N-o luați mot à mot, au trecut atâția ani, s-au schimbat atât de multe, nu știu dacă la Sânleani au mai rămas câțiva șvabi, dar pe atunci acolo se vorbea mai mult nemțește.

Nu eram un fotbalist grozav, dar încercam să fac față, mai ales în poartă. Din nefericire, eram și mic, noroc cu reflexele. Cel puțin, cred că așa mi-a zis Seppi Maier, cel venit din Germania la rude și care juca deja în naționala de tineret a Germaniei.

A venit la verișori, a stat câteva zile și dus a fost. De altfel, am realizat mult mai târziu că eu am jucat, cu câțiva ani buni înainte, fotbal cu Sepp Maier, portarul naționalei campioane mondiale din 1974. Sau am crezut că realizez, nu mai am cum să verific dacă îmi amintesc sau visez, amicii mei șvabi, în frunte cu Maier Mucosu, au plecat de mult, iar cei care au mai rămas nu au cum să își amintească de astfel de banalități.

Sepp Maier (foto: Bert Verhoeff, Anefo / proxy.handle.net / Wikipedia)

Așa că îmi pot imagina orice, inclusiv faptul că Sepp mi-a spus de unul, amicul său Frantzi, cel mai tare din parcare, unul care dacă ar fi venit cu el, ne-ar fi arătat el fotbal, chiar și la poartă mică. Nu mai forțez nota, vreau doar să spun ceea ce știu cu exactitate: primii fotbaliști pe care i-am reținut ca vedete au fost nemți sau olandezi, iar dintre ei se desprindea numele lui Beckenbauer și al lui Cruyff. Dar ca să fiu cinstit până la capăt, vedeta pentru mine era Sepp Maier, portarul care prindea și rațe și Gerd Müller, cel care știa să dea gol și fără minge.

Dar, normal, peste toți era Beckenbauer, trebuia să recunosc asta, chiar dacă aveam încă probleme mari la identificarea valorii fotbalistice, mă luam după ce spuneau alții, mai în vârstă și sigur mai pricepuți ca mine.

Și ceea ce vreau să spun în final este că Beckenbauer, Maier, Müller sau Cruyff reprezeantau pentru mine ceea ce reprezintă Messi, Ronaldo sau Mbappé pentru adolescenții de astăzi prinși în febra și nebunia fotbalului.

Și uite că după Cruyff și Müller, se duce și împăratul, Kaiserul Franz.

Ce bine ar fi să mă mai întâlnesc odată cu Sepp Maier!

Până nu se duce și el, până nu ne ducem cu toții…