Încetinitorul de particule – Săptămâna arădeană între shit și rahat. Dumneavoastră nu vă miroase?

    de E. Nola | 30 august 2021, 9:54 AM | Încetinitorul de particule | Topic special

    13

    Iată, am trecut și de ultima săptămână de August.
    Cea în care citiți aceste rânduri intră deja în Septembrie, ceea ce, orice ați gândi și zice, este altă treabă. Berzele au plecat, cuiburile au rămas goale, fiindcă toamna se numără bobocii. Începe activitatea, după săptămâni întregi de dolce farniente în lume și în viață. Începe școala, se organizează conferințe și congrese în așteptarea valului patru și a variantei Delta. Ghiță al nostru pleacă la Bruxelles cu avionul. Asta e, dacă a scăpat berzele…

    Ei, având toate acestea și multe altele în vedere, am zis să fac o sinteză a verii și a începutului de toamnă, așa cum se văd lucrurile la și de la Arad. Vara oricum nu se mai întoarce, iar cei care nu vor să se vaccineze, nu se vor vaccina, asta este, de unde nu este nici Dumnezeu nu cere.

    Am zis să mă iau după nas și fler, să pornesc de la mirosuri.

    Chiar dacă pare fără importanță, mirosul este foarte important în viața omului. Gândiți-vă că o adiere neplăcută poate zdruncina o iubire care a pornit promițător. Nu prea le avem cu astea subliminale, adică alea care acționează și ne direcționează fără să ne dăm seama. Reacționăm doar la lucruri evidente, de văzul lumii, în fond vederea rămâne simțul nostru cel mai folosit. Poate de aceea postează primul om doar fotografii zâmbitoare până la urechi de o vreme, indiferent de mirosurile care îl înconjoară.
    Pe Facebook nu miroase.

    Ajunși aici, trebuie totuși să precizăm că sunt mirosuri și mirosuri. Plăcute și neplăcute. Cele din urmă de fapt sunt putori în românește. Să le luăm pe rând în funcție de zona, domeniul în care se manifestă.

    În oraș, pur și simplu.

    Aici lucrurile sunt clare. E vorba de stația de epurare. Fenomenul se manifestă mai intens în zona de lângă și în anumite perioade. Din câte am înțeles acum suntem într-o perioadă dintr-aceasta. Dar care nu va ține până la infinit, noroc cu vremea și cu procesul tehnologic. Precum se știe, mirosurile devin putori în urma unor procese tehnologice ratate. Nu e mare lucru, fiecare dintre noi a mâncat fasole și își dă seama de diferența dintre procesul tehnologic organic care se derulează în noi după fasole și cel care funcționează atunci când îngurgităm miere și bezele.

    Ar mai fi și canalizarea, strict legată de aceste procese. Noroc că și aici fenomenele sunt mai intense vara, iar, cum v-am spus de la început, tocmai a venit toamna.

    În politica locală.

    Din nefericire, putorile de aici nu țin de anotimp și nu devin mai intense în sezonul de vară. Dimpotrivă, acum, la început de toamnă ne putem aștepta la o intensificare. Urmează alegerile de la vârful PNL, moțiuni de cenzură, pregătirea bugetelor pentru anul următor, procese care în politică pot avea efectul unei iahnii de fasole ca lumea. Pe de altă parte în politică miroase urât mai tot timpul. Asta ca să nu spunem că pute.

    Uite, de exemplu, aici la noi rămâne să vedem cine cu cine se adună în jurul ciolanului, cum și de ce. Normal că omul nostru de la Bruxelles rămâne să aprindă focul de sub ceaun, așteptând să vadă cine strâmbă din nas. Ei, și aici e aici.

    Oricum, să reținem: cu toate acestea bășina politică a săptămânii vine de la Cermei, nu de la Arad. De acolo unde în săptămâna trecută s-a înființat filiala locală AUR. Până aici nimic deosebit, treaba începe să pută doar când afli că omul de la centru, deputat de Arad, care a onorat evenimentul se numește Vasile (Laszlo, adică) Nagy.

    În economie și cultură.

