Poveștile despre oameni fascinează mereu, mai ales când retorica este de cea mai bună calitate. Iar când despre oameni povestește Eugenia Crainic poți ajunge la dependență. Te atingi de carte, o deschizi și nu o mai lași, pentru că frumusețea limbajului, stilul și acțiunea te țin acolo și orice altceva cade în plan secund.

A scris despre neiubire într-o carte despre… iubire, despre „Neterminatele iubiri”, iar acum a scris despre nemuritori, pentru că odată amintiți în carte, acești oameni care au trăit-o pe Jeni au devenit eterni. Povești despre oameni care au trăit-o pe Jeni, care au devenit-o, care au format omul care este astăzi Eugenia Crainic cuprinse toate într-o carte care se încheie cu ceea ce îi place mai mult, o poveste polițistă scrisă la mare artă, o poveste care ne-a amintit de debutul literar al Eugeniei cu romanul polițist „Studenta criminală”.

Oamenii din cartea Eugeniei și-au primit răsplata peste ani pentru toate cărămizile pe care le-au pus la construcția personalității ei. O răsplată venită din sufletul scriitoarei care a apăsat pe fiecare cuvânt, care a fost atentă la fiecare frază în parte astfel încât povestea să ajungă și la acutele sufletului nostru.

La început a fost ceva intim, au fost amintirile scrise de Jeni pentru ea, pentru a le păstra în căminul ei pentru a le deschide de fiecare dată când i s-ar fi făcut dor. Dar ar fi fost păcat… Ar fi fost păcat să le țină doar pentru ea, aș putea să o acuz chiar de egoism că s-a gândit să păstreze o așa frumusețe doar pentru a se bucura ea, doar pentru a râde singură sau a lăcrima nostalgic.

Pentru ca această carte să ajungă la noi a fost nevoie de Violeta Borzea. Aceeași Violeta Borzea despre care v-am mai povestit cu ocazia „Neterminatelor iubiri” sau a antologiei „Marea degringoladă amoroasă”. Editor la Editura Național din București, Violeta Borzea este o erudită, este de o eleganță care-ți ia respirația și totodată simte ca nimeni altcineva poveștile. Ea este cea care a convins-o pe Jeni să pună toate acele povești scrise pentru ea despre oamenii din viața ei, iar de aici și până la apariția cărții „Oameni care m-au trăit” a mai fost doar un singur pas.

O carte cu un puternic iz autobiografic, dar totodată o carte în care ne putem regăsi foarte ușor pe noi sau pe oamenii care, la rândul nostru, ne-au trăit pe noi.

Cosmin Neidoini, filozof și scriitor din orașul vecin, Timișoara, ne-a vorbit extraordinar despre conținutul „Oamenilor care m-au trăit” și într-un exercițiu de imaginație ne inducea ideea că ne este citită cu vocea fantastică a actorului Morgan Freeman. Americanul nu a fost lângă noi în Sala Marii Uniri din Arad, dar a fost Zoli Lovas, iar actorul arădean ne-a oferit câteva minute minunate citind o poveste de asemenea minunată. O poveste care nu are cum să te facă să nu citești încă una, și încă una, și tot așa până la capătul cărții așteptând apoi următoarea apariție editorială a scriitoarei, a jurnalistei Eugenia Crainic.

Și pentru că a povestit despre oamenii care au trăit-o, pe lângă cei peste 70 de prieteni, apropiați, admiratori sau pur și simplu cititori ai Eugeniei Crainic, au luat cuvântul și vechii ei prieteni Lazăr Faur, Andrei Ando și „Mateo”, adică Ioan Matiuț.

Jeni, o așteptăm pe următoarea…

Cartea poate fi cumpărată și prin acest link: colectiaviolet.ro.

Astăzi de la ora 19.00, cartea „Oameni care m-au trăit” va fi lansată și în orașul natal al Eugeniei Crainic, în sala de festivități a Așezământului cultural din Pâncota.