Scandalul declanșat la Arad în jurul „brandului” Arsenie Boca a ajuns de notorietate națională chiar dacă situația în sine a fost de la început cam hilară pentru orice om cu scaun la cap.

Cu toate acestea, majoritatea instituțiilor implicate, inclusiv Patriarhia, a reactionat demăsurat, dovedind faptul că nu prea știu să judece simplu și direct și cu atât mai puțin la lege. Din acest punct de vedere cel mai prost a ieșit Poliția care a sărit la prima chemare a unui „șmecheraș” nu chiar atât de șmecher, dar totuși destul de ca să pună poliția pe drumuri, iar pe comercianți să închidă niște magazine.

Special Arad, cel care a atras atenția asupra „acțiunii” în derulare, s-a gândit că pentru lămurirea unor chestiuni esențiale cel mai bine este să apelezi la specialist, în cazul de față avocatul Bogdan Ionescu, cel care în acest text explică cât se poate de clar despre ce este vorba.

Poate va înțelege și Poliția până la urmă ca în loc să devină instrumentul unui escrocheraș, să se gândească de două ori și să mai consulte niște paragrafe înainte de a se pune în acțiune.

Argumentele

[1] Nu dorim prin prezentul articol să ținem vreo lecție de drept ori să prezentăm un punct de vedere pur tehnic, științific, cu adresabilitate unui cerc restrâns de specialiști. Destinatarul nostru se vrea a fi publicul larg, iar referințele (inevitabile aici) la domeniul juridic se vor realiza într-o manieră cât mai accesibilă posibil.

[2] Datele problemei, într-o abordare pur laică și cu o maximă conciziune s-ar putea prezenta astfel: o persoană privată susține că are dreptul de a folosi exclusiv numele Părintelui Arsenie Boca, cât și imaginea acestuia. O mulțime de comercianți au fost somați să oprească imediat comercializarea tuturor bunurilor/produselor ce poartă denumirea sau imaginea Părintelui Arsenie Boca, în caz contrar săvârșind  o infracțiune. Jurist sau nu, prima și cea mai firească întrebare care îți vine în minte: Este posibil așa ceva ?

[3] Învederăm, puțin mai tehnic, că respectiva persoană privată susține că deține aceste drepturi deoarece a înregistrat inițial o marcă la Oficiul Uniunii Europene Pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO – cu sediul în Alicante, Spania), practic că este titularul unei mărci înregistrate. Ce este aceea o marcă înregistrată ?

Este un semn (de pildă un cuvânt) folosit în comerț pentru a identifica produsele. Sau așa cum aflăm chiar de pe site-ul EUIPO: „Marca dumneavoastră este simbolul prin care vă recunosc clienții. Ea vă deosebește de concurenți.” Chiar fără a avea nicio cunoștință juridică, logica simplă și bunul simț comun ne spun că o condiție cardinală a oricărei mărci trebuie să fie caracterul său distinctiv. Este o chestiune la care ne vom întoarce la momentul potrivit.

[4] Mai departe, următoarea întrebare firească este: Deține într-adevăr respectiva persoană privată o marcă înregistrată la EUIPO ca: ”PĂRINTELE ARSENIE BOCA” și/sau ”ARSENIE BOCA” ? Răspunsul este incontestabil negativ (NU). Este remarcabil (prin tragismul său) cum prin repetitivitate și diseminare la scară largă, un neadevăr cras ajunge să fie luat de bun, drept valabil, ca un fapt cu totul veridic. Cazul de față ar putea să fie dat ca exemplu de manual pentru explicarea efectului bulgărelui de zăpadă (snowball effect).

[5] Astfel, în realitatea obiectivă și juridică, numitul Sandor Andor deține marca înregistrată ”ARSENIE”, având numărul 015760382. Pe de altă parte, numita Diana Talpos deține marca înregistrată ”BOCA PĂRINTELE”, având numărul 015773997. Pe lângă aceste două mărci arătăm pur informativ că tot numitul Sandor Andor deține și marca înregistrată (de tip figurativ) ”PÂINEA NOASTRĂ CEA DE TOATE ZILELE Pr. Pâine Arsenie”. Poate mâine poimâine se vor trezi să trimită somații pentru a elimina din cărțile de rugăciuni versul ”Pâinea noastră cea de toate zilele”.

[6] Nu trebuie să fi un geniu al dreptului pentru a realiza că vorbim despre două mărci complet distincte, independente, de sine stătătoare, mărci având și titulari diferiți. Astfel, este completamente fals și inadmisibil a susține că deții marca înregistrată ”PĂRINTELE ARSENIE BOCA”/”ARSENIE BOCA”, când colo numitul X deține marca ”ARSENIE”, iar numitul Y deține marca ” BOCA PĂRINTELE”. Chiar dacă X și Y ar cesiona/vinde mărcile ”ARSENIE” și ”BOCA PĂRINTELE” lui Z (astfel încât Z devine titularul/proprietarul ambelor mărci), numitul Z tot nu va deține o unică și/sau combinată marcă ”PĂRINTELE ARSENIE BOCA”/”ARSENIE BOCA”.