    În economie mai treacă-meargă. Chiar dacă Aradul nu mai este ceea ce a fost decenii la rândul, un centru agroindustrial de primă mărime, treburile se mai mișcă cât de cât. Întreprinzătorii locali se dau de ceasul morții, omul de rând se duce în străinătate. Nu de alta, dar acolo nu miroase atât de tare.

    Este drept, nu am reușit să atragem Skoda, atâta bai să fie, la nu moment dat vor veni cu toții. Numa’ să simtă miros de afacere!

    Problema cea mare e în cultură și în entertainment, ca să ne exprimăm oarecum pe înțelesul celor de la centrele de cultură.
    Orașul e copleșit de zilele sale orchestrate de Bibi et co, nu mai are ochi de altceva. Nici urechi și cu atât mai puțin nas. Zilele Aradului, având în vedere că țin de două săptămâni și vor mai ține, din cauză de vreme nefavorabilă, încă una, reprezintă un adevărat simptom de toamnă arădeană.

    Știți cum e: se coc fructele, se fac strugurii, dacă nu ai grijă și exagerezi, te poate apuca foarte ușor o diaree. Un proces din ăla tehnologic puturos despre care nu poci știi când începe și când se termină. Exact ca Zilele Aradului.

    Și fiind prins în diareea asta, nu mai ai ochi, vreme și stare de altceva. Habar n-ai de Praznicul de pită nouă de la Pecica, de evenimentele culturale de la Ineu, iar de concertul de la Sinagogă, nici vorbă. Ce expoziții, ce spectacole, ce avanpremieră când ai de toate pe bulevard și în Parcul Eminescu?

    Și ce-i dacă pute?
    Unde se taie pomul, mai sar și așchii…
    Sau nu-ți plac micii?

    Distribuie articolul

    Comentarii

    1. Au trecut concediile… Nu stiu daca ati prins un concediu anul asta, dar mirosul sigur l-ati cam pierdut. De umor nu mai zic, ca atunci cand rasul e fortat se numeste… ranjet :) Acum, stim cu totii ca nu va place Bibi! Nicio problema, nu sunteti singurul. Stim ca nu va place PNL-ul. Nici asta nu-i o problema și nici la capitolul asta nu sunteti singurul. De Falca nu mai zic, ca la el se pune problema cine il mai place (nefortat de membralitati de partid și interese de acelasi gen!). Ca pica greu la ficat si faptul ca un Laszlo Nagy cauta AUR, e de inteles, dar vremea idealistilor a cam trecut… Ceea ce ma distreaza, efectiv, la dvs. e ca sunteti exact ca in replica aceea a unui copil, care spune: ”Nu-mi place spanacul, și chiar daca mi-ar place, nu l-as putea manca fiindca nu pot sa-l sufar”. V-as sugera sa mai ascultati din cand in cand si ”Wonderful world” a lui Louis Armstrong, măcar ”C’est la vie” a celor de la Emerson, [email protected], nu doar ”Dark side of the moon” al Pink Floyd-ului, poate mai prindeti putina culoare in obraji si putin optimism in vene! Si iesiti odata din acea ”White room” a celor de la Cream! Nu de alta, dar o fi incepand sezonul muraturilor, insa oamenii le prefera sub forma vegetala, nu… umana, ca de alea nu duce lipsa… De ce sa imbatraniti neaparat ca un Scrooge? Nici macar n-ar fi original…

      0 voturi
      +1
      -1
      • Mersi de sfaturi.
        Chiar am nevoie, mai ales acum când cu toții se cam ocupă cu asta și nu mai știu de cine să ascult.
        Titlurile pe care mi le-ați recomandat le știu și le ascult de dinainte ca Dumneavoastră să vă fi născut, ba, aș putea completa cu alte titluri în același registru pentru plăcerea DVS. Dar mă rețin, fiindcă îmi dau seama că pentru Dumneavoastră, dacă spune altcineva ceea ce ați fi putut spune DVS, nu mai e o plăcere…
        Iar dacă tot ați făcut o comparație cu un copil, îmi permit și eu: mie îmi aduceți aminte de cela care după ce a primit un cadou după care tânjea de mult, se pleoștește și întreabă: dar roșu nu era?

