Așa s-a potrivit și mă simt onorat să fiu cel însărcinat să scrie câteva cuvinte bine simțite la aniversarea de opt ani ai Specialului de Arad.

La început, câteva cuvinte despre mine, despre jurnalism și despre relația mea cu Special Arad. Ca să fie clar totul…

Fac jurnalism de peste 30 de ani, dar nu am stat la nicio redacție mai mult de trei ani. Cu cei de la Special lucrez de aproape șapte, un record personal care nu va fi depășit, de asta sunt sigur.

Să mă explic, deci: jurnalismul este o meserie, dar și o vocație. Dacă rămâi doar la nivel de meserie, te poți învârti binișor prin redacții în care nimic nu depinde de tine, nici de ceilalți jurnaliști, ci de cei care, într-un fel sau altul, dau banii pentru susținerea redacției.

Dacă însă ai și vocație, mai precis ești convins că un jurnalist nu poate servi interese personale sau de grup, ci doar interesul general al comunității căreia i se adresează, atunci treaba se schimbă fundamental. Pentru cei care vin și se întorc pe FB: nu, interesul general nu este o vorbă în vânt, este cât se poate de ușor de identificat: este vorba de acele condiții și măsuri care asigură o conviețuire normală, firească, eliminând factorii care blochează asta sau ca să îl parafrazez pe Caragiale: tot omul să fie bine și tot românul să prospere.

Nu e mare lucru: faptul că după treizeci de ani în Arad nu există nicio parcare modernă în centru, că la teatru se joacă cioace de doi bani, că investițiile ne ocolesc, iar politicienii dau cu flitul, este o evidență pentru oricare arădean cu mintea la cap și interesat de viitorul său și al copiilor săi.

Tu, ziarist local, te descalifici în momentul în care te faci că plouă, treci pe lângă, eventual chiar încerci să îi aperi pe cei responsabili, fiindcă așa crezi tu că îți asiguri liniștea și ceva mărunțiș în plus.

Jurnalism adevărat se face acolo, în acele redacții și comunități de jurnaliști în care nu există tabuuri, nu există personaje „protejate” și nu există destui bani care să poată cumpăra tăcerea.

(7 aprilie 2014. Prima pagină, în ziua lansării ziarului)

La ora actuală, nu spun de alții, dar am impresia că nu sunt prea multe astfel de redacții în Arad. Dar este una, de asta sunt sigur: redacția Special. O redacție mică – publicațiile online, mai ales locale, nu au nevoie de mai mult de zece oameni – în care experiența se îmbină cu tinerețea, fiecare având libertatea să vină cu idei, teme și propuneri.

Riscând să fiu cenzurat de redactorul-șef, pentru prima oară în șapte ani, vreau să afirm că toate acestea se datorează înainte de toate lui Alin Olteanu, jurnalist format la Observatorul arădean clasic, cel care, împreună cu un grup care credea în el, a plecat acum opt ani de la un portal arhicunoscut în Arad. Redactor șef acolo, a plecat pentru că a ajuns la concluzia că – cu toate promisiunile de dinainte –, nu i se mai asigură condiții profesionale de muncă, înainte de toate ceea ce numim independență redacțională. Condiția esențială a jurnalismului profesionist și adevărat.

Dacă nu am fost cenzurat până acum, pomenesc în continuare de cei doi care au făcut parte din echipa fondatoare, Lucian Dănilă și Tomck@t. Asta, chiar dacă Lucian îmi va face o glumiță pe FB, iar Tom, mult prea modest și discret, îmi va spune că nu era cazul să îl pomenesc. Și dacă am ajuns până aici, să nu uit nici de cele două fete din redacție, Ralu și Andreea, una mai dată naibii ca alta. Bineînțeles că n-am să uit nici de Miță Todoca – Ce faci, Miță? – și nici de Valer Mărginean, chiar dacă el este cel mai recent, dar la fel de dat naibii ca întotdeauna. Și atunci încă nu am pomenit de Dani Lazăr, omul din umbră, mai discret ca Tom, dar mai prezent ca mulți alții.

(Componența actuală a redacției)

Cei pomeniți la început și încă doi care între timp s-au orientat în alte direcții au înființat Specialul, o redacție mică în care lucrurile erau stabilite doar în redacție, nu de cineva de afară care habar nu are de jurnalism, dar știe că publicitatea și propaganda sunt binevenite oricând.

Să ne înțelegem: nu e vorba că Specialul este infailibil și peste toți și toate. Greșeala este umană, jurnalistul este și el supus greșelii. Numai că greșeala poate fi corectată, pe când o redacție supusă intereselor din afara jurnalismului nu greșește, ci înșală. Înșală o comunitate întreagă, vorbind de lucruri care nu au nicio legătură cu interesele acesteia, dimpotrivă.

Având în vedere toate acestea, eu cred – și știu ce vorbesc – că Specialul este printre foarte puținele redacții independente din Arad, o redacție care nu depinde decât conjunctural de cei care nu sunt membrii ei. Conjunctural, fiindcă banii pentru funcționarea portalului trebuie găsiți, iar piața publicitară este mică și de cele mai multe ori copleșită de interese care nu au nicio treabă cu jurnalismul. Din nefericire, publicul nostru, cel românesc în general și cel arădean în particular, nu este conștient încă de ce se întâmplă mai spre Vest, acolo unde independența jurnalistică este asigurată prin contribuția publicului, a cititorilor.

Este ceva firesc, în fond dai un ban pe presa pe care o citești, pe vremuri nici nu puteai ajunge la un ziar dacă nu îl cumpărai. Astfel tu decizi cine, care ziar merită susținerea ta și care nu. Viitorul este aici, să sperăm că cei care ne citesc vor ajunge la concluzia că nu este ceva rupt din soare și aruncat la porci să dai patru-cinci lei pe lună redacției tale favorite, jurnalului pe care îl citești zilnic.

(21 decembrie 2017. Ziua în care am lansat noua interfață a ziarului, după care și aplicațiile pe Google Play și pe AppStore)

În fond, dacă jurnalismul independent – deci liber de interese politice sau altele decât informarea onestă și comentarea în direcția interesului comun –, servește interesul public, publicul trebuie să fie acela care îi asigură prin contribuție financiară independența.

Cum am spus și în titlu, au fost opt ani speciali din toate punctele de vedere.

Și chiar dacă mă bucur încă de elanul tineresc al redacției, eu am deja o vârstă, sper totuși să mai apuc scriind la Special aniversarea rotundă de 10 ani. Ceea ce depinde și de voi toți, cei care ați citit aceste rânduri scrise cu inima și mintea deschise.

La Mulți Ani și La Mai Mare, Special Arad!

PS: Și se pare că nu am fost cenzurat nici de această dată.