Începe experimentul național – „Să sperăm că elevii nu se vor îmbolnăvi”!

    de Eugenia Crainic | 4 septembrie 2020, 11:23 AM | Blogul Special Arad | Recomandările editorilor

    15

    După ce-am întors problema pe toate fețele, mă gândesc tot mai mult să nu-mi trimit copila vreo două săptămâni la școală. Primele două, cel puțin. Am nevoie de o marjă de siguranță, pe care sunt nevoită să mi-o asigur de una singură, atâta timp cât conducătorii țării ăsteia au „reușit” doar să lase totul la latitudinea fiecărei școli în parte. Iar când cineva, plasat undeva sus, lasă totul la latitudinea celor de jos, nu înseamnă deloc coerență, plan național bine pus la punct, idee clară despre ce este vorba. Nu. Înseamnă doar că, dacă într-o școală oarecare se va întâmpla, de pildă, ca 20 de copii să fie internați de urgență cu Covid19, vina va fi a directorului, care va zbura neîntârziat, că doar diriguitorii țării au zis ei clar că trebuia să fie săpun în băi, hârtie igienică la toalete, plexiglas pe fiecare bancă în parte și măști pe toate gurile. Doar n-o să-și dea demisia guvernul, care atâta a putut și el, într-un biet an electoral. În fond, nu mai e un secret pentru nimeni că lumea, pe la colțuri, și-a construit scenariul noului început de an școlar cam pe stilul: „auzi, e clar, ne dau drumul pe pajiști până după alegeri, ne mai lasă vreo două săptămâni, pentru ca după aia să ne arate că, deși a ieșit lumea la votare, nu de la votare e explozie de coronavirus; apoi ne închid la loc în case, că mai departe nu se poate merge…” Dar asta-i doar gura lumii. Slobodă. Dacă se va întâmpla așa, ocârmuitorii chiar ar trebui să-și depună armele, fiindcă, în mod cert, nu le știu folosi.

    Ce vreau să spun însă e că niciodată nu m-am simțit mai nesigură. Nimic din ce se întâmplă nu-mi conferă nici cea mai mică fărâmă de siguranță. Mă bulversează „culorile” de atac ale guvernanților cu virusul, mă bulversează neputința cadrelor didactice de a-și stabili, la nivel micro, culorile după care ar fi bine să-și deschidă școlile, mă bulversează faptul că nu am citit nicăieri despre niște fonduri suplimentare primite de toate școlile în parte pentru tot calabalâcul suplimentar de care e nevoie, începând cu spirtul de la intrare și terminând cu soluție de dezinfectat mese, scaune etc., ba, mai mult, n-am citit nicăieri de suplimentarea numărului femeilor de serviciu din școli, ca să fiu sigură că vor ajunge toate cotloanele dezinfectate zi de zi. Mai sunt nesigură și pe faptul că lecțiile mele zilnice cu fiică-mea, privind modul în care să NU interacționeze cu colegii se vor dovedi un fiasco. Asta, după ce vorbea cu prietenuța Karina, mai zilele trecute, despre niște măști „cool” pe care și le vor schimba între ele negreșit, fiindcă au modele diferite și e bine să fii, nu-i așa, diferit. Am înlemnit. Dar, ce vrei… Până la urmă, copilașii ăștia au opt, nouă, zece ani, am o pungă de ciorapi mai vechi decât ei, sunt copii plini de energie, de idei și de dorință de a socializa, de a-și consuma preaplinul fugind unii după alții, de a se atinge, doar cum altfel să joci mâța-prinsa, nu? Prin urmare, nu  pot fi deloc sigură. Nu pot să am nicio certitudine. Nu îmi închipui deloc cum vor reuși profesorii să-și rupă minute bune dintr-o oră de predat făcându-l atent ba pe Miștocărescu din ultima bancă, care și-a băgat mâna pe sub plexiglasul Maricicăi, sau pe Obrăznicescu, din prima bancă, pe care nu degeaba l-a mutat acolo, ci exact pentru a-l vedea mai bine când scuipă pro-covid spre cărțile și caietele Stăncuței, că și ea, anul trecut, i-a călcat în picioare săculețul pentru teniși de sport. Nu am idee cum vor proceda învățătorii cu copiii mici, cărora nu le vor putea lua mânuțele să le modeleze spre cele mai frumoase litere, nu văd cum, unele școli, vor da randament aducând 15 copii la școală de la opt la zece, iar pe ceilalți de la zece la douăsprezece. Nu văd bine nici viața părinților cu copii de scoală primară și generală; cum se vor duce la serviciu, cum se vor împărți să meargă după copii, în miezul zilei, la școală, ce fac cei care pur și simplu nu au cu cine să-i lase? Ce?