        +1 voturi
        +1
        -1
        • Chiar sunteti sigur ca piesele recomandate le-ati ascultat inainte sa ma fi nascut eu? Ma tem ca iar ati dat un rateu cu presupunerea asta, chiar daca afirmatia dvs. suna mai mult a ”momeala”. Despre alte titluri, ma tem ca nu ati ascultat cat am ascultat eu (si o spun, sincer, cu toata modestia!). Ati fi surprins sa va vedeti surclasat la capitolul acesta! Cat despre ”dacă spune altcineva ceea ce ați fi putut spune DVS, nu mai e o plăcere”, doua observatii: v-ati descris perfect si, daca e vorba de titluri, nu e nevoie, caci de la Bobby Darin – Dream lover sau The Drifters – Up on the roof , pana la albumul Christmas – Jethro Tull sau Drem Theater – A View from the Top of the World, nu prea vad ce mi-ar lipsi si ati putea sa completati… Incetati sa va credeti ”simply the best”, ca doar stiti ca ala e unul singur :)

          0 voturi
          +1
          -1
          • Doar atât?
            Păi înseamnă că sunteți cam la început în profilarea culturii muzicale, chiar și în forma ei pop. Încercați și Kate Bush – nu de altceva, dar a descoperit-o Gilmour – după care vă mai pot oferi și alte nume.
            După care vom putea trece la muzica adevărată…dacă vă țin brăcinarele…

            0 voturi
            +1
            -1
    2. Chiar ma faceti sa rad… Si, cu pofta, nu oricum! De fapt, cred ca si daca as deschide un subiect pe tema dinastiei Xia (sa zicem) tot v-ati crede ”the best”. Nu e rau sa ai mare incredere in tine, dar exista riscul sa devii… increzut! Ceea ce tocmai va straduiti sa-mi demonstrati :) Repet, chiar ati dat-o in bara rau de tot la capitolul muzica. V-as spune mai multe, dar n-am veleitati de Don Quijote Va spun doar ca intre primele piese pe care le-am ascultat in anii copilariei a fost I’m a man, a lui Bo Diddley . Pana la Kate Bush (de la colaborarile ei – scurte – cu Peter Gabriel – al carui concert de la Milano, prin 2003, daca nu ma insel, l-am vazut si ascultat live), e cale lunga…
      Chiar m-ati facut sa rad copios, dar… asta e! Cred ca voi renunta; nu mi-am dat seama ca sunteti… domnul ”stie tot”
      Inca mai rad…

      --1 voturi
      +1
      -1
      • Și atunci de ce vă tot luptați cu moara de vânt numită E Nola?
        Sau e vorba de un schimb de personaje: Sancho Panza în loc de Don Quijote?
        Ah, live, ziceți? Da nu vă bateți cu pumnul în piept, așa-i?
        Sunteți un modest, ce să zic…
        Deci: începeți totuși cu Scott Joplin și Bessie Smith. Nu de alta, dar pe ei sigur nu i-ați prins live…

        0 voturi
        +1
        -1
        • Inca de la inceput v-am mentionat ca sunt sincer si va spun cu toata modestia ceea ce va spun. Daca argumentele cu care am incercat sa va conving ca nu s-a intalnit (macar aici, dar greu va e sa admiteti, domnule super modest!) profesorul cu novicele, le considerati ”bataie cu caramida in piept”, atunci ce sa mai zic? Nimic! Poate doar sa admit ca pe regele David nu l-am prins cantand la harpă (acordata in alamot si seminit – daca ati auzit de asa ceva!). Asta ca sa aveti o satisfactie inainte de culcare…

          --1 voturi
          +1
          -1

    Scrie un comentariu

    1 + 4 =

    Redacția Special Arad își rezervă dreptul de a selecta și a modera comentariile în funcție de relevanța lor față de subiect. Comentariile care nu fac referire la subiectul prezentat nu vor fi aprobate. De asemenea, răspunderea juridică aparține autorului comentariului.

    Acest site folosește cookies. Prin navigarea pe acest site, vã exprimați acordul asupra folosirii lor. Am actualizat politicile în conformitate cu Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Detalii.