A fost odată… Aproape 550 de ani s-au scurs de la prima atestare documentară a satului Iercoșeni. Puțin peste 60 de kilometri despart satul de orașul Arad. După ce treci de comuna Șilindia și urci dealul satului Luguzău drumul șerpuiește printre dealuri spre Cuied și Buteni. Peisajul care îți apare înainte este unul de poveste. Aerul curat și liniștea locurilor te deconectează de agitația orașului. Înainte de a ajunge în Cuied, un indicator îi arată drumețului că în partea stângă la numai 1 km se află satul Iercoșeni. Până în anul 1968, satul aparținea de comuna Cuied, după această dată până astăzi este parte componentă a comunei Șilindia.

Aici locuiau odată 1840 de suflete. Acum la doar 19 case mai urcă fumul pe coș iarna, celelalte fiind pârăsite. Cei de demult își dorm somnul de veci în cimitirul care înconjoară biserica.

Uneori lemnul este mai puternic decât piatra

Multe dintre crucile din cimitirul Iercoșeniului sunt cioplite în lemn. Tot din lemn este și biserica satului. Adusă la Iercoșeni din Chisindia în anul 1752, biserica este cu siguranță mai veche dacă luăm în calcul și anii în care a fost lăcaș de cult pentru credincioșii din Chisindia. A fost o perioadă în istoria județului când bisericile erau „călătoare”. Creștinismul s-a răspândit datorită Sfinților Apostoli care au călătorit în întreaga lume și au răspândit cuvântul lui Dumnezeu. Comunitățile creștine din Transilvania aveau la început biserici construite din lemn. Dacă oamenii dintr-un sat reușeau să costruiască o biserică din piatră și cărămidă, cea veche din lemn era donată sau vândută sătenilor dintr-o localitate învecinată. Așa s-a întâmplat și cu biserica de lemn din localitatea învecinată, Cuied, biserica de lemn de aici ajungând la Păiușeni.

Actualul mitropolit al Banatului Î.P.S. Ioan Sălăjan povestește într-un interviu televizat, că locuința în care a copilărit avea în structura sa grinzi din lemn salvate de la vechea biserică a satului său din Bihor, biserică din lemn mistuită într-un incendiu. Fundureniul din „Moara cu noroc″,

Iercoșeniul de astăzi

Scriitorul șirian Ioan Slavici își plasează acțiunea nuvelei „Moara cu noroc″ în zona satului Fundureni, denumirea veche a actualului Iercoșeni. „Dacă aruncai privirea împrejur,la dreapta și la stânga, vedeai drumul de țară șerpuind spre culme[…] și din dosul crângului depărtat iese turnul țuguiat al bisericii din Fundureni , învelit cu tinichea…”

Probabil aici își au rădăcinile legendele, că bazele satului ar fi fost așezate de lotri, cu trimitere la Lică Sămădăul și oamenii care îl însoțeau pe acesta.

Biserica în care se slujește de aproape trei secole

Februarie 2019, biserica din Iercoșeni stă așezată cuminte înconjurată de crucile din lemn ale cimitirului localității. Lemnul este de bază aici. Pădurea înconjoară satul, iar slujele de la biserică îi țin pe puținii locuitori ai acestuia laolaltă. Tânărul preot, Iulian Ivănuț, slujește, o dată la două săptămâni, unui număr mic de credincioși. De când a fost hirotonit aici a avut parte numai de înmormântări. Niciun botez sau cununie.

Trebuie să ne întoarcem privirea spre sat pentru că acolo sunt bunicii noștrii. Nu trebuie să lăsăm satul să moară, pentru că sat înseamnă tradiție, credință și veșnicie. Cu gândul la toți cei care au fost legați de satul românesc am pornit alături de părintele conf.univ. dr. Teofan Mada vicar administrativ al Arhiepiscopiei Aradului și elevii Școlii Profesionale ,, ASTRA″ pentru a fi alături și a ne ruga cu cei de aici. Trebuie precizat că patrimoniul arhitectural al județului Arad cuprinde mai multe biserici din lemn, toate acestea merită o atenție deosebită datorită materialului folosit pentru construcție, a tehnicilor de construcție, a picturilor vechi și icoanelor cale le înfrumusețează. Trebuie să amintim bisericile de lemn de la Roșia Nouă, Groși, Cristești, Iosășel, Troaș , Țărmure.

Aceste construcții alături de altele valorizează Aradul.

 – Prof. Stoica Cristian Școala Profesională „ASTRA” –