Încetinitorul de particule: Impostura în învățământ, apropo la retragerea lui Riviș Tipei

    de E. Nola | 12 septembrie 2016, 8:38 AM | Încetinitorul de particule | Recomandările editorilor

    6

    Pentru că am participat la nenumărate deschideri festive de an nou școlar nu doar ca elev sau student, ci și în calitatea mea de „cadavru didactic”, mi-am zis să nu mă alătur aici și acum corului de sentimentali optimiști incurabili, nici celor care își vor scrie textele festive pentru această ocazie pentru că ține de fișa postului, să încerc ceva mai adevărat, ceva care nu se ascunde după degetele ipocriziei de serviciu.

    Vom începe, așadar, un nou an școlar într-un sistem în colaps, scârțâind din toate încheieturile, cele mai multe dintre ele putrezite încă din anii socialismului biruitor. Asistăm neputinciosi la o degradare accentuată pe toate planurile: numărul școlilor rebotezate în colegii naționale este în continuă creștere, cel al elevilor scade, iar ca un rezultat neașteptat, crește și numărul universităților și al studenților.

    Este un proces asemănător proliferării celulelor bolnave, un cancer de sistem despre care știe toată lumea, dar, în afară de chimioterapii locale, nimeni nu face nimic. Nici vorbă de schimbarea condițiilor care duc la îmbolnăvire, nicio speranță pentru o intervenție decisivă și hotărâtă.

    658x0_untitled-1

    Proliferarea imposturii e de neoprit; examenele nu sunt de mult examene, ci gesturi de bunăvoință sau corupție, profesorii n-au curaj să dea note mici, de lăsat corigenți nici nu poate fi vorba, elevii, holbându-se doar la ecranele gadgeturilor lor digitale, având o singura grijă: să aibă dreptul să folosească telefonul mobil și la școală și, de ce nu, la chestiile alea penibile cărora în lipsă de alt termen li se spune în continuare examene.

    Poate nu îmi dădeam drumul tocmai în acest moment „înălțător” gândindu-mă la nevinovații din clasa a I-a, cei care, cu ochii plini de teamă și speranță, trec pentru prima oară „pragul școlii”, fără să le treacă prin căpșor ce-i așteaptă, înșă o stire locală de sfârșit de săptămână, mai exact informațiile colaterale acestei știri, m-a scos din  reveriile mele de început de toamnă

    Este vorba despre știrea retragerii lui Pavel Riviș Tipei din fruntea bisericii penticostale.

    Informația a fost obținută de pe ziarucreștin.com, un blog de fapt, expresie a convulsiilor din interiorul confesiunii amintite. Colateral, cum spuneam, problemele cultului penticostal nefiind treaba noastră, administratorul blogului, cam anonim de felul său, ne prezintă o imagine devastatoare despre  invățământul religios din Arad, pe care îl știe din interior, după cât se pare, fiind cadru didactic la specializarea Teologie didactică penticostală de la Universitatea Aurel Vlaicu.

    Iată la ce mă gândesc, citatul următor fiind preluat de pe ziarucreștin.com:

    ”Apoi au urmat examenele şi în cele din urmă re-examinările. Am aflat neoficial că orice student putea face o donaţie la secretariat, unde actuala secretară era şefa de promoţie de anul trecut, circa zece euro în lei pentru a trece un examen. Cum existau studenţi ce aveau de dat şi de luat mai multe examene, a urmat o creştere a fondurilor facultăţii. Eu nu am participat la această mascaradă fiind internat în spital la Cluj. Totuşi am făcut efortul de a corecta examenele restanţă la cursurile mele după operaţie, notele fiind transmise prin mail. Ca să scurt-circuitez sistemul “inedit” al Betaniei şi să boicotez “strîngerea de fonduri”, am dat chiar şi note studenţilor care ar fi vrut să dea examenul, dar eu nu mai eram acolo, dar nu voiau să dea bani pentru “fondul clasei”. Pe cînd se profila pre-licenţa m-a sunat decanul ca să îmi spună să vin la şcoală. Bună glumă! Mişcat de eroismul meu de a rezista în post pînă în ultima zi, mi-a propus să îmi dea o primă (n-a spus cît), dacă îi dau un număr de cont.”

    eductie-847x477

    Încă de la prima privire ne dăm seama de caracterul revendicativ-autoflatant al textului, iar din context realizăm că autorul are ce are doar cu Riviș Tipei. Cu toate acestea situația descrisă este cât se poate de reală, chiar mai gravă pe alocuri decât schița autorului anonim, ușor de identificat de altfel, care, e evident, subțiază tușele în favoarea prezervării imaginii proprii.

    Trebuie să recunosc, povestea prezentată m-a socat nițel până si pe mine. Nu pentru că aș fi avut încă ceva iluzii, ci pentru ca este vorba despre învățământul teologic, un domeniu străin de mine și despre care speram să nu fie atins până la măduvă de corupția sistemului. În fond, această facultate pregătește dascăli de religie, poate fi chiar prima treaptă școlară pentru viitorii pastori. Și pentru ca să nu ne facem iluzii în continuare, iată încă un scurt citat din care reiese foarte frumos finalitatea actului de învățământ chiar și la Teologie: „Studenţii au insistat să ne vedem în semn de adio, a doua zi după ce s-a terminat cu licenţa. Atunci l-am văzut pentru prima dată în viaţa mea pe cel ce a reuşit performanţa să fie şef de promoţie fără să se întîlnească cu mine la nici un examen şi la nici un curs. Adevărate minuni vrednice de o biserică mai charismatică, ţinînd cont că predam acolo de trei ani.