În justificare, oferim și un principiu de legislație universală, vechi ca și Dreptul: nemo plus juri ad alium transfere potest, quam ipse habet (nimeni nu poate transfera mai multe drepturi decât are sau ceva ce nu are). De asemenea, considerăm că este evident pentru orice observator independent și imparțial că în speță s-a acționat cu rea-credință.

De altfel, deloc întâmplător, una dintre cauzele de nulitate absolută a unei mărci UE este atunci când solicitantul a fost de rea-credință la momentul depunerii cererii de înregistrare a mărcii. Motiv de nulitate absolută avem și atunci când marca este contrară ordinii publice sau bunelor moravuri.

[7] Absurdul situației poate fi perceput mai bine și din următoarea paralelă. Astfel, este ca și cum subsemnatul Bogdan Ionescu înregistrez astăzi marca ”COCA”, iar ulterior înregistrez și marca ”COLA”, susținând apoi că prin combinarea/unirea celor două mărci dețin marca unică ”COCA COLA”.

[8] Până și Patriarhia Română (astfel cum rezultă din poziția purtătorului său de cuvânt) a luat de bună existența unei mărci înregistrate ”ARSENIE BOCA” sau „PĂRINTELE ARSENIE BOCA”. De altfel și organele de poliție (sesizate de către pretinșii deținători ai mărcii înregistrate) au consemnat în procesul verbal încheiat despre deținerea de către aceștia a marcii înregistrate ”ARSENIE BOCA”, sens în care au și ridicat bunurile (pretins) contrafăcute ale unui comerciant din Arad.

[9] Vizavi de pretinsa deținere a drepturilor asupra imaginii lui Arsenie Boca, același Sandor Andor a înregistrat (tot la EUIPO) un desen (nr. 003564582-0001), care evocă/reproduce imaginea/chipul părintelui (desen realizat cu evidență după o fotografie cunoscută a acestuia), desen în cuprinsul căruia mai apare scris ”Daca noi nu iertăm, Nici Dumnezeu nu iartă” Pr. Arsenie Boca.

[10] Iarăși nu trebuie să fi un titan al domeniului juridic pentru a înțelege că înregistrarea acestui desen nu-ți va permite niciodată legalmente monopolizarea imaginii Părintelui Arsenie Boca. Astfel, dacă subsemnatul înregistrez un desen realizat după o poză celebră a lui Elvis Presley, oare voi putea să interzic apoi tuturor să folosească orice imagine a lui Elvis Presley ? Evident că nu.

Voi putea să interzic strict folosirea/uzitarea desenului înregistrat și a cărui titular sunt. În mod legal acest desen ar fi trebuit să fie refuzat/respins de către EUIPO (dar să fim realiști, ce credeți că știu cei din Alicante despre Părintele Arsenie Boca ?). Cu evidență acest desen nu respectă criteriul noutății și nici rațiunea de a fi a oricărui desen comunitar înregistrat, anume de a proteja aspectul unui produs și este legat în mod intrinsec de acesta.

Dacă produsul nu există, atunci nu poate exista nici protecție. Chipul/înfățișarea părintelui Arsenie Boca nu constituie și nu poate constitui legalmente aspectul unui produs.

[11] În fine, despre ce noutate putem vorbi când desenul aici înregistrat este o reproducere după o fotografie. Chiar credem că acest desen este realizat cu acele progrămele care împânzesc internetul, în care încarci pur și simplu o fotografie, iar aceasta este transformată într-un desen animat, pictură în ulei, crochiu ș.a.m.d.

Astfel, nu fotografia (care apare pe varii obiecte) a lui Arsenie Boca seamănă cu desenul înregistrat la EUIPO, ci complet invers, dacă privim logic și în succesiunea firească a lucrurilor. Fotografia a fost prima iar desenul s-a făcut ulterior ( tocmai în baza respectivei fotografii). Nu este îndeplinit astfel cel puțin  criteriul noutății.

[12] Cele mai sus expuse ar putea în mod normal să închidă orice discuție pe acest subiect. Totuși, noi vrem să ducem raționamentul mai departe și să arătăm ce ar trebui făcut dacă cineva într-adevăr încearcă să înregistreze marca ”ARSENIE BOCA, ori ”PĂRINTELE ARSENIE BOCA”, iar EUIPO îi admite o astfel de cerere.

