câteva părți din școală, captate de camerele de supraveghere, mi-a arătat harta școlii, aflată la ea pe birou, explicând că la ora actuală mai există o secțiune de șantier, la etajul I și că își dorește ca totul să fie finalizat cât mai repede. Mi-a explicat că pentru ea cel mai important lucru este să știe că a făcut tot posibilul să ofere elevilor cele mai bune condiții de învățare.
„Crezul meu este elevul. Niciodată nu am făcut ceva pentru că am căutat laude, ci am vrut să transform școala într-o oază de normalitate, actualitate, modernitate…”, a spus Maria Pașcalău, oferindu-mi nenumărate exemple prin care a reușit să-și ducă la bun sfârșit țelul. A adus școala la standarde europene, a trimis elevii și cadrele didactice, de mai multe ori, prin diferite programe, în străinătate, iar ea a ținut neapărat să participe la un program desfășurat în Finlanda. Mi-a mărturisit că sistemul finlandez de învățământ este cel pe care l-a folosit drept model.
Indiferent de dificultățile care au apărut pe drum, planul ei principal a fost întotdeauna confortul elevului. Tocmai de aceea, înainte de fuziunea celor două instituții de învățământ, a reușit să scape de orele ținute după-masa, mutând unele clase de gimnaziu în aripa dinspre str. Ineu a Liceului Tehnologic „Iuliu Maniu”, iar asta printr-o bună colaborare cu conducerea școlii respective.
„Întotdeauna am fost un om al echipei. Am ținut neapărat să fiu în același birou cu cei doi directori adjuncți. Nu aș fi putut concepe ca eu să am un birou separat. În fiecare zi discutăm, ne sfătuim, planificăm…”, mi-a spus, după care mi-a arătat un dosar plin până la refuz, pe a cărei copertă era scris „Vara 2016”. „Știu totul ce este în acest dosar, pe de rost. Nici nu s-ar putea altfel, dacă vrei să faci ceva bine (…). Niciodată nu m-a oprit nimeni să-mi duc la bun sfârșit proiectele. Întotdeauna am avut parte de toată susținerea și din partea primăriei și din partea inspectoratului școlar.”
Cât despre Liceul de Informatică… este conștientă că a fost un proiect dificil, dar care a putut fi realizat datorită muncii în echipă. „Înainte de deschiderea anului școlar, toată lumea, indiferent că era profesor, director, a pus mâna pe mop (…). Credeți că mi-a plăcut? Dar a fost ceva ce trebuia făcut, ca atunci când s-a deschis școala totul să fie perfect”.
Da, perfecționism. Acesta este cuvântul care o definește pe Maria Pașcalău, iar toți cei care o cunosc, fie ei elevi, profesori, părinți sau chiar colegii din redacție, știu asta. Cu toate acestea, ea ni s-a descris ca fiind „un om extrem de incomod”, asta pentru că se străduiește să fie întotdeauna corectă, chiar dacă uneori asta poate deranja. A ținut să sublinieze cât de important este respectul în școală, spunându-ne că are mereu în gând respectul care i l-au oferit profesorii atunci când era elevă. „Este de datoria noastră să oferim tot ceea ce am avut noi mai bun și generațiilor care vin”.
În legătură cu situația imposibilității de a participa la concursul pentru confirmarea postului de director, ne-a spus că nici nu s-ar fi pus problema să nu participe. Maria Pașcalău s-a prezentat, fără să o împingă nimeni de la spate, la absolut toate concursurile organizate de-a lungul timpului, luându-le cu brio. „Eu verific în fiecare zi tot ce apare nou, atât pe site-ul ISJ, cât și pe cel al Ministerului. Vreau mereu să fiu informată. Metodologia de examen s-a publicat pe site-ul ministerului în 12 septembrie și se stipula că până în 13 septembrie trebuiau să se depună dosarele de concurs. Noi încă nu aveam întocmit consiliul profesoral… Deci eram deja în afară (…). Eu am trimis o scrisoare oficială Ministrului Educației prin care am explicat situația. Vom vedea ce va fi”.
Maria Pașcalău ne-a spus că nu ocupă această funcție din dorința de preamărire. Fiind pe post de atâți ani, putea să se oprească demult. Nu a făcut-o căci ceva din ea o îndeamnă mereu să se zbată să ridice școala la un nivel superior, chiar dacă asta a însemnat adesea să-și neglijeze viața personală.
„Singurul lucru de care mă tem dacă nu voi mai fi aici, e că există posibilitatea să se aleagă praful și pulberea de acest proiect”, a spus aceasta.
Comentariile portalului
Pentru ca doamna avocat pretinde ca stie cunoaste cu ce se mananca arhitectura, dedic cateva randuri atat ei cat si Asociatiei: 1. Daca vorbim de tesut urban este simplu de observat (...)
Sa vedem in urmatoarele saptamani ce am pierdut. Sigur nimic.
Sala de dans la etaj? V-ati tampit? Asa era si in fabrica de masini???