Majoritatea oamenilor își concentrează atenția pe ceea ce este lângă ei, adică familie, slujbă, prieteni, în esență ceea ce îi afectează în mod direct. O fac pentru că le oferă siguranța zilei de mâine, fericire și un sentiment de împlinire. Pe lângă aceasta, din când în când își ajută apropiații cum știu și cu cât știu. Mai exact, sunt oameni de bună credință, care-și trăiesc viața în mod normal, cu cinste.

Pe de altă parte, mai există o categorie de oameni care au luat-o invers, simt împlinire atunci când ajută pe cei mai nefericiți decât ei, se zbat să le facă bine, să-i scoată din situația dificilă în care au ajuns și ajung să-și facă din asta, din a-i ajuta pe alții fără a cere ceva înapoi, o ocupație, slujbă, un crez.

În paginile noastre ați putut citi în trecut despre mai multe asociații din Arad care și-au lăsat amprenta pe destinele unor oameni. Acum este rândul celor din „Asociația Fii Om, e gratis”. Aceasta este povestea unui început, așa cum ne-a fost transmisă de Andreea Carmen Oprea, cea care la început a fost voluntară, iar acum este cea care a pus bazele asociației.

Nu mai rețin câte cazuri am avut

Și ne povestește chiar ea: „Am pornit asociația după 3 ani și jumătate în care am făcut „voluntariat”. Am trimis colete în țară, Vaslui, Iași, Moldova, pentru multe familii care îmi cereau ajutorul. Nu am fost omul să spun nu, doar în cazul în care, după multe convorbiri, persoanele se contraziceau singure. Anul trecut am ajuns la concluzia că este mai ușor să fac un bine unde ajung personal, să văd eu ce fel de persoane sunt, să văd eu cu ochii mei situația în care se află.

În noiembrie anul trecut am început să depunem actele pentru asociație, dar fiind pandemia, abia în martie am terminat cu ele. De atunci și până acum am reușit să rezolvăm mai multe cazuri. Nu am număr exact, dar vă pot spune câteva: La Mocrea am reușit să ridicăm două camere pentru o familie rromă cu 3 copii, interior complet mobilat. La Arăneag am reușit să renovăm două camere plus electrocasnice, șemineu, pat. Am reușit să-l ajutăm și pe băiatul de 22 de ani care, fiind cu piciorul sucit din naștere, l-am trimis la Cluj unde a fost examinat. Am fost cu el pe la radiografii, am trimis la Cluj radiografiile. Din iarnă tot sun să văd când îl operează, dar fiind la stat ne lovim de aceeași problemă: „E plin spitalul cu pacienți Covid si nu putem acum”.  La privat nu știu exact cât costă operația, dar mă voi interesa.

La Ineu, tot în iarnă, pentru cinci copilași am reușit să cumpărăm o mașină de spălat semiautomată deoarece cea veche era praf, ușa de termopan am primit-o printr-o donație de la o doamnă din Seleuș și le-am dus o căruță de lemne pentru că acestea erau aduse pe bicicleta de membri familiei. De asemenea, le-am dus alimente și haine.

La Dud am reușit să renovăm o cameră pentru un băiat de liceu cu tot ce ține de acea camera. Lucrurile au fost noi, primite donație de la oamenii cu suflet mare”. 

Până la urmă am ajuns și nași…

„La Sântana stătea pe chirie o familie (pentru care am ajuns și nași). Aceștia plăteau 250 de lei pe lună pentru niște condiții groaznice, casa stătea să cadă pe ei. Având un bebe născut prematur la 1 kg era frig și trăgea curentul din toate părțile oricât băgau pe foc.  Am cerut ajutor pe Facebook pentru ei, iar un domn de la un cult penticostal din Arad s-a oferit să îi ia de acolo și să-i mute la Arad. Am acceptat pentru că mi-a trimis poze cu felul în care arăta locația unde urma să îi mute, însă îmi va părea rău cât voi trăi că nu am mers să verific! I-a mutat într-o igrasie unde dacă dădea cu degetul pe perete se lua mucegaiul. Când am anunțat că merg la ei cu soțul meu după botezul lui Alex (copilul lor) , a spus că vrea să îmi spună ceva.

Întreb dacă s-a întâmplat ceva cu băiatul și îmi spune: „Nu nașa, stăm în niște condiții…”, și mi-a arătat. Am rămas înmărmurită. Am făcut din nou apel pe Facebook,  fiind transparentă 100% în tot ceea ce fac.  Am găsit o chirie la Pâncota pentru ei. Un patron de restaurant din Pâncota ne-a pus la dispoziție un apartament cu două dormitoare, condiții excelente. Am mobilizat câteva mămici și am reușit să îi mutăm în aceeași săptămână în care am aflat de mucegaiul de pe pereț. Mai mult, aici nu plătesc decât cheltuielile, chiria nu mai trebuie”.

Băiatul care și-a găsit mama spânzurată

„Un alt caz e de la Drauț și este vorba despre un băiat de 10 ani care anul trecut și-a pierdut mama. A găsit-o spânzurată. Am reușit să o găsim pe doamna Daniela Bogdan, psiholog, care a făcut terapie cu Bogdan luni întregi. A venit voluntară fără să pretindă sa fie plătită, venea de la Arad și de două ori pe săptămână până la Bogdan. Până să se ocupe Daniela de el, Bogdan era un copil închis în el, trist, nu prea vorbea cu nimeni. Acum, dacă îl vedeți, e un băiat care se bucură de viață și pentru care mama e sus și îl veghează”.

