Au și partidele povestea lor. Ca și politicienii, care oameni sunt și ei, de-or fi Falcă, Fifor, Bibarț sau Ciolacu. Iar oamenii au fiecare câte o poveste. A nașterii, a creșterii, uneori a gloriei, urmată de normala descreștere, a îmbătrânirii sau a dispariției. A morții, adică – oare mai știe cineva câte partide au dispărut pur și simplu din 1990 până azi? Despre dispariția partidelor de după 1946 nu vorbim pentru că atunci a fost „omor cu premeditare”, nu „moarte naturală”.

Partidele au și o dinamică a lor, internă, o viață proprie, dacă putem spune așa. Și, desigur, sunt angrenate în dimanica vieții societății în care există și în care funcționează, în care trăiesc. Altă dinamică, altă viață.

Deși nu sunt vietăți în accepțiunea normală a termenului, partidele au viață, se mișcă, pulsează, par chiar că sunt vii ca și oamenii care le alcătuiesc. Și au exact valoarea, forța, caracterul acestora. A oamenilor care activează în partide, mai ales a celor care le conduc, nu a celor mulți care, periodic, susținători fiind, legitimează partidele prin vot.

Chiar dacă nu sunt vietăți, partidele se transformă, se amestecă între ele, imită sau copiază idei, gesturi, atitudini de la alte organisme de acelasi fel (rog să fiu iertat că am amintit de copiat într-o „casă” a spânzuraților de plagiate).

Sau, și mai des, împrumută diferite elemente doctrinare. În viața organismelor obișnuite, normale să zicem, a oamenilor de rând, așa ceva s-ar numi uneori – și nu tocmai elegant -, „corcire”. Nu și în lumea partidelor.

Așa că liberalii au devenit ba sociali, ba conservatori – asta, când nu au devenit libertini. Oricum, sunt tot mai puțin liberali. Conservatorii încearcă să nu se „corcească” dar, ca și comuniștii, tot cu idei naționaliste se arată lumii până la urmă. Totuși, poate nu-s chiar așa de rele aceste schimbări. În fond, totul în lumea noastră este în mișcare, de ce ar fi partidele o excepție? Așa-i viața, mobilă și schimbătoare. Ca oamenii…

Unele partide au devenit, în timp, un fel de monștri, atât de mari și de puternice au ajuns să fie. Iar uneori chiar inspiră teamă, într-atât de puternice le sunt încrengăturile cu lumea celor plătiți să împartă dreptatea și informațiile. O putere pe care o au nu doar liderii de la centru, ci și cei ce conduc „monstruleții” mai mici, județeni. Pentru că ăsta este, la urma urmei, partidul, o sumă de organizații județene (la rândul lor formate din „monstrișori” comunali, orășenești, municipali), cu o autonomie întinsă până acolo unde se poate lăbărța plapuma președintelui  județean.

Fifor, sub plapuma lui Falcă

De exemplu, Gheorghe Falcă și-a întins atât de mult plapuma încât acoperă și o mare parte din patul în care lenevește politic Mihai Fifor. Dar, de vreme ce PNL și PSD sunt atât de coalizate încât par aproape de fuziune, nu-i o problemă acum. Iar mai târziu, cine știe cine va fi președintele PSD Arad.

Citiți aici despre cât și cum se întinde plapuma lui Falcă: Fără „Breaking News”: Ilie Cheșa a devenit oficial vechea și noua păpușă a lui Gheorghe Falcă, adică proaspăt viceprimar al Aradului

În general este destul de greu de schimbat din funcție un „zmeu” local. Se întâmplă când nu sunt rezultate sau când există certuri în organizație.

Poate vă mai amintiți că în 2020, pe fondul unor certuri și dispute pentru putere între cel puțin două grupuri, a fost trimis un „sol de pace” în persoana lui Mihai Fifor-Delacraiova. Ajuns aici cu puterea de la centru în buzunar, a lichidat cele două tabere, s-a instalat șef, și-a format propria tabără (fără opoziție, că nu existau suficienți membri în organizație și pentru opoziție) și și-a fabricat ceva rădăcini arădene…

Citiți aici: E fum alb la PSD Arad! Mihai Fifor este noul președinte al filialei locale după ce l-a învins pe Dorel Căprar

Muncă grea, de politician. Electoratul așteaptă de atunci, cu aceeași nerăbdare, o fotografie din copilăria arădeană a înrădăcinatului Fifor.

„Doar o poezie să-ți mai spun, șefu’, că vine Viorica”

Sursa: g4media.ro

Sigur, mai avea și alte procupări de mare importanță strategică și managerială pentru organizație: poezia. Nu a scris niciuna, din câte știm, dar i-a dedicat mărețului conducător Liviu Dragnea, de ziua lui.

Dacă nu mă credeți, citiți aici: Mihai Fifor îi dedică o poezie fostului lider PSD. „Nimeni n-avea ceea ce el avea, superba lui trufie”

Cu asemenea preocupări majore, nu-i nicio mirare că PSD Arad a ajuns în situația unui partiduleț aflat în zona retrogradării. Iar campionatul nu arată bine în acest an, se apropie alegerile – așa comasate și cu liste comune la conducerea CJA și la primăria Arad, pentru PSD Arad vor fi un mare test, ca să nu zicem altfel – și, dacă rezultatele nu vor fi pe măsura așteptărilor conducerii centrale s-ar putea să-i fie mult mai scurt noul mandat de președinte al PSD Arad.

Reamânarea reînscăunării lui Fifor

M-am luat cu altele și am uitat să vă spun că în 29 martie sunt programate alegerile pentru realegerea domnului Fifor. Știți, acelea amânate pe motiv că premierul Ciolacu n-a putut să asiste la ceremonia re-înscăunării președintelui Mihai Fifor…

Scuze, în timp ce scriam am fost notificat că a fost iarăși amânat „congresul de dare de seamă și realegere” pentru 30 martie. Unii spun că nu e întâmplător, că ar urma ca în 29 martie actualul primar PNL, Călin Bibarț, să își anunțe plecarea, respectiv intrarea în PSD Arad și candidatura din partea acestui partid. Alții…, că e doar o coincidență și că iar îi „face” Falcă…