    Cât despre revenirea la predarea online, nu scriu nimic. Am văzut-o la față, mi-e clar în ce constă. În timp, va duce la formarea unei generații de copii depresivi, care nu vor ști să interacționeze. Nu vor ști mult mai multe, iar viața, așa cum am știut-o noi, va dispărea de pe străzi și dintre oameni; în timp, vom ajunge niște zombi distanțați social, fără nicio dorință de a întâlni oameni, fiindcă oricine va fi văzut prin prisma unui eventual pericol.

    Dar să revin. De ce aș începe școala cu o pauză mare de două săptămâni? Fiindcă, dacă guvernanții nu au nicio informație care să-i conducă spre o decizie unanimă la nivel de țară, mă văd nevoită să-mi fac propriile experimente. Astfel, dacă după două săptămâni nu se vor umple spitalele de copii bolnavi de Covid19 – și mă refer aici la copiii care vor merge la școală oricum, fiindcă au părinți care „nu cred în covid” – atunci voi schimba macazul. Va însemna că nu-i nu-ș’ ce cu covidul ăsta și că nu-i dracul atât de negru. Până atunci însă, știu doar ce-am auzit pe la americani, englezi și alții, pe la televiziuni care se respectă: că problema nu e că faci covid, ci că nu se știe ce efect va avea asupra corpului tău peste câțiva ani; că e un virus care are cel puțin trei componente HIV și chiar o componentă ebola. Că habar n-are nimeni, cu adevărat, despre ce e în stare să „dea” în câțiva ani. Că ideal ar fi să nu fie contactat. Că e lucrul dracului, în casa popii. Că una, că alta…Brrr!

    Ca atare, cochetez cu ideea de a începe școala cu o pauză mare. De frică, de neîncredere, de groaza haosului și pentru că nu vreau să risc deloc. Și pentru că nimeni nu-mi garantează nimic. Dacă cineva se joacă la butoane cu copilul meu, pentru o vreme, cel puțin, butonul nostru este defect.

     

     

     

     

    Distribuie articolul

    Comentarii

      • Da, stimabile, ar începe online, fără niciun risc. Cât despre faptul că ați fi fraier, consimt, dacă așa ziceți că sunteți, adăugând că nici școala nu v-a ajutat prea mult, neștiind cum să scrieți pluralul articulat al substantivului copil. Pe aceeași logică, nu văd de ce nu v-ați simți liber fie să vă trimiteți copilul la școală în data de 14, fie să nu vi-l trimiteți. Deja o fi având cei șapte ani de sub observația dvs. și probabil e destul de târziu de remediat ceva, din punctul de vedere al educației cel puțin.
        Mai înțeleg, din ce scrieți, că sunteți dintre cei care nu cred în Covid,drept care, din nou, ce importanță are pentru dvs. ce fac eu?! Dacă însă doar ați comentat, fără să citiți cu atenție ce am scris, nu mai are rost niciun dialog.

