Ceea ce sper după cele mai bine de cinci ore și jumătate în care am urmărit finala din 2022 a Openului Australiei, e ca despre acest meci epic să se vorbească mai mult decât despre scandalul în care a fost implicat liderul mondial, Novak Djokovic, înainte de startul turneului.

Ceea ce am văzut în cinci ore și jumătate nu a fost doar tenis, a fost o lecție de viață, o lecție de sportivitate, o lecție despre talent și atitudine față de sport, o demonstrație de tenacitate și de tenis la cel mai înalt nivel.

A fost ciudat încă din start să văd după 19 ani de hegemonie a tripletei Federer – Nadal – Djokovic, să văd că într-o finală în care joacă unul dintre cei trei avem un alt favorit, astăzi Daniil Medvedev. Primul set a fost o demonstrație de forță a rusului, un 6-2 fără prea multe comentarii, și deja mulți dintre noi ne gândeam că Nadal e obosit, că nu e suprafața lui favorită, că vine după o pauză de șase luni și nu are nicio șansă. În setul al doilea, Nadal a servit pentru set la 5-3, dar Medvedev nu a fost de acord să-l cedeze și avea să-l câștige la tiebreak cu 7-5, un tiebreak în care Nadal a avut din nou 5-3.

Pe nesimțite, Nadal lovea tot mai tare, alerga tot mai mult și cu folos, scurtele sale au avut tot mai mult efect, iar dreptele sale intrau tot mai des în teren, acolo unde rusul de 198 de centimetri, cu o alonjă extraordinară, nu mai reușea să ajungă. Nadal a luat setul al treilea și ne bucuram că măcar nu pierde la 0, că a contat și el în această finală, dar a urmat un al patrulea set plin de break-uri și re-break-uri, la capătul căruia tot Nadal era declarat câștigător, tot cu 6-4.

Publicul era în aer, iar Medvedev a cedat psihic. S-a enervat că toți îl încurajau pe Rafa. „Sunt niște idioți, nu au minte”, i-a spus arbitrului, și era clar că mintea lui nu mai era sută la sută în teren.

Îmi amintesc că în urmă cu 13 ani, în 2009, Nadal juca tot la Melbourne o semifinală împotriva compatriotului său, Fernando Verdasco. A câștigat Nadal în cinci seturi după un meci maraton de 5 ore și 14 minute. Tot atunci avea Nadal să câștige unicul său trofeu la Australian Open. Pe vremea aia, Medvedev avea doar 12 ani și probabil că a urmărit acea semifinală.

Astăzi, Nadal și Medvedev au trecut de granița celor 5 ore și 14 minute. Nadal la vârsta de 35 de ani, Medvedev la 25. Însă, în setul al cincilea, Nadal părea juniorul, Nadal părea tânărul din finală în timp ce rusul chema fizioterapeutul pentru a-i masa mușchii. Era 5-4 pentru Nadal și servea pentru trofeu, dar întotdeauna e greu cu rușii și Medvedev din nou nu a fost de acord. A egalat la 5, dar Nadal a câștigat imediat contra serviciului urmând ca apoi să nu mai greșească și să câștige cu 7-5 setul decisiv al probabil celei mai palpitante finale pe care am văzut-o vreodată.

„Acum două luni nu știam dacă voi mai juca vreodată tenis, acum sunt în finală”, spunea Nadal imediat după victoria din semifinale cu Berettini. Nu doar că e în finală, dar a primul sportiv din istorie care câștigă 21 de titluri de Grand Slam. Și a meritat din plin.

Nadal astăzi nu a părut a fi om. Singurul lucru care-l avea în comun cu oamenii era transpirația, dar altfel, felul în care a revenit, felul în care a luptat, felul în care a jucat îl aduce statutul de supraom, de extraterestru.