Ca să înțelegeți întrebarea: după 1990 a fost o singură dată când nu m-am dus la vot.

Poate bănuiți când, este vorba de turul doi de la prezidențialele din 2000. Da, atunci când trebuia să alegem între Iliescu și Vadim Tudor.
Cunoscuții, inclusiv colegi jurnaliști, erau complet dezorientați și oarecum dezamăgiți când au aflat. Cum adică, tu, pe deasupra și ungur, nu te duci să îl oprești pe Vadim să ajungă în fruntea țării? Degeaba încercam eu să explic, să îi conving că totul e o înscenare, Vadim este omul lui Iliescu, nu are nici cea mai mică șansă în fața acestuia.

Nu vorbesc aiurea, m-am documentat, județul Arad, singurul din vestul țării, l-a votat, adică l-a scos în fața lui Iliescu pe Vadim Tudor în primul tur. Ca să vedeți că da, pe aici, prin Arad, mai avem probleme de înțelegere.

Mi-am adus aminte de această poveste urmărind jocul „constituțional” cu Diana Șoșoacă. Scoasă din cursa prezidențială cât ai zice pește. Adică Simion. Povestea cu Șoșoacă e cam gata, dar cea cu Geoană, de fapt cel împotriva căruia se iau aceste măsuri, e în curs. La ora la care scriu CCR se întrunește pentru a discuta o nouă contestație împotriva candidaturii acestuia.

Formula este simplă și evidentă: singura candidatură care în turul doi ar putea amenința victoria lui Marcel Ciolacu, moștenitor al lui Ion Iliescu în fruntea PSD, este Mircea Geoană. Că ne place sau nu, asta este. Șansele Doamnei Lasconi sunt infime, iar ceilalți nici nu intră în discuție. Cu alte cuvinte, asta este pericolul cel mare pentru Ciolacu: să ajungă în turul doi cu Geoană. Restul nu prea contează, nu au șanse reale, astfel încât ar fi chiar simbolic de eroic să câștige în turul doi împotriva lui George Simion, pericolul cel mare, populist și anti-european, nu-i așa.

Cum poate ajunge Simion în turul doi? Tot simplu: dacă toți anti-europenii, naționaliștii și populiștii îl votează. Iar pentru asta era nevoie ca Șoșoacă să fie eliminată, să nu se împartă voturile, toți înverșunații să îl voteze pe Simion. E un joc la ofsaid practicat de PSD din cele mai vechi timpuri, o moștenire a gândirii iliesciene de tristă amintire. Chiar dacă cu elemente noi, provenite din mentalitatea „tinerei generații” simbolizate acum de Ciolacu. Mai interesant este că Geoană a aparținut de grupul celor care s-au ridicat în jurul lui Iliescu, nițel mai „prostănac” așa, calificativ obținut, cupă cum ne putem aminti, chiar din partea șefului său de atunci.

Având toate acestea în față sau în spate, depinde de unde ne uităm, pentru mine este destul de simplu să răspund la întrebarea din titlu. Mă voi duce să votez în turul doi la prezidențiale doar în cazul în care Simion nu va intra. Probabilitate destul de mică, așa încât de pe acum mă pot imagina repetând gestul din 2000. Să stau, cum ar veni, frumos acasă, să îmi văd de treaba mea, oricare ar fi aia.

Și nu pentru că am ceva cu Simion sau Ciolacu. Primul, săracul, este o creație a știm noi cui, dar fără calitățile lui Corneliu Vadim Tudor. Mă rog, vorba vine calități, însă pentru cei care își mai amintesc, Vadim era un poet ratat, un intelectual semidoct, cu texte care loveau la fix mintea lentă a celor pe care îi țintea. Simion, în schimb, este totuși un șef de galerie de fotbal ajuns în politică. Cu tot ce decurge de aici, nu e o întâmplare fluviul de meme-uri cu el arătând spre arbitrul imaginar care inundă Facebook-ul.

Cu Ciolacu treaba este și mai perversă. Este evident că nu are mintea și trecutul politic al lui Ion Iliescu, însă reușește să dea impresia unui om obișnuit, degajat și gata de tot felul de înțelegeri. Iar videoul electoral în care povestește despre tinerețile sale este aproape genial. Cel puțin pentru cei care doresc să creadă că politica mai este și altceva decât urmărirea cu orice preț a puterii și a avantajelor care decurg de aici.

Numai că întrebarea din titlu are o capcană. Și dacă nu ajunge Simion cu Ciolacu în turul doi, mă voi duce? Și cu cine voi vota?
Cum am spus, da, mă voi duce. Și vă spun de pe acum că voi vota împotriva lui Ciolacu. Dar nu pentru că îl consider cel mai puțin capabil dintre cei care rămân dacă îl excludem pe Simion. Dimpotrivă, cred că este unul dintre cei mai capabili. Din cei pe care îi avem acum, să ne înțelegem. Numai că dacă Ciolacu va deveni președinte, vom ajunge în anii nouăzeci. Cu PSD-ul controlând toată viața politică a României. Indiferent cu cine ținem, să reținem: una dintre cele mai importante garanții ale democrației ține de separarea și împărțirea puterilor și a influenței.

În situația actuală, având în vedere ștergerea liniei de demarcație dintre PSD și PNL, ar fi de dorit ca președinția să fie deținută sau de un independent sau de reprezentantul opoziției. Cu alte cuvinte nu mă voi duce nici dacă, cam exclus, vor ajunge în turul doi Ciolacu cu Ciucă.

N-ai între ce alege, amândoi, în ciuda gesticulației din ultima vreme a lui Ciucă, reprezintă aceeași Mărie.

N-am nimic împotrivă – să ne înțelegem, în situația dată, care nu depinde de alegători – ca Ciolacu să continue ca premier. E realist, are simțul măsurii și e și descurcăreț. Asta ca să nu spun șmecher. Dar în această situație avem nevoie de un președinte care să echilibreze balanța.

Ei și atunci, nu mai e nimic misterios aici. Vă puteți da seama fără probleme care sunt cazurile în care mă voi duce să votez în turul doi…