        0 voturi
        +1
        -1
    1. Niciodata si niciunde nu poti fi in siguranta 100%. Daca toti s-ar trezi sa boicoteze noul an scolar unde am ajunge? Cred ca solutia e respectarea normelor de igiena. Si mai cred ca ar fi cazul ca cineva cu viziune din minister sa-si dea seama ca elevii functioneaza mult mai bine in cazul in care intr-o clasa ar fi 15-20 de elevi. Evident ca asta presupune costuri mai mari( sali mai multe, mai multi profesori etc) dar in timp ar aparea si rezultatele. Intrebarea e: intereseaza pe cineva?

      +17 voturi
      +1
      -1
      • Dacă ați citi cu atenție, ați observa cu ușurință că nu e vorba despre vreun boicot. Ba, dimpotrivă. Este însă un articol-îngrijorare, o grijă în plus pe care, la ora asta, o are orice părinte normal. Că ar fi fost și alte soluții? Sigur că da. Dar, nefiind, cum să procedăm? Să ne aruncăm toți cu capul înainte? Când cobaii sunt copiii noștri? Bucuroasă mă arunc personal cu capul înainte oriunde, dar pe copilul meu chiar nu vreau să experimentez nimic.

        --4 voturi
        +1
        -1
        • boicot sn [At: DA ms / P: boi-cot / Pl: ~uri / E: drr boicota] 1 Suspendare (concertată) a legăturilor politice sau economice cu o țară, un grup social, o persoană etc., ca ripostă la o anumită acțiune a lor. 2 Neparticipare la o activitate, ca răspuns la o acțiune nepopulară.
          ,,Ca atare, cochetez cu ideea de a începe școala cu o pauză mare. ”
          Avem definitia boicotului si ceea ce ati scris dumneavoastra. Eu zic ca putem sa numim aceasta actiune boicot. Dumneavoastra?

          +14 voturi
          +1
          -1
          • Eu zic că dacă cochetez cu o idee, NU înseamnă că o voi și pune în practică. Cochetez cu multe alte idei, de aceea am creat aici un „brainstorming”. Exemplu suplimentar: știți dvs., când cochetați cu o femeie, nu neapărat ajungeți și la marea întâlnire visată. Dacă tot ați intrat în DEX, căutați și „a cocheta”.

            --3 voturi
            +1
            -1
            • Acum o dati la intors. Pornind de la posibilitatea de a boicota am comentat si eu: ,,Daca toti s-ar trezi sa boicoteze noul an scolar unde am ajunge?”. Cat despre dexonline, pentru dumneavoastra am cautat sensul pentru ,,a boicota.” Eu il stiam, asa cum tocmai v-am demonstrat ca stiu si ce inseamna ,,a cocheta”.
              Sa aveti o zi minunata!

              +5 voturi
              +1
              -1
            • Deși aticolul meu nu este un îndemn la boicot, vă spun, totuși, ce s-ar întâmpla dacă nimeni nu și-ar trimite copiii la școală: s-ar recurge la varianta online – la ora actuală și în condițiile în care vor fi nevoite școlile să funcționeze – la fel de eficientă. Asta s-ar întâmpla. Iar eu nu „dau la întors” nimic. Am proprietatea termenilor și știu exact ce am scris. Dacă însă doriți să faceți tetracapiloctomie, sunteți invitatul meu. Poate la final veți găsi în mine inclusiv un vinovat pentru modul de doi lei în care găsesc guvernanții căi de gestionare a situației. În fond, de ce nu? De când lumea, românii au fost mari meșteri la găsire de vinovați și mari incompetenți la găsirea de soluții. Nimic nou sub soare.

              --1 voturi
              +1
              -1
    2. Doamna Crainic, o dati la intors chiar daca nu recunoasteti. Nu am spus niciun moment ca articolul e un indemn la boicot. Si desi nu vreau sa despicam firul in 4 cand scrieti ,,Dacă cineva se joacă la butoane cu copilul meu, pentru o vreme, cel puțin, butonul nostru este defect”, parca nu doar cochetati cu ideea de a nu trimite copilul la scoala.
      Toate cele bune!

