Diferența esențială dintre vizitele liderilor comuniști și ai celor din lumea capitalistă este doar frecvența lor. Țelul este identic în ambele cazuri: aburirea maselor, a prostimii, cum ziceau comuniștii, a pulimii, cum zic cei de azi.

Ceaușescu făcea vizite în continuu, țara era mare, dar era și biroul de lucru al președintelui, iar alegerile erau măsluite, aceste vizite având tocmai rolul să se vadă cine este șeful, indiferent de alegerile câștigate cu 99,9 la sută din cinci în cinci ani.

Mai nou, imitând stângace democrațiile consolidate din occident, vizitele de la noi au rol electoral strict, înmulțindu-se în perioada premergătoare alegerilor, mai ales atunci când un lider local, aflat în relații bune cu centrul, are nevoie de niscaiva imagine în plus, de ceva asigurări că acolo sus cineva îl iubește și îi sare în ajutor la nevoie.

Cunoscătorii susțin că liderul de la Arad se are bine cu Ludovic Orban, așa încât pogorârea acestuia în oraș în timp ce UTA juca la Constanța primul său meci în prima ligă, este un gest amical evident de care Gheorghe Falcă nu avea parte dacă prim-ministru era, de exemplu, Siegfried Mureșan.

Privite din acest punct de vedere, promisiunile întârziate, de aceea cu atât mai flamboaiante, ale unui prim-ministru tocmai amenințat de o moțiune de cenzură nu-l obligă la nimic, sunt apă de ploaie sau frecție la un picior de lemn, ca să folosim termenii cu care se discută în ședințele de guvern ale Domnului Ludovic Orban.

Și chiar dacă arădenii erau atenți la ce se întâmplă în Constanța, nu se pune, în fond UTA poate fi atașată realizărilor celui care face și drege în continuare la Arad, contraatacul cu Orban viza marile nerealizări pe care concurența, că adversari nu avem cum să le spunem, le tot bagă în față în această campanie electorală cu masca pe figură. E vorba înainte de toate de Cetate și lucrările de la centură, priorități care zac în glodul promisiunilor de peste 20 de ani.

Asta ca să nu mai vorbim de sănătate, domeniu care a dat anul acesta un cetățean de onoare și o gaură imensă în buget orașului.

Este drept, să nu fim cârcotași, în cele din urmă a fost făcut cetățean de onoare și scriitorul Gheorghe Schwartz. Și cu toate acestea gaura din buget a rămas…

Revenind la milioanele promise de Domnul Ludovic Orban – nu-i putem spune doar simplu Orban, să nu se confunde – ele sunt exact ce sunt: promisiuni electorale care există doar până când liberalii lui Falcă câștigă prin Bibarț primăria, iar prin Cionca Consiliul Județean.

Iar dacă moțiunea de cenzură a PSD-ului trece nici până atunci. Indiferent cine va fi prim-ministru după Domnul Ludovic, va uita de promisiunile Domnului Orban, noa, uite, că am făcut-o, cât ai zice mască.

Nemaivorbind de faptul că dacă era nițel mai atent, Domnul Ludovic Orban putea observa pe ce va da banii dacă va ajunge în situația să le dea vreodată.

Adunați în incinta Colegiului Moise Nicoară, nu de mult renovată de la cap la coadă – măr rog, unii susțin că mai mult pe la coadă – de firma deja celebră pe aici Tehnodomus, organizatorii, încrezători în aparență și în atenția plictisită a fanilor, nu au fost destul de atenți la detaliu, în imagini strecurându-se mărturii ale lucrului bine făcut, crăpături, reparații ulterioare, vopsea căzută și alte asemenea amănunte nesemnificative în campanie electorală.

Asta este, nimic nu ține la infinit, iar Tehnodomus e o firmă grăbită, are atâtea comenzi încât nu mai prididește, uite, a început la teatru, lucrează la pod, merge la Ineu la cetate, nu poți să le faci pe toate. Si la timp și bine.

Noroc că nici nu se pune problema, toate astea, Cetatea, centura, sănătatea și alte cele sunt doar pe hârtie, așa cum au fost în ultimele decenii tot timpul, e vremea promisiunilor, termenele de predare nu există și chiar dacă ar exista pot fi prelungite cu ani, așa cum se întâmplă și la Stadionul UTA-ei, acolo unde s-a omologat să se joace fără spectatori deocamdată.

Noroc cu pandemia, putem da vina pe ea, ce era dacă nu era pandemie, stadionul nu putea fi omologat încă.

Și ca totul să fie clar, Domnul Ludovic Orban cu masca pe figură a vizitat obiectivul din Arad pe care nici Ceausescu nu-l scăpa la nicio vizită, Uzinele de Vagoane, Astra mai nou, acolo unde a ținut și o cuvântare tot așa, imitând ilustrul predecesor, nimic concret, doar lozinci, dar ce ai putea spune concret într-o campanie electorală, amenințat de o moțiune de cenzură și de un congres PSD care ți-a și arătat cu cine vor să te înlocuiască.

Nemaivorbind de faptul că cel pentru care ai venit la Arad, să-l ajuți, să-l scoți cumva din rahat, se poartă de parcă ar fi peste tine, superb și superior, nici masca nu o poartă doar așa într-o doară, de parcă s-ar crede un fel de Donald al Aradului.

Nu rățoiul, deși cam tot pe acolo: un fel de Trump….