Două evenimente, săptămâna trecută, una mai mică ca alta.

Cel puțin din punctul de vedere al bizonului majoritar, cel care află informațiile despre lumea pe care și-o imaginează mai mult de pe FB și de la televiziuni. Eventual, amici…

Prima, nearădeană, doar românească așa pur și simplu: reportajul de investigație Recorder despre influența serviciilor secrete în societatea în care trăim, în mod deosebit despre modul în care DGPI, fostul doi și un sfert, mișcă lucrurile în poliția română. Și în politica română, desigur.

Jurnaliștii de la Recorder sunt prezenți în spațiul jurnalistic românesc de peste cinci ani fără ca marea majoritate a consumatorilor de presă să fi aflat. Asta chiar dacă pe YouTube doboară recorduri de audiență, așa cum au făcut și de această dată, reportajul despre care vorbim și care se intitulează „Puterea din umbră” trecând într-o săptămână de un milion de „cititori” care au „vizionat” reportajul și aproape cinci mii de comentarii.

Dar, să vedeți, nu am început cu ei doar așa ca să arătăm forța și rolul jurnalismului adevărat – deși până și asta era de ajuns –, ci pentru că Recorder a realizat acum vreo trei ani un reportaj care a prezentat dedesubturile schimbării șefului Apelor Române din județul Mureș. Atât de documentat și clar încât omul, un inginer care nu s-a lăsat călcat în picioare de politic, a fost repus în funcție pe baza unei hotărâri judecătorești definitive. Cei interesați pot viziona și acest reportaj-anchetă pe YouTube.

Și uite așa, pe nesimțite, ajungem în Arad, acolo unde, chiar dacă nu avem un „Recorder”, mai sunt câțiva jurnaliști care știu precis ce „iaște” jurnalismul și încearcă să se comporte ca atare. Și așa ați putut și Dumneavostră, stimați arădeni, afla de un dosar DNA legat de numirile și concursurile aranjate la instituțiile subordonate Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale sub patronajul fostului ministru Chesnoiu.

Dacă trecem dincolo de limbajul de lemn juridic, treaba este clară, de fapt identică cu îndepărtarea inginerului din Mureș din fruntea direcției Apelor: instituțiile subordonate guvernului, respectiv diferitelor ministere reprezintă „premiul” pentru oamenii loiali ai partidelor, funcțiile de acolo fiind ocupate nu pe baza competenței și a concursurilor pe bune, ci pe baza „recomandărilor” și înțelegerilor de partid. Mai nou conducerea majorității acestor „direcții”, fie agricole, de sănătate sau diferite altele este „alcătuită” politic, ca recompensă pentru loialitate, plus un cec în alb pentru „serviciile” viitoare.

Aici la noi acum este vorba de funcția de director adjunct al Direcției Agricole, obținută de Mihai Pârv pe baza unui concurs aranjat, de la începutul anului trecut, la ordinele ministrului pomenit. Aranjat, desigur, pe baza „recomandărilor” primite din „teritoriu”, în cazul lui Pârv, de la Arad. Iar aici apar numele despre care am vorbit în titlu: Mihai Fifor și Eusebiu Pistru din fruntea PSD-ului arădean și… surpriză (sau deloc), mahărul liberal necontestat în Arad de două decenii: Gheorghe Falcă.

Așa mai pe înțelesul celor neatenți sau neinteresați: cei trei s-au înțeles ca Mihai Pârv să fie promovat director adjunct, trecând peste – nu, nu peste demarcațiile dintre partide, în fond Pistru vine din PNL – regulile legale și recomandările privind promovarea pe baza competenței, atât de susținute de ei atunci când vine vorba să își facă imagine în presă și/sau pe Facebook.

Acuma veți spune, poate: mare lucru: așa este de când e lumea, toți fac asta și ce-i dacă „ai noștri” nu sunt cu nimic mai breji?

Aveți dreptate, așa e, toți din politică fac asta, iar cei care nu, sunt îndepărtați pe nesimțite, în fond nu poți lucra, nu-i așa, cu oameni cu care nu te poți înțelege? Numai că niciunul n-ar recunoaște, dimpotrivă, ia vedeți aparițiile lor în public în care sunt foc și pară împotriva corupției, revoltați de cei care strică „imaginea” politicienilor și a țării prin acte de corupție, furt, minciuni și altele asemenea. Ia vedeți cum scrie europarlamentarul prin presa centrală, ia observați cum îl atacă PSD-ul lui Fifor prin presa locală! De parcă n-ar fi toți o apă și un pământ!

Problema cea mare, știați și asta – nu-i așa? – este că peștele de la cap se împute.

Altfel spus, corupția nu înseamnă furt, minciună, înșelăciune, impostură până rămâne individuală, caracteristică doar unora sau altora. Numiți, de obicei, interlopi, hoți, mafioți, rău-făcători și altele asemenea. Aceste comportamente și atitudini devin corupție în momentul în care sunt ocrotite, aprobate, susținute – pe șest, normal – de cei chemați să asigure ordinea și legalitatea în țară. Politicienii înainte de toate, iar ca urmare organele de forță, fie că vorbim de poliție, jandarmerie sau servicii secrete.

Asta înseamnă corupție, atunci când, exact așa cum se știe din cele mai vechi timpuri: hoțul strigă „hoțule!”.

(Joi revin asupra activității grupului jurnalistic Recorder)