      +8 voturi
      +1
      -1
      • Ceea ce nu înțelegeți dvs. e că acesta e un blog. Pot să îndemn lumea aici să boicoteze, să se împerecheze în fața Primăriei, să se bată în săbii sau să se amușine în ciorapi. E un BLOG. Îl citești dacă vrei și ești de acord, din nou, doar dacă vrei. Iar dacă dorești conținut pe propriul plac, plătești și primești. Sunt convins că gazdele mele, recte proprietarii acestui blog, au un tarif și un cont pentru astfel de chestiuni. Și au și oameni care să scrie conform tarifului dvs. În rest, Peace on Earth!

        --5 voturi
        +1
        -1
        • Dumneavoastra se pare ca nu intelegeti ca ati sustinut cat se poate de clar ca nu va trimiteti copilul la scoala in primele doua saptamani, in conditiile actuale( incertitudine, incoerenta, haos etc)
          Atata tot. In rest ca e blog, vlog, nu ma priveste. Dar cand scrieti ca nu va trimiteti copilul la scoala asumati-va. Ati inceput cu ,,ma gandesc tot mai mult”, ati continuat cu acel ,,cochetez cu” si la final spuneti ca pentru cel putin 2 saptamani ,,butonul nostru va fi defect” . Ce poate fi mai clar?

          +14 voturi
          +1
          -1
    3. Stimată doamnă fata noastră are 12 ani. A fost într-o “ședință” alături de colegi pe zoom astăzi cu diriginta in care stimabila profesoară le cerea să vină “care vor” sa spele băncile!?!? Cretina asta, (pt că un om matur responsabil nu poate în plină pandemie sa ceară unor prunci să facă curățenie)
      le va spune copiilor cum va fi cu distanțarea socială, riscuri, etc. Incredibil!

      Nicăieri în nicio țară civilizată nu mai auzi de asemenea specimene doar școala românească se încăpățânează să rămână în evul mediu!

      Ce vreau sa spun? Până la guvernanți e cale lungă. Trebuie sa căutați mai aproape, pe plan local ce fel de oameni vor intra in contact cu fata dvs.

      Eu zic că vă veți îngrozi mai tare dacă “investigați” oleacă.

      --21 voturi
      +1
      -1
    4. Doamna Crainic , nu mai faceti presupuneri care nu isi au rostul. De unde pana unde sa va gasesc vinovata de politica de doi bani a guvernantilor?
      E clar ca nu stiu ce trebuie sa faca , sunt incoerenti, ce se hotaraste azi nu mai e valabil maine etc.
      Si mai e ceva: pentru a nu fi nevoiti sa amane alegerile locale( asta e miza cea mare, nu?) sunt gata sa ne mai cadoriseasca macar cu 2 saptamani de scoala online.

      +7 voturi
      +1
      -1
    5. Pentru cei care nu doresc sa-si trimita copiii la scoala, oare ce solutii propun? Sa ne tinem copiii luni, ani poate sub clopote de sticla?
      Va voi reda o imagine cat se poate de sugestiva. In luna iunie , cu ocazia pregatirii pt examene, scolile s-au straduit sa asigure circuite, distantarea etc. Cand insa elevii ieseau din scoala erau toti gramada. Asa ca despre ce vorbim?
      Igiena, masca , distantare si hai sa dam drumul la scoli ca nu putem luni de zile sa mergem tot pe varianta online.

      +27 voturi
      +1
      -1

    Scrie un comentariu

    3 + 2 =

    Redacția Special Arad își rezervă dreptul de a selecta și a modera comentariile în funcție de relevanța lor față de subiect. Comentariile care nu fac referire la subiectul prezentat nu vor fi aprobate. De asemenea, răspunderea juridică aparține autorului comentariului.

    Acest site folosește cookies. Prin navigarea pe acest site, vã exprimați acordul asupra folosirii lor. Am actualizat politicile în conformitate cu Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Detalii.