sâmbãtã, 24 februarie, 2024

Special Arad Logo

    In memoriam – ONISIM COLTA

    de - | 7 octombrie 2022, 11:41 AM | Contributors

    2

    Onisim Colta s-a născut în 1952. A fost un pictor uriaș, cu o amprentă unică, imediat recognoscibilă, un grafician de o rară finețe, scenograf (ani de zile la Teatrul Clasic ”Ioan Slavici din Arad).

    A absolvit Academia de Arte Vizuale ”Ion Andreescu” din Cluj-Napoca, secția pictură, în 1976. În 2006 obține titlul de Doctor în Arte Vizuale, la aceeași universitate clujeană, cu titlul ”Suma cum laude”.

    A fost un membru valoros al Uniunii Artiștilor Plastici din România din 1980, filiala arădeană, și
    pentru un timp conferențiar universitar la Facultatea de Arte Vizuale din Oradea.

    Onisim Colta a fost, de asemenea, redactor fondator (ianuarie, 1990) al Revistei de Cultură Arca din ianuarie 1990, ridicând-o, prin inspirația sa, prin albumul de artă în policromie al fiecărei ediții, între cele mai invidiate publicații, nu doar literare, ci și de artă, din România. Tot aici, în Revista Arca, Onisim Colta a publicat comentarii, studii, eseuri, profiluri plastice despre mari pictori români de astăzi: Liviu Suhar, Zamfir Dumitrescu, Mihai Mănescu, Marin Gherasim, Constantin Flondor, Paul Gherasim.
    Arta lui Onisim Coltsa – pictura, grafica, scenografia – a fost onorată cu mari premii de excelență naționale și internaționale, inclusiv cu cea de excelență a Uniunii Artiștilor Plastici din România (pentru grafică).

    Onisim Colta a avut peste 30 de expoziții de artă personale, în țară și străinătate. Tablourile lui se află în prestigioase muzee din țară și străinătate, în colecții private, în instituții de cultură și administrative.

    Mă întrebam într-un text despre arta lui: ce se află dincolo de acest veșmânt sclipitor, lucrat în filigran, cu lupa, în geometrii suple și cântărite, și răbdătoare asemeni unei pânze de păianjen? O sensibilitate rănită, vulnerabilă, fisurată. O durere ce și-a îndulcit țipătul, o neliniște ce a încremenit sacramental, o cădere întoarsă în levitație. Marele echilibru interior odată rupt, el se compensează printr-un efort înzecit în afară: în ordine, în simetrie, în armonie (cromatic luminos, ca substantiv, ca omonim al armoniei), care recuperează disperat totul. În primul rând elementele umile ale lumii, ignobile, degradate, aflate în suferință fizică: o gură știrbă de canal cu țevile ruginite, un zid vechi, scorojit, un Crist (puțin Rubliov), plasat între scânduri vechi, înnegrite, într-un ultim loc cuvenit, pești, nu în mediul lor vital, acvatic, ci întinși simetric pe sfoară și uscați nemilos la soare, cu pielea coaptă, zbârcită, cuie, în special în palme invizibile, dar și câte un Crist răstignit în geometrii perfecte, captive. O epifanie a durerii!

    Începând de azi, Onisim Colta nu mai e printre noi altfel decât redus la esență: la marea și subtila lui artă! Odihnească-se pace!

     

    Vasile Dan

    Urmărește Special Arad și pe Google News, Twitter, LinkedIn și Instagram!

    Distribuie articolul

    Comentarii

    1. Incontestabil, arta romaneasca (si nu numai) a pierdut un artist aparte. Am avut privilegiul sa-l cunosc, am avut privilegiul sa stam de vorba si astfel sa-l inteleg mai bine pe el si opera sa, am avut privilegiul sa contribui la realizarea câtorva reproduceri grafice după operele sale. Personal, mă simt mai sarac. Dumnezeu sa-l odihneasca!

      +3 voturi
      +1
      -1

    Scrie un comentariu

    8 + 2 =

    Redacția Special Arad își rezervă dreptul de a selecta și a modera comentariile în funcție de relevanța lor față de subiect. Comentariile care nu fac referire la subiectul prezentat nu vor fi aprobate. De asemenea, răspunderea juridică aparține autorului comentariului.