Ar fi neserios și rupt de realitățile din Arad să începem cronica săptămânii trecute cu articolul ex-primarului „tranvaielor” pe căile lor de „rurare” despre Paul Goma, apărut în blogul său de pe Adevărul.

În fond asta e treaba lor, a europarlamentarului și a celor de la Adevărul. Mai precis a celor care cred că fostul primar de Arad și actualul europarlamentar ar avea ceva de spus demn de interes și nespus până acum despre Paul Goma.

Noi să revenim mai bine aici, pe malul drept al Mureșului curgând în forma de Omega în jurul cetății, nu de alta, dar găsim și pe aici urme ale inteligenței proverbiale ale omului de asemenea proverbial.

În plină isterie pandemică, omul nostru ne oferă o soluție.

O găsim, desigur – cum altfel în pandemie? – pe contul său FB, sub forma unei postări omagiale în care mulțumește unor tineri întreprinzători anonimi pentru nemaipomenitul tunel dezinfectat – corectat ulterior în dezinfectant – dăruit în stare de prototip secției din Grădiște a spitalului, devenit acum locul unde sunt tratați cei bolnavi de covid.

Tunelul, așa cum se poate vedea, este de fapt un fel de poartă de trecere și de control de pe aeroporturi, numa că ăsta dă cu soluție și cu raze ultraviolete. Cu amândouă sau doar cu una, nu știm, probabil depinde de caz și de necesități.

Ceea ce știm este că nicăieri în lume nu se dă în folosință medicală un aparat în stare de prototip, netestat, neomologat. Iar acest „tunel dezinfectat” a fost realizat în doua zile și „dăruit” mărinimos spitalului.

Pe de altă parte dacă ai fost primar 15 ani la Arad, ești inginer de drumuri și ai și un doctorat în comunicare, este foarte posibil să crezi că poarta este tunelul iar tunelul dezinfectat te dezinfectează în câteva secunde de un virus care poate trăi și 3 zile pe majoritatea suprafețelor.

Multe devin posibile astfel. Mai ales dacă în continuare nimic nu mișcă în oraș și în județ fără aprobarea și voința ta.

Este, de exemplu, posibil ca după ce o lună nu a fost niciunul într-o săptămâna să apară trei – rețineți trei! – aparate de testat coronavirusul în Arad. Unul de 50 de mii de euro (Lions), altul fără preț deocamdată, iar al treilea de 150 de mii de euro (Vodafone, prin Cetatea Voluntarilor).

Nu ne legăm acum de diferențele de preț semnificative, există instituții în țara asta care exact cu asta se ocupă sau ar trebui să se ocupe, remarcăm doar în fugă goana după glorie a celor de la Cetatea Voluntarilor, foarte apropiați de puterea în vârful căreia tronează blogger-ul de la Adevărul. Atât de tare doreau să iasă primii încât nu mai făceau diferența dintre testarea aparatului și testele biologice care se vor face cu aparatul, astfel încât de miercuri numărăm testele făcute și nu ne iese nicicum la socoteală.

Firesc, în fond una e socoteala în târg și cu totul alta socoteala noastră după care avem de-a face cu oameni ne sau chiar subcalificați care înlocuiesc priceperea, urmându-l neabătut pe șeful lor simbolic și nu numai, cu obrăznicia și agresivitatea țopârlanului și țopârlanei, desigur.

Impostura și prostia publică din Arad a culminat săptămâna trecută chiar cu interviul luat de cineva, un alt medic, probabil, doctorului Nini, mai nou șef în Grădiște. Cu alte cuvinte nepriceperea este atât de mare încât nu au curajul să se pună nici măcar în fața presei prietene și obediente, darămite în fața celor câtorva jurnaliști adevărați din Arad.

Ei centrează, ei dau cu capul, ei apără, după modelul brevetat la Arad de blogger-ul ex-primar și europarlamentar specialist în Paul Goma, așa că domnul doctor Nini îi poate răspunde domnului doctor care îl întreabă: Așa-i!

Și dacă tot am ajuns la jurnalismul doctor în comunicare, ia să vedem noi și ce a fost bun în Arad în săptămâna care a trecut.

Și ca să nu vă ținem cu sufletul la gura, să vă spunem ca da, am văzut și doctori ca lumea, specialiști la locul lor, oameni care fac exact la ce se pricep și nu se dau rotunzi pentru asta.

Două nume ne vin la repezeală, suntem siguri că sunt și alții, dar nu i-am descoperit încă: e vorba de doctorii Domșa și Wiener, funcțiile contează mai puțin.

Nu putem trece dacă chiar suntem jurnaliști independenți nici pe lângă gestul Domnului Deznan în tandem cu Domnul Seculici.

Cu atât mai mult cu cât după primele gesturi normale, treaba cu spitalul de campanie de la Expo pare să fi intrat pe poteca arhicunoscută la Arad: nu, Dom’le, nu-mi spun mie alții ce este bine, să stea la coadă, să-și aștepte rândul și dacă-mi convine mai văd eu cum și când și pentru cât.

Din câte se pare, după entuziasmul de la început ideea spitalului de campanie de la Expo s-a împotmolit, cum era de altfel de așteptat, în mlaștina imposturii politicianiste arădene, o realitate pe care, dacă ar mai trăi, numitul Paul Goma l-ar califica cam așa cum a făcut-o într-un interviu din 1977, luat prin telefon, la Vocea Americii.

Întrebat fiind dacă este adevărat că vede lucrurile din România în culori prea negative, a răspuns: nu, nu prea negative, le văd în negru.