Transparență: Fac și 10 postări cu chitanțele, cu tot

„Acum doresc să detaliez puțin subiectul transparenței. Am fost transparentă atât la bani, cât și la donații. Am pus dovezi cu banii, cu chitanțe și tot ce e nevoie. Făceam asta chiar și la început când nu aveam finalizate toate actele asociației. O fac pentru că așa mi se pare normal, nu de gura lumii, că oricum lumea vorbește. Am făcut-o pentru că așa consider că trebuie să funcționeze o asociație, am făcut-o pentru sufletul meu, pentru liniștea mea. La urma urmei, eu vreau sa fiu împăcată cu mine. Donatorii trebuie să știe unde merg banii, unde merg donațiile. În unele cazuri fac și 10 postări să arăt unde merg și la ce se folosesc banii și celelalte lucruri”.

M-ați întrebat de cea mai bună/rea experiență.

„Pentru mine, cea mai plăcută experiență e fiecare ajutor oferit unor familii care merită. Iubesc ceea ce fac, iar când merg și stau cu orele printre diferite familii și copiii mă cheamă sa mă joc cu ei, sau pur și simplu vin și mă țin strâns în brațe și îmi mulțumesc, vă spun sincer că îmi încarcă bateriile instantaneu.

Avem un băiețel cu autism din Mișca, îl știu de 3 ani și când văd cât de strâns ia jucăriile și se bucură pentru ele, îmi trimite poezii, cântecele chiar dacă se exprimă greu, iar la final când spune: „Te iubesc Andreea”, sau „Mulțumesc Andreea” , efectiv bufnesc în plâns pentru că văd ce înseamnă aceste gesturi pentru un copil căruia viața i-a dat o „cruce” atât de grea de dus în spate. Are o sinceritate în zâmbet și se bucură cum eu una nu am văzut chiar dacă am fost până acum la sute de copii.

Când dau de obstacole mă gândesc că dacă acel băiețel poate, pot și eu să lupt pentru copiii/bătrânii de care mă ocup.

Am fost la un pas să sun la Poliție. Toți strigau să le dăm și lor

„Cea mai dezamăgitoare experiență e cea de anul trecut de Crăciun. Am mers cu cadouri la diferite cazuri pe care le știam și le vizitând des. Am mers cu scopul de a împărți cadouri pe vârste copiilor.

Am mers la Ineu pentru că avem acolo două cazuri pe care le respect și le ador din toate punctele de vedere. Sunt curați, copii educați, premianți și chiar dacă sunt de etnie rroma eu nu am prejudecăți, au tot respectul meu. Pe strada unde am mers la unul dintre cazuri ne-am oprit cu mașina și la nici cinci minute de când am ajuns, mergând spre mașină, am observat că în jurul acesteia sunt cel puțin 50 de persoane, bărbați făcuți, cu lanțuri de aur groase cât un deget, femei care mai de care să ne ia la bătaie pentru că nu aveam ceva și pentru ei.

Având denumirea aprobată „Asociația FII OM, E GRATIS”, le-am spus că suntem o asociație care ajutăm unde e nevoie și unde omul își dă silința să își facă un viitor. Mai pe scurt, îți dau un sprijin cât să pleci de pe loc, dar nu sprijin pentru 50 de ani. Te ajutăm să te ridici cât de cât, dar de acolo te descurci”.

Țin minte că după aceea au început să strige și să ne înjure: „De ce nouă nu ne dați? De ce dați doar la cine vreți ? Si nepoții mei vor cadou!”.

Vă spun sincer că fusesem la un minut distanță de a suna la poliție”. 

Regula e regulă! Te ajut să te ajuți, nu te țin în brațe

„Eu am trei reguli simple: curățenia să fie curățenie, să nu mă mintă și din ce primesc să nu dea la nimeni (care nu ar avea nevoie). Dacă aflu că face așa ceva se taie tot ajutorul. Sunt un om foarte deschis, dar spun ce am de spus. Mai pățesc să mă mintă la telefon și când merg acolo să aflu alte chestii deloc plăcute, dar le spun în față „Acum am venit și atât”.  

Am un caiet unde scriu cazurile care considerăm că trebuie ajutate. Pe aceeași parte eu încerc să fac ceva durabil. Adică înțeleg că sunt nevoiași, dacă nu au o mătură și o lopată, eu le cumpăr, dar să facă curat .  Le dau temă de casă: faci curat și ții curat, copiii curați și spălați și trimiși la școală. Toate acestea le fac doar pentru copii, să nu tragă din cauza greșelilor părinților. Le duc mâncare pentru pachețele de școală și caiete, ghiozdane, orice. 

Astfel a încheiat Andreea caruselul de emoții, de la lacrimi, la teamă, de la dezamăgire la împlinire.

Însă ceea ce ne-a transmis ea, nu a fost nimic altceva decât tărie de caracter, dedicare și multă putere de muncă.

Date suplimentare asociație:

#Titular : ASOCIATIA FII OM E GRATIS

#IBAN:RO41BTRLRONCRT0586306301

CONT DESCHIS LA BANCA TRANSILVANIA

C.I.F : 43895856

Iar adresa e :

„Asociația Fii Om e gratis” Localitate Dud, nr 366, Strada Principala, Județul Arad, Cod Postal 317364