    01_890_557

    Altfel spus, șeful de promoție, cu largul concurs al profesorilor, inclusiv al celuia care ne descrie situația, a făcut o facultate de zi la fără frecvență, reușind să treacă cu nota maximă până si acele examene – majoritatea, bănuiesc – la care nu a fost prezent.

    Excepțional în toate astea e că vorbim despre Teologie, practica fiind generală și banalizată la facultătile mai puțin „spiritualizate” de la Universitătile patriei. Și nu este vorba doar de cele mai noi, provinciale așa, ci de toate, fie că sunt de stat, fie particulare. Desigur, cele de tradiție, cele trei din București, Cluj și Iași, mai păstrează câte ceva din vechile obiceiuri academice, dar ar fi greșit să le vedem excluse din acest sistem de impostură și corupție.

    Revenind la festivitătile de astăzi – în fond anul universitar va începe un pic mai încolo –,  învățământul preuniversitar continuă pe același drum fără ieșire, o adevărata treaptă de lansare pentru impostura academică: lipsa de reguli și disciplină elementară, un corp didactic eteroclit în care vestigiile trecutului coexistă cu impostura prezentului, iar acei dascăli adevărați care au mai rămas în sistem – pe care îi salut de aici  si îi asigur de toată compasiunea mea – puși în cele mai umilitoare situații, banii pentru „fondul clasei” și „fondul școlii” de care conducerile corupte beneficiază fără rușine, toate acestea și multe altele sunt tot atâtea simptome ale bolii, ce pare incurabilă, de care suferă sistemul.

    Închei cu simptomul cel mai grav: în loc să preia rolul de supraveghere  al sistemului în comitetele de administrație și consiliile de părinti, părintii, dezorientați și neajutorați, preiau controlul asupra corpului profesoral în funcție de capacitatea lor economică și nivel de cultură: numărul profesorilor amenințați de părinți nemulțumiți este în expansiune geometrică, fenomenul indicând clar nemulțumirea generală și arbitrariul în care se scufundă orice sistem bazat pe impostură și corupție.

    Distribuie articolul

    Comentarii

    1. Triste constatari! Dar ce e de facut? Lamentatiile nu sunt suficiente, desi pot constitui un punct de plecare. Lipseste determinarea cadavrelor didactice de a insanatosi sistemul. Sa nu uitam ca in 2014, cand a fost saltati ceva profesorasi din Arad pt masluirea bacalaureatului, inclusiv inspectorul general adjunct, s-a pornit de la denuntul unui elev. Niciun cadavru didactic nu a avut curajul sa denunte intreg sistemul prin care se masluia bacul, pentru ca erau complici. Tot sistemul asta este populat de cadavre didactice nu au curajul sa spuna: gata! Pana aici!

      +5 voturi
      +1
      -1
      • Sper că ați observat: nu m-am lamentat, am prezentat un portret rapid pe baza unor mărturisiri involuntare de prima mână.
        Se știe, mai precis sunt destui care știu ce-i de făcut.
        Soluția deci este și ea simplă ca proiect ideal, transpunerea proiectului este însă deosebit de grea. După ce au fost identificate elementele sănătoase ale sistemului: teoreticieni, practicieni, funcționari,profesori, elevi, părinți, aceștia trebuie susținuți împotriva tuturor și cu înverșunare până la capăt.
        Simplu, precum vedeți, dar atât de greu, precum știți!

        +2 voturi
        +1
        -1
    2. Apăi, dragă Lajos, nu m-am putut răbda! Nunumai că cazul e o cacofonie, dar sistemul umileşte în putreziciune şi referirea din Hamlet. Împreună cu copiii mei am trecut prin 43 de ani de şcoală, din care 17 ai mei. Profesorii dau vina pe părinţi pentru nivelul scăzut al educaţiei elevilor, iar părinţii dau vina pe profesori ppentru nivelul scăzut al educaţiei elevilor. Din această paradigmă s-au născut doi preşedinţi ai României: unul a invitat tinerii să plece din România, iar celălalt se laudă cu averea făcută din banii obţinuţi din… meditaţii.
      Sistemul e atât de bolnav încât nici nu ştiu ce membre sau organe ar trebui amputate. Nu există nici legi, nu există nici voinţă şi, ceea e cel mai grav, nu există nici conştiinţă! Copii, ce să înveţe? Ce văd!

      +2 voturi
      +1
      -1
      • Ei, tocmai asta este: pisica trebuie ruptă odată, nu aruncată peste gard la nesfârșit.
        Iar dacă cei pe care i-am ales sau i-am pus sus nu sunt în stare, e rândul părinților – tot noi suntem, până la urmă -să intre în acțiune.
        Din nefericire, cred eu, că părinții de pe aici,de pe la noi, sunt cam egoisti: îi interesează mai mult sănatatea lor decât școala copiilor lor.
        Așa se explică interesul mult mai mare pentru deficiențele sistemului de sănatate decât pentru cele din sistemul școlar.
        De fapt este vorba de o miopie mentală: cei mulți nu realizează că vor avea doctori, asistenti, brancardieri mai buni doar după ce școala îi va putea pregăti pentru asta…

        +1 voturi
        +1
        -1

    Scrie un comentariu

    6 + 5 =

    Redacția Special Arad își rezervă dreptul de a selecta și a modera comentariile în funcție de relevanța lor față de subiect. Comentariile care nu fac referire la subiectul prezentat nu vor fi aprobate. De asemenea, răspunderea juridică aparține autorului comentariului.

    Acest site folosește cookies. Prin navigarea pe acest site, vã exprimați acordul asupra folosirii lor. Am actualizat politicile în conformitate cu Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Detalii.