[13] Răspunsul , cât mai concis, este că trebuie urmată o procedură de nulitate a mărcii, avându-se în vedere îndeosebi art. 59 și art. 60 din Regulamentul (UE) 2017/1001 al Parlamentului European și al Consiliului din 14 iunie 2017 privind marca Uniunii Europene. Cererea se poate depune și online prin completarea formularelor regăsite la adresa: https://euipo.europa.eu/ohimportal/en/forms-and-filings#invalidity

O cerere de declarare a nulității  trebuie făcută și în cazul desenului. Aici trebuie să ne raportăm îndeosebi la art. 25 din Regulamentul (CE) nr. 6/2002 al Consiliului din 12 decembrie 2001 privind desenele sau modelele industriale comunitare. Un ghid util poate să fie consultat aici: https://euipo.europa.eu/ohimportal/ro/design-guidelines

[14] În sfârșit, publicul larg trebuie să înțeleagă că cei implicați în această afacere nu sunt deloc niște genii, niște inovatori sau originali. Nimic nu este nou sub soare, iar dacă ne informăm bine vom afla că mulți alții înainte lor au încercat, în esență, exact același lucru. Cei aici în discuție, nu au făcut altceva decât să urmeze un anumit modus operandi, dar au făcut-o într-o manieră foarte rudimentară, totuși surprinzător de eficientă.

[15] Astfel, există câteva cazuri celebre în jurisprudență, din două dintre acestea urmând a spicui mai departe efectiv esența, o esență care prin logica și claritatea sa va putea să fie ușor înțeleasă chiar și de către un nespecialist.

În afacerea Elvis Presley Enterprise  vs. Sid Shaw Elvisly Yours (1999) sunt remarcabile următoarele considerente: (…) poate cineva să pretindă dreptul exclusiv (…) a numelor Elvis și Elvis Presley sau a semnăturii ca marcă înregistrată pentru o gamă de produse comune comercializate cu amănuntul și, dacă da, cine anume ? (…)

Chiar dacă Elvis era în viață, el nu ar fi îndreptățit să oprească un fan să-și numească fiul, câinele sau carasul-auriu, mașina sa ori casa sa ”Elvis” sau ”Elvis Presley”, pur și simplu din cauza faptului că a fost numele dat lui la naștere de către părinții săi.

Concluzia acestui caz a fost că publicul cumpără bunuri Elvis Presley nu deoarece provin dintr-o anumită sursă, ci deoarece poartă numele sau imaginea lui Elvis Presley. (…) articolul pe care numele sau imaginea apare (fie un poster, fanion, cană, sau o bucată de săpun) este mai puțin decât un mijloc.

Consider că judecătorul a avut dreptate să trateze toate aceste bunuri ca suveniruri/amintiri sau mementouri, ci nu să le trateze ca fiind în diferite clase de bunuri comerciale consumabile.

Ceea ce este esențial să fie reținut

din această speță este că publicul cumpără amintiri/suveniruri care poartă numele Elvis/Elvis Presley (mutatis mutandis Arsenie Boca), ori imaginea acestuia, deoarece  se referă la cântăreț (la părinte, în cazul nostru).

Publicul nu presupune că aceste bunuri provin dintr-o sursă care este legată de cântăreț, sens în care o astfel de marcă ”Elvis”/”Elvis Presley” nu este prin urmare capabilă să distingă (vă mai amintiți criterul distinctiv al mărcii amintit la începutul articolului ?)  suvenirurile/amintirile comercializate de către aplicant față de cele comercializate de către alți comercianți.

Un nume celebru se referă la acea persoană și, astfel, nu posedă  caracterul distinctiv pretins de lege pentru a distinge bunurile dintr-o sursă de bunurile din celelalte surse.

[16] S-a încercat înregistrarea (de către administratorii averii Prințesei, ci nu de către persoane complet străine de aceasta) ca marcă a ”Diana, Princess of Wales”, cerere care a fost respinsă în esență prin motivarea: ”Nu poate exista nici un dubiu că dispăruta Diana, Prințesă de Wales, a fost una dintre cele mai faimoase persoane din lume (…)

A fost probabil  una dintre cele mai fotografiate persoane din lume. Nici una dintre aceste utilizări nu indică vreo legătură comercială între sursa acestor bunuri/servicii și Prințesă. Consumatorul obișnuit ar fi conștient de acest lucru și a existat de mult timp un comerț în această țară privitor la suveniruri și amintiri înfățișând membri Familiei Regale fără vreo specificare asupra sursei comerciale a bunurilor.

Nimic din numele său ori semnătura nu au fost folosite ca marcă înregistrată înainte morții sale.

[17] În sfârșit, toată situația de care ne-am ocupat aici este parcă desprinsă din scrierile kafkiene.

Poziția organelor de poliție a fost cea mai absurdă și grotescă dintre toate, iar pentru a înțelege mai bine ce au făcut și la ce nivel s-au situat, le putem spune (în același scenariu kafkian) că dacă mâine cineva va înregistra la EUIPO mărcile ”Iisus” și ”Hristos”, ori ”Isus Hristos”, precum și imaginea Mântuitorului, iar apoi va suna la 112 sesizând contrafacerea, oare vor confisca toate produsele comercializate ce poartă numele Său și imaginea Sa,  ori vor desprinde de pe pereții bisericilor icoanele ce-L reprezintă ?

Citește și: Cum vrea Gheorghe Falcă să rupă stilourile Special Arad: întreaga redacție, plus câțiva jurnaliști citați individual, la judecată!