Începutul festiv al unui nou an de repetenție pentru Învățământul românesc

    de Valer Mărginean | 14 septembrie 2021, 8:06 AM | Opinii | Recomandările editorilor

    7

    (foto: republica.ro)

    A fost frumos la deschiderea anului școlar. Chiar emoționant, și nu doar pentru elevi. Cum să rămâi insensibil la emoția vizibilă a copiilor, mai ales ale celor erau în prima lor zi de școală, care ascultau cuvintele calde ale unor mari profesori, unii încă activi în facultăți prestigioase, alții, pensionari dar mereu prezenți în istoria ultimelor decenii de Învățământ românesc. Au ascultat cu egală emoție, atât elevii și părinții, cât și mai tinerii sau neexperimentații profesori, pentru că aveau ce asculta și de la cine. Surprinzător, așa a fost în toată țara, fapt ce ne-a făcut să uităm, măcar pentru o zi, de toată clasa politică, de la primari, președinți de Consilii județene, consilieri, parlamentari sau miniștri, până la președintele țării. Au lipsit motivat pentru că, pe de o parte, România este blocată de criza guvernamentală iar ei, politicienii, trebuie să o deblocheze. Pe de altă parte, deschiderea anului școlar nu este treaba politicienilor, mai ales că, nu-i așa?, este interzis să faci politică în școli…

    Nu-i așa că asta ar fi fost normal să se întâmple? Nu-i așa că ar fi fost frumos? Cu siguranță, toată lumea prezentă la festivitățile de deschidere ale anului școlar ar fi fost mult mai fericită fără discursurile festiviste ale unor politicieni de diferite ranguri, trimiși de șefii lor politici să „reprezinte administrația” și, în cele mai fericite cazuri să tacă inteligent, dacă nu cumva au cuvântat despre investiții și lucrări, despre alocări de fonduri făcute cu „mari eforturi” (de parcă și-ar fi rupt de la gură!) și alte nimicuri ornate cu cifre pe care aproape nimeni nu le înțelege și absolut pe nimeni nu interesează. Cu atât mai puțin pe elevi… Asta, desigur, în acele sate sau școli în care primarii nu s-au putut deplasa ca să se laude personal.

    De data asta mă voi abține de la orice aprecieri legate de agramatismul imensei majorități a primarilor, consilierilor etc., de analfabetismul funcțional care le metastazează existența sau, în general, de pregătirea lor care, în cel mai normal mod cu putință le-ar interzice accesul în orice clădire în care se practică învățământul, altfel decât ca elevi. Puținii care nu se încadrează în acest tipar, vor înțelege singuri că aceste cuvinte nu-i vizează, după cum nu-i vizează nici următoarele: să vă fie rușine că ați stricat sărbătoarea copiilor care au început școala! Valabil și pentru domnul profesor președinte Iohannis care a reușit să plictisească auditoriul cu o alocuțiune* în care și-a lăudat „mărețul” proiect „România educată” și și-a manifestat preocuparea pentru pandemie. Exact ce-i interesa pe elevi, nu-i așa?

    Și, pentru că veni vorba despre România educată, nu neapărat despre proiectul prezidențial – apropo, Emil Constantinescu a avut bun simț și nu s-a pus să facă proiecte pentru Învățământ, deși era mai profesor decât KWI… Chiar nimeni nu înțelege ce se întâmplă în prezent cu Școala românească? Chiar nimeni nu vede că „produce rebuturi” sau „lucrează pe stoc”? Sau, dacă vede cineva și înțelege, chiar pe nimeni nu interesează?

    Lăsați excepțiile, cu ele ne mândrim doar noi, „spectatorii”, pentru că n-am auzit, de exemplu, ca olimpicii sau premianții să fi fost invitați să vorbească la festivități, semn clar al „respectului” care le este acordat de politicienii organizatori și cuvântători. Este vorba de marea masă a elevilor, despre cei nepremianți, neolimpici, normali. Care nu din vina lor ajung deținători de diplome, fără să știe să scrie corect o cerere de angajare, ci din vina celor care ar trebui să (le) fie dascăli.

    Dincolo de proiecte și vorbe festive, realitatea ne arată o imagine distorsionată, a unui corp de profesori, în mare parte preocupați de cu totul altceva decât de învățământ, profesori care s-au îndepărtat de condiția de dascăl și s-au apropiat până la identificare cu cea de funcționar didactic, preocupați mai degrabă de performanțe sindicale decât de cele profesionale. Școlile noastre colcăie de suplinitori și de meditatori. Ca să nu mai vorbim de „profesorii” politici, adică aceia care urcă pe scara didactică cu sprijin politic și-atât, profesori care ajung directori pentru că sunt cuminți și ascultători față de șeful politic, de cele mai multe ori, primarul. De ce-i interesează pe politicieni să controleze numirile de directori în școli? Pentru că prin ei se derulează mărețele investiții cu care se laudă la festivități. Și vă dați seama că un director competent și pe picioarele lui n-ar semna orice document pe care i-l bagă primarul sub nas…

    Or mai fi, totuși, printre atâția funcționari didactici și câțiva dascăli adevărați care produc olimpici, de exemplu. Dar ceilalți…

    Cam asta este imaginea învățământului care se vede între festivități și în spatele „mărețelor” proiecte prezidențiale, Învățământ repetent care reușește, măcar o dată pe an, să stârnească râsul națiunii după ce se află „performanțele” la BAC ale „produselor” lui. De fapt, „produsele” unor profesori-funcționari, plătiți mult prea bine față de rezultatele muncii lor.

    Din păcate, greșim și noi, presa. An de an îi facem de rușine pe elevi, îi întrebăm tot felul de nimicuri, la care nu prea știu ce să răspundă, dar niciodată nu-i întrebăm cine le-au fost profesori la materiile la care nu au știut nimic. Pentru ca apoi, să-i întrebăm pe respectivii profesori: cum i-ați dat notă de trecere unui elev care nu știe absolut nimic la examenul de Bacalaureat? Și, câți bani ați primit ca să „produceți” acest elev?

     

    * Vă puteți plictisi citind întreaga alocuțiune prezidențială

    Distribuie articolul

    Comentarii

    1. Scoala nu trebuie sa produca olimpici. Ei sunt varfurile, exceptiile. Dar acel care termina o scoala trebuie sa stie ce a invatat in anii de scoala, nu sa uite pana in statia de tramvai dupa ce a luat diploma. Asta inseamna ca profesorii sa-i faca sa munceasca/invete cu consecventa si perseverenta, nu cu teste si ascultari anuntate cu 1-2 saptamani inainte. Sa-i verifice si sa-i pedepseasca atunci cand gresesc. Rezultatele admiterii si bacalaureatului sa fie publice, cel putin la nivelul scolii (chiar daca unii se simt socati), ca sa nu mai avem specialisti si politicieni cu 4 la admiterea in liceu si 6 la bacalaureat (si ala luat pe bucati).

      +4 voturi
      +1
      -1
    2. ” festivitățile de deschidere ale anului școlar ar fi fost mult mai fericite” și fără popi sau cadre M.A.I. … numa’ nah…ca jurnalist ne legăm “decât” de politic… dă bine la cititori. De popi nu ne luăm pt că e “normal” ca elevii în secolul 21 să asculte slujbe ca pe vremea lui Creangă.

      …mai ales că, prezente la acele “festivități” sunt și persoane de alte religii. Dă-le in mă-sa pe alea și laicitatea statului român. El jurnalistul vede doar politicul. Îl vede pe johanis ce făcea la Sibiu…da’ nu vede absența miliției de pe lângă școlile din orașul lui. Nu vede că fiecare cârnaț de părinte și-a lăsat mașina pe unde a apucat pe sute de metri în jurul acelor școli. Pt că nah …cine vine să-i deranjeze…e și milițienii oameni.

      0 voturi
      +1
      -1
      • @Arădean – Când voi dori să fac „o singură relatare adevărată și hotărâtoare, istoricește exactă și recunoscută oficial” despre deschiderea anului școlar, eventual cu dovezi scrise și certificate de la toate școlile din țară, cu siguranță mă voi apleca și asupra necesității participării celorlalte persoane, în afara celor politice.
        Totodată, când va fi cazul, dacă va fi, voi analiza și rostul sau rolul religiei în școli, precum și rostul participării preoților la deschiderea anului școlar. Posibil să fac asta când România se va declara, oficial, stat laic, nu când îl declarați dvs. Deocamdată, din câte știu, în Europa doar Franța se află într-o asemenea situație. Până atunci, dați-mi voie să cred că o rugăciune face infinit mai puțin rău decât discursul unui politician. Cel puțin, la deschiderea unui an școlar.
        De asemenea, când va fi cazul, voi analiza și prezența (sau absența) polițiștilor în proximitatea școlilor, inclusiv a celor de la „rutieră”.
        Poate nu ați observat, dar ideea articolului nu a fost aceea de a face un „raport de activitate” sau o „dare de seamă”. Poate îl mai citiți o dată, cu mai multă atenție. Sigur veți înțelege…
        PS Să știți că nu sunteți nici hazliu, nici interesant când vă exprimați disprețul atât față de mine, ca jurnalist, cât și față de ceilalți, numiți, gratuit, de dvs „popi”, „milițieni”… Dimpotrivă.

        0 voturi
        +1
        -1
        • De ce aveți impresia că, cine nu e de acord nu citește cu atenție? Hmm?

          ” Până atunci, dați-mi voie să cred că o rugăciune face infinit mai puțin rău decât discursul unui politician”

          … credeți domnule, nu vă sfiiți d’aia Romania este încă, mental in secolul IX !
          PS: Nu scriu aici ca sa fiu amuzant. Poliția actuala este mai rea ca Miliția…nu o spun eu…iar dacă nu vă convine treceți peste. Încă suntem liberi.
          Iar despre popi… n-are rost.

          0 voturi
          +1
          -1

    Scrie un comentariu

    8 + 5 =

    Redacția Special Arad își rezervă dreptul de a selecta și a modera comentariile în funcție de relevanța lor față de subiect. Comentariile care nu fac referire la subiectul prezentat nu vor fi aprobate. De asemenea, răspunderea juridică aparține autorului comentariului.

    Acest site folosește cookies. Prin navigarea pe acest site, vã exprimați acordul asupra folosirii lor. Am actualizat politicile în conformitate cu Